Codul De Procedură Penală din 17 martie 1936

Articolul 2

Actiunea penala are de obiect aplicarea pedepselor și a masurilor de siguranță.

Actiunea penala se exercită de Ministerul public. El o pune în miscare din oficiu, cînd nu este necesară o plangere sau o autorizare prealabila.

În cazurile și condițiile prevăzute de lege, actiunea penala mai poate fi pusa în miscare și sustinuta de partea vatamata, de unele autorități, precum și de persoanele juridice autorizate în acest scop.

Articolul 3

Denuntarea la exercitiul actiunii civile nu are nici o influența asupra actiunii penale, afară de cazul cînd legea dispune altfel.

În cazul infracțiunilor cînd actiunea penala poate fi stinsa prin impacarea părților, renuntarea la pretentiunile civile sau neprezentarea reclamantului nu implica impacarea.

Articolul 4

Actiunea penala ia sfîrșit prin hotărîrea instanței în fața careia a fost dedusa, care poate pronunță condamnarea ori achitarea infractorului, încetarea ori anularea urmaririi penale.

I. Achitarea se pronunță:

1. Cînd se constata inexistenta faptului imputat;

2. Cînd faptul nu a fost comis de cel invinuit;

3. Cînd faptul, desi imputabil, nu cade sub prevederile niciunui text de lege penala, sau cînd unul din elementele infractiunii lipseste;

4. Cînd exista o cauza legala care inlatura responsabilitatea sau caracterul penal al faptului.

II. Încetarea urmaririi se pronunță cînd actiunea penala este stinsa printr'o cauza legala.

III. Anularea urmaririi se pronunță cînd lipseste autorizarea sau plangerea prealabila necesară, precum și în cazul cînd nulitatea este prevăzută de lege.

Prin hotărîrea de condamnare sau de achitare, pentru motivul dela alin. 1 punctul 4, instanța poate pronunță și masurile de siguranță prevăzute de lege.

Articolul 5

Orice persoană față de care s'a pronuntat o hotărîre definitivă de condamnare, de achitare sau de încetarea urmaririi penale, nu mai poate fi urmarita, pentru acelasi fapt, nici chiar sub o calificare diferita, afară de cele prevăzute în cazurile de revizuire.

Hotărîrea de anulare a urmaririi nu împiedica o noua urmărire, dacă actiunea penala nu este stinsa.

Articolul 6

Actiunea civila are de, obiect repararea daunelor materiale sau morale cauzate prin infractiune, precum și restituirea lucrurilor. Ea aparține părții vatamate sau acelora care, conform codului civil, au dreptul a o reprezenta.

Actiunea civila se poate exercita deodata cu cea penala, inaintea acelorasi instante, afară de cazurile cînd legea dispune altfel.

Ea se poate intenta și separat inaintea instanțelor civile. În cazul acesta, judecata actiunii civile se suspenda pînă ce instanța penala se pronunță definitiv asupra actiunii penale intentate mai înainte sau în cursul judecarii actiunii civile, afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Alegerea instanței odata facuta, partea civila nu mai poate părăsi instanța penala pentru a sezisa pe cea civila sau invers, afară de cazul cînd actiunea penala a fost intentata ulterior sezisarii instanței civile și dacă această instanță nu a pronuntat inca o hotărîre.

Exercitarea facultatii prevăzute în partea finala a alineatului precedent, produce de drept renuntarea reclamantului la judecata instanței civile, numai în ce priveste obiectul cererii deduse în fața instanței penale.

Asupra cheltuielilor anterioare renuntarii, hotaraste, după cererea părților, instanța penala.

Actiunea civila rezultand din infractiuni de presa, nu poate fi exercitata separat de actiunea penala, afară de cazul cînd aceasta actiune ar fi stinsa.

Articolul 7

Instanța penala investita și cu judecarea actiunii civile rămîne competența de a judeca chiar și atunci cînd actiunea penala s'a stins. În acest caz instanța se va pronunță asupra daunelor numai dacă constata existenta faptului generator de prejudiciu.

Cînd partea vatamata constituita parte civila nu este prezenta în ziua judecatii și nu a renuntat la despăgubiri și restituiri, instanța poate din oficiu condamna la plata lor, oridecateori are elemente suficiente.

Cînd pagubitul este un incapabil, chiar dacă nu s'a constituit parte civila, despăgubirile și restituirile pot fi cerute și susținute de Ministerul public sau acordate din oficiu de instanța.

Articolul 8

În caz de condamnare sau de achitare, instanța penala este obligata a se pronunță și asupra pretentiunilor formulate de partea civila.

Se exceptează urmatoarele cazuri de achitare în care instanța penala nu poate condamna la despagubiti pe cel achitat:

1. Cînd nu se constata existenta faptului imputat sau cînd faptul nu a fost comis de inculpat;

2. Cînd se constata existenta legitimei aparari sau a ordinului legii;

3. Cînd fapta s'a comis cu consimtimantul victimei;

4. Cînd faptul desi imputabil nu cade sub prevederile niciunui text de lege penala.

Instanța penala se pronunță însă asupra daunelor pretinse de către cel achitat, dela partea civila.

În cazurile dela punctele 1, 2 și 3, hotărîrea de achitare, inchide părții vatamate actiunea de judecată în fața instanțelor civile, chiar pe motiv de culpa civila.

Articolul 9

Hotărîrea definitivă a instanțelor penale are inaintea instanțelor civile autoritate de lucru judecat, atît în privinta existentei faptului, cat și a culpabilitatii. Instanța civila poate hotari și asupra daunelor ce s'au nascut posterior hotărîrii de condamnare.

