Decizia nr. 338/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (8) și

art. 15 din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Gheorghe Gurean în Dosarul nr. 4.207/306/2010 al Judecătoriei Sibiu - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că textul de lege criticat a fost abrogat prin

Legea nr. 255/2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.207/306/2010, Judecătoria Sibiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitu - ționalitate a prevederilor art. 5 alin. (8) și

art. 15 din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Gheorghe Gurean într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii depuse împotriva unei încheieri de carte funciară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile art. 44 alin. (3) și (6) din Constituție impun îndeplinirea a două condiții în ceea ce privește despăgubirea cuvenită proprietarului expropriat: să fie prealabilă transferului de proprietate și să fie dreaptă, ceea ce înseamnă că trebuie stabilită de comun acord cu proprietarul sau prin justiție, fiind exclusă posibilitatea stabilirii acesteia în mod unilateral de către expropriator. Or, în opinia autorului excepției, textele de lege criticate prevăd posibilitatea de transfer a imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică înainte de stabilirea despăgubirilor pentru lipsirea de proprietate și, totodată, faptul că despăgubirea poate fi stabilită unilateral de către expropriator, fără acordul titularului dreptului de proprietate privată. Arată că, chiar dacă legea prevede posibilitatea atacării în instanță a hotărârii de stabilire a despăgubirilor emisă de expropriator, această procedură trebuie finalizată înainte de transferul dreptului de proprietate.

Judecătoria Sibiu - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege ce formează obiectul acestora reglementează transferul din proprietatea privată în proprietatea publică a statului doar după o dreaptă și prealabilă despăgubire, în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (3).

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (8) și

art. 15 din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004. La data ridicării excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate aveau următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (8): "(8) În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.";

- Art. 15: "Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativteritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi."

Dispozițiile din Legea fundamentală pe care autorul excepției își întemeiază critica sunt următoarele: art. 44 alin. (2), care statuează că proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 44 alin. (3), care prevede că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire și art. 44 alin. (6), potrivit căruia despăgubirile pentru expropriere se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate,

Legea nr. 198/2004

a fost abrogată expres prin

art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010. Prevederi asemănătoare celor cuprinse în art. 5 alin. (8) și

art. 15 din Legea nr. 198/2004

pot fi găsite la art. 7, art. 8 alin. (2) și

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 . Redactarea acestora este următoarea:

- Art. 7: "După aprobarea indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligația consemnării sumelor individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziția proprietarilor de imobile, individualizați conform listei proprietarilor, așa cum rezultă din evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sau ale unităților administrativ-teritoriale, afectați de prevederile prezentei legi, precum și obligația afișării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate și care fac parte din coridorul de expropriere, anterior notificării proprietarilor.";

- Art. 8 alin. (2): "[(1) Notificarea intenției de expropriere a imobilelor, precum și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se transmit prin poștă către proprietari. Lista imobilelor se face publică prin afișarea acesteia la sediul consiliului local respectiv și pe pagina proprie de internet a expropriatorului.]

(2) În termen de 30 de zile lucrătoare de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.";

- Art. 9 alin. (4): "(4) Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii."

Totodată, este dedicat un întreg capitol (Capitolul V) problemei acordării despăgubirilor.

Din analiza comparativă a textelor legale prezentate, Curtea constată că

Legea nr. 255/2010

a instituit o procedură diferită față de cea reglementată prin

Legea nr. 198/2004 , în cursul căreia notificarea intenției de expropriere a imobilelor se transmite proprietarilor, dându-li-se posibilitatea ca în interval de 30 de zile să se prezinte la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri, iar expropriatorul are obligația consemnării sumelor individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziția proprietarilor de imobile. În plus, în prezent, transferul dreptului de proprietate operează ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii. Prin urmare, criticile formulate de autorul excepției nu mai subzistă în raport cu cadrul legislativ în vigoare, esențial diferit de cel criticat, astfel că excepția urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, fiind rămasă fără obiect.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (8) și

art. 15 din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Gheorghe Gurean în Dosarul nr. 4.207/306/2010 al Judecătoriei Sibiu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 martie 2011.