Decizia nr. 116/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 88 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Nicolae Bordeanu în Dosarul nr. 8.555/281/2008 al Tribunalului Prahova - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.555/281/2008, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 88 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Nicolae Bordeanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă dreptul pacientului de a lua o decizie cu privire la orice intervenție medicală asupra corpului său, lezându-i astfel integritatea și discriminându-l astfel în raport de orice alt cetățean care nu se află în situația dată. De asemenea, se arată că, potrivit

Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 , acesta are dreptul să refuze intervenția medicală. Se mai susține că normele criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu instituie obligația ca recoltarea probelor biologice să se facă exclusiv cu o trusă standard sigilată, care să înlăture pentru acesta orice fel de risc ce ar putea să apară prin folosirea unor seringi obișnuite, care s-au dovedit în multe cazuri nesigure, trusă standard care ar asigura, totodată, și conservarea corespunzătoare a probelor biologice.

Tribunalul Prahova - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 88 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Prevederile

art. 88 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au fost modificate prin

Legea nr. 6/2007

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2006

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 17 ianuarie 2007.

Textele criticate au următorul cuprins: "(1) Recoltarea probelor biologice se face în unitățile de asistență medicală autorizate sau în instituții medico-legale și se efectuează numai în prezența unui reprezentant al poliției rutiere. [...]

(6) Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 referitoare la dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, ale art. 23 privind libertatea individuală și ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că textele de lege criticate au mai fost examinate de Curtea Constituțională din perspectiva unor critici similare.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.258 din 25 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 9 ianuarie 2009, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 88 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu instituie niciun fel de discriminare, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. De altfel, principiul egalității cetățenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. Totodată, atingerea adusă integrității fizice prin recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este justificată de necesitatea ocrotirii vieții, integrității corporale și a sănătății tuturor persoanelor participante la traficul rutier. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că dreptul de a nu se autoincrimina nu poate fi extins, în cadrul unei proceduri penale, la date ce pot fi obținute de la acuzat prin recurgerea la puteri coercitive, date care există independent de voința suspectului, cum ar fi prelevarea unor probe biologice sau a unor țesuturi corporale în scopul unei analize ADN (Hotărârea din 22 iunie 1999, pronunțată în Cauza Tirado Ortiz și Lozano Martin împotriva Spaniei). Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de Curte sunt valabile și în prezenta cauză.

În ceea ce privește criticile referitoare la contradicția dintre textul de lege ce face obiectul excepției și

art. 13 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 , acestea nu pot fi reținute, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din instrumentele juridice internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 88 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Nicolae Bordeanu în Dosarul nr. 8.555/281/2008 al Tribunalului Prahova - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.