Articolul 10

Actiunea civila se exercită contra inculpatului și complicilor săi, care sînt obligati solidar la repararea prejudiciului cauzat, precum și contra persoanelor civilmente responsabile.

Stingerea actiunii penale prin amnistie sau prin alte cauze legale nu împiedica exercitarea actiunii civile.

În caz de moarte a infractorului sau a celui răspunzător civilmente, actiunea civila se poate exercita sau continua contra reprezentantilor lor legali.

Articolul 13

Judecatoriile judeca urmatoarele infractiuni:

1. În prima și ultima instanța:

a) toate contraventiunile prevăzute de codul penal și de legile speciale, cînd pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda politieneasca;

b) delictele silvice cînd nu atrag, după lege, o amenda mai mare de 1.000 lei.

2. Cu drept de apel:

a) toate contraventiunile prevăzute de codul penal și de legile speciale, care se pedepsesc, pe lîngă amenda, și cu inchisoare politieneasca;

b) delictele din legile speciale, pedepsite numai cu amendă corectionala, afară de cele date în competența altor instante;

c) delictele din codul penal prevăzute în art. 242, 367, 470, 471, 472, 478, 511, 512, 513, 523, 524, 543, 544, 556, 557, a58, 559, 560, 561, 564, 565, 566, 568, 570 și 578;

d) delictele silvice care după lege atrag o amenda mai mare de 1.000 lei sau inchisoare, sau amenda și inchisoare.

3. Tainuirea și favorizarea infractorilor la delictele de mai sus.

Articolul 14

Tribunalele corectionale judeca în prima instanța:

1. Delictele prevăzute de codul penal și de legile speciale, afară de cele date în competența judecatoriilor;

2. Delictele savarsite prin presa, ce s'ar comite în contra Suveranilor tarii, Principelui Mostenitor, Membrilor Familiei Regale Și contra sefilor Statelor straine sau reprezentantilor lor;

3. Indemnurile directe la omor și rebeliune, comise prin presa, în cazurile cînd nu au fost urmate de efect;

4. Calomniile, injuriile și difamatiunile savarsite prin presa contra particularilor sau functionarilor publici, de orice categorie, cînd sînt referitoare la vieata lor particulara, și la cinstea lor personala.

În caz ca injuriile, calomniile sau difamatiunile ar fi fost referitoare, atît la vieata particulara sau cinstea personala, cat și la vieata publică a unei persoane, sînt de competența Curtii cu Jurați, numai cînd plangerea cuprinde ambele fapte;

5. Delictele contra dreptului de răspuns prin presa și acele comise în administrarea presei, prevăzute de art. 574, 575, 576 și 577 din codul penal.

Articolul 15

Ca instanța de apel, tribunalele judeca apelurile facute contra cartilor de judecată, pronuntate de judecatorii și contra hotărîrilor instanțelor speciale.

Articolul 16

Tribunalele ca instanța de recurs judeca recursurile declarate contra cartilor de judecată pronuntate în prima și ultima instanța.

Articolul 17

Curtile de Apel judeca:

1. Apelurile în contra sentintelor tribunalelor corectionale din circumscripția lor;

2. Delictele care sînt date de acest cod sau de legile speciale în competența lor, în prima și ultima instanța;

3. Recursurile declarate contra sentintelor date de tribunale ca instante de apel.

Articolul 18

Curtile cu Jurați judeca:

1. Infractiunile calificate crime după codul penal sau alte legi speciale;

2. Crimele și delictele politice și de presa, afară de cele date în competența altor instante.

Articolul 19

Curtea de Casatie judeca:

1. Recursurile declarate în contra deciziunilor Curtilor de Apel, Curtilor cu Jurați și Camerelor de acuzare;

2. În prima și ultima instanța, cauzele date prin lege în competența sa;

3. Recursurile facute în interesul legii și cele facute de Ministrul Justiției.

Articolul 20

Determinarea competentei în cazurile de mai sus se face după pedeapsa prevăzută de lege, chiar dacă judecatorul de instructie sau Camera de acuzare a constatat vreo scuza.

Articolul 29

Competența este determinata de conexitatea infracțiunilor în urmatoarele cazuri:

1. Cînd infractiunile sînt comise de unul sau mai mulți infractori împreună, în acelasi timp și în acelasi loc;

2. Cînd sînt comise de infractori deosebiti în timp și în locuri diferite, însă după o prealabila înțelegere;

3. Cînd infractiunea este comisa pentru a pregati, inlesni sau a ascunde executarea altei infractiuni sau pentru a obtine sau a asigura nepedepsirea faptuitorilor ei;

4. Cînd între doua sau mai multe infractiuni exista legaturi și conexarea lor se impune spre o mai buna administrare a justiției.

Conexarea se poate cere și în apel, cînd toate cauzele se gasesc inaintea instanțelor de apel și acestea sînt de acelasi grad.

În toate cazurile de conexitate, judecatile incepute sau care ar urma sa inceapa la diferite instante, trebuiesc intrunite în fața aceleeasi instante, după regulele stabilite mai jos, spre a se da o singura hotărîre.

Articolul 30

Competența pentru toate infractiunile conexe, care, după materie sînt de competența unor instante de grad egal, aparține instanței care a fost mai întîi sezisata, iar dacă sînt de competența unor instante de grad diferit, instanței superioare în grad.

Articolul 31

Cînd dintre infractiunile conexe unele apartin competentei instanțelor judecătorești ordinare, iar altele sînt de competența unei jurisdictiuni speciale, judecarea tuturor infracțiunilor aparține jurisdictiilