Decizia nr. 6/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ingrid-Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

și

art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Gheorghe Mihail Popescu, Elisabeta Ștefania Popescu și Marilena Ingeaua în Dosarul nr. 13.626/215/2009 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.626/215/2009, Tribunalul Dolj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

și

art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Gheorghe Mihail Popescu, Elisabeta Ștefania Popescu și Marilena Ingeaua într-o cauză având ca obiect fond funciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că reglementarea criticată "dă naștere la arbitrariu, în sensul că instanțele judecătorești, în lipsa unei reglementări suficient de clare, se substituie legiuitorului în determinarea persoanelor cărora le este aplicabil

art. 13 din Legea nr. 18/1991

și a persoanelor care justifică un interes legitim, în sensul prevederilor

art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 ". Astfel, apreciază că reglementarea actuală încalcă normele constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și egalitatea în fața legii, deoarece instituie un regim discriminatoriu între moștenitorii legali și cei testamentari, în detrimentul primilor, în sensul că moștenitorii legali pot accede la calitatea de persoană îndreptățită numai în limita claselor de moștenitori stabilite de legea civilă, pe când norma cuprinsă în

art. 13 din Legea nr. 18/1991

poate da naștere la interpretarea potrivit căreia calitatea de persoană îndreptățită o poate dobândi orice moștenitor testamentar, încălcându-se astfel, în opinia autorilor excepției, și art. 21 din Legea fundamentală.

Referitor la

art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 , consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, prin necircumstanțierea altor "persoane care justifică un interes legitim", se încalcă dreptul de proprietate, prin aceea că oricine poate pretinde că ar avea vreun drept, cu încălcarea chiar a

art. 13 din Legea nr. 18/1991 .

Tribunalul Dolj - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Totodată, arată că motivele de neconstituționalitate invocate privesc, în realitate, aplicarea și interpretarea textelor de lege de către instanțele de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, care au următorul cuprins:

"(1) Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.

(2) Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

(3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun."

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile

art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, prevederi care au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din titlul V al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Menționăm că prevederile art. III alin. (2) nu au fost încorporate în textul republicat al

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , și se aplică, în continuare, ca dispoziții proprii ale

Legii nr. 169/1997 .

Acest text de lege prevede că "Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi deoarece reglementarea criticată "dă naștere la arbitrariu, în sensul că instanțele judecătorești, în lipsa unei reglementări suficient de clare, se substituie legiuitorului în determinarea persoanelor cărora le este aplicabil

art. 13 din Legea nr. 18/1991

și a persoanelor care justifică un interes legitim, în sensul prevederilor

art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 ".

Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la prevederile

art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , prin

Decizia nr. 1.136 din 15 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2008, Curtea a reținut că "prevederile

Legii nr. 18/1991

au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foștilor cooperatori, a moștenitorilor acestora și a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor ce constituie fondul funciar al României. Așadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - și scopul declarat al acesteia - reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producție sau de către stat către foștii proprietari sau moștenitorii acestora, reglementarea condițiilor în care operează aceasta, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptățite, constituie opțiunea legiuitorului, în acord cu politica economică a statului și cu finalitatea reparatorie a legii.

De aceea, dreptul moștenitorilor la reconstituirea dreptului de proprietate este în concordanță cu caracterul reparator al legii, respectându-se astfel dreptul de proprietate din patrimoniul succesoral ce urmează a fi dobândit de moștenitori. În acest sens, cererea depusă la comisia locală de fond funciar reprezintă, potrivit legii, o repunere de drept în termenul de acceptare a moștenirii, termen ce a fost prelungit prin

art. III din titlul VI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente".

De asemenea, referitor la prevederile

art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 , Curtea reține că textul de lege criticat stabilește persoanele legitimate a formula acțiunea în constatarea nulității absolute, și anume primarul, prefectul, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, precum și cele care justifică un interes legitim.

Asupra acestei reglementări, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 984 din 30 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 octombrie 2008, constatând că acest text de lege este constituțional.

Astfel, Curtea a statuat că "sancțiunea aplicabilă actelor civile prevăzute de

Legea nr. 169/1997

este nulitatea absolută, iar potrivit regimului juridic al acestei sancțiuni, orice persoană care justifică un interes o poate invoca. Așa fiind, calitate procesuală activă în vederea promovării unei astfel de acțiuni în justiție o au atât persoanele care justifică un interes legitim, cât și persoanele care au atribuții cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Astfel, primarul sau prefectul, ca reprezentanți legitimi ai autorităților comunale, orășenești, municipale și, respectiv, județene, precum și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților veghează la respectarea legalității emiterii actelor de către comisiile de fond funciar. În același timp, prevederea expresă care include între titularii dreptului la acțiune în constatarea nulității și primarul, prefectul sau Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților constituie expresia garantării liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, așa cum acestea sunt consacrate constituțional.

Cât privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), Curtea a constatat că prevederile legale criticate se aplică în mod egal persoanelor prevăzute în ipoteza normei de drept, fără discriminare pe criterii arbitrare."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

De altfel, Curtea constată că, în argumentarea pretinsei neconstituționalități a textelor de lege criticate, autorii acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci vizează, în esență, aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea prevederilor

art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

și a celor ale

art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 , precum și o lipsă de claritate a reglementării criticate.

Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea și interpretarea legii la spețe individual determinate revine exclusiv instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în cadrul cărora a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, excedând competenței Curții Constituționale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

și

art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Gheorghe Mihail Popescu, Elisabeta Ștefania Popescu și Marilena Ingeaua în Dosarul nr. 13.626/215/2009 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011.