Decizia nr. 17/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281^1 alin. 3, art. 281^2 alin. 2 și art. 281^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Chiriță și Maria Chiriță în Dosarul nr. 26.371/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 26.371/3/2007, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281^1 alin. 3, art. 281^2 alin. 2 și art. 281^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Ion Chiriță și Maria Chiriță cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 1.034A din 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, într-o cauză având ca obiect "revendicare imobiliară".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) și art. 24, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece "se ajunge la situația în care se soluționează deodată două cereri de recurs, în condițiile în care cel puțin o cerere de recurs impune casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, partea fiind astfel lipsită de dreptul la dublul grad de jurisdicție în privința cererii de completare [...]". De aceea, autorii excepției consideră că "art. 282^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă trebuia să prevadă că dispozitivul unei hotărâri în legătură cu care s-a solicitat completarea se va transpune, după soluționarea irevocabilă a cererii de completare, într-o unică hotărâre. Numai într-o asemenea reglementare legală se poate asigura un control judiciar adecvat, adică în condiții în care în fața instanței de control judiciar este clar dispozitivul hotărârii atacate."

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 281^1 alin. 3, art. 281^2 alin. 2 și art. 281^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 281^1 alin. 3: "Încheierea se va atașa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței.";

- Art. 281^2 alin. 2: "Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 281^3 alin. 1: "Încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281^1, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281^2 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că aceste dispoziții contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare, precum și prevederilor cuprinse în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 281^1, art. 281^2 și art. 281^3 din Codul de procedură civilă, cuprinse în secțiunea a VI-a "Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii" a cap. IV din titlul III al cărții a II-a, reprezintă norme de procedură referitoare la îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul hotărârilor și încheierilor judecătorești, clarificarea înțelesului dispozitivului hotărârilor judecătorești sau completarea acestora.

Prin instituția îndreptării, lămuririi și completării unei hotărâri judecătorești, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea în soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, evitând exercitarea unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanței, atunci când aceasta privește erori materiale și nu are incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății.

De asemenea, Curtea reține că textele de lege analizate corespund art. 126 alin. (2) din Constituție, din care rezultă că legiuitorul are libertatea de a institui reguli de procedură judiciară adecvate situațiilor procedurale pe care le reglementează, și nu aduc atingere normelor constituționale și convenționale invocate.

În speță însă autorii excepției solicită modificarea soluțiilor legislative criticate, susținând că "art. 282^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă trebuia să prevadă că dispozitivul unei hotărâri în legătură cu care s-a solicitat completarea se va transpune, după soluționarea irevocabilă a cererii de completare, într-o unică hotărâre".

În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, este inadmisibilă, întrucât are ca finalitate modificarea dispozițiilor de lege supuse controlului. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 : "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281^1 alin. 3, art. 281^2 alin. 2 și art. 281^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Chiriță și Maria Chiriță în Dosarul nr. 26.371/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011.