Decizia nr. 90/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maricel Mustafa Hadîr în Dosarul nr. 6.389/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.389/231/2009, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maricel Mustafa Hadîr în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui apel în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea, unicitatea și imparțialitatea justiției și ale art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, deoarece controlul ierarhic presupune doar posibilitatea procurorului de la parchetul ierarhic superior de a verifica și controla actele înfăptuite de procurorul ierarhic inferior, eventual de a infirma actele acestuia, dar în niciun caz nu trebuie admisă posibilitatea substituirii procurorului ierarhic inferior de către procurorul ierarhic superior.

Tribunalul Vrancea - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 209 alin. 4^1 cu denumirea marginală Competența procurorului în faza urmăririi din Codul de procedură penală, care, după pronunțarea

Deciziei de admitere a Curții Constituționale nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, au următorul conținut: "Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior [...]."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea, unicitatea și imparțialitatea justiției și ale art. 132 referitoare la Statutul procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate dispun cu privire la posibilitatea procurorului ierarhic superior de a prelua cauze de competența procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare.

Prin urmare, textul legal criticat nu numai că nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 132 din Constituție, dar le și garantează. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituția României, "Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic [...]".

Dintre aceste 3 principii pe care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul imparțialității, aplicabil și judecătorilor prin natura activității de jurisdicție exercitate de aceștia, decurge din apartenența procurorilor la autoritatea judecătorească și din rolul Ministerului Public, stabilit prin art. 131 alin. (1) din Constituție, de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societății.

Principiul legalității este, în sensul atribuit de Legea fundamentală, specific activității procurorilor, care, în virtutea acestuia, au obligația de a-și îndeplini atribuțiile numai în conformitate cu dispozițiile legii, fără posibilitatea de a acționa întemeindu-se pe criterii de oportunitate, fie în adoptarea unor măsuri, fie în alegerea procedurilor.

Ca o garanție a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituția a consacrat și principiul unității de acțiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic.

Așa fiind, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituție, controlul ierarhic în activitatea procurorilor presupune eo ipso posibilitatea efectuării actelor și lucrărilor de către însuși procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Ca urmare, dispoziția legală ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu contravine art. 132 din Constituție și nici unei alte norme consacrate prin Legea fundamentală, ci constituie o regulă de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să o adopte, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție. Prevederile legale criticate nu aduc atingere temeiului constituțional invocat, ci, dimpotrivă, dezvoltă principiul controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodată o garanție a respectării dispozițiilor constituționale prin eficientizarea activității de urmărire penală.

De asemenea, prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, legiuitorul instituind criterii obiective, clare și precise cu privire la incidența textului. Acestea au, de asemenea, menirea de a garanta, în condiții de egalitate și imparțialitate, dreptul la un proces echitabil.

De altfel, prin

Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, statuând că este neconstituțională, încălcând în mod vădit prevederile art. 132 alin. (1) din Constituție, restrângerea posibilității procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua în vederea efectuării urmăririi penale, numai în anumite situații strict și limitativ prevăzute de lege, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, realizată prin dispozițiile art. 209 alin. 4^1 lit. a), b), c) și d) din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maricel Mustafa Hadîr în Dosarul nr. 6.389/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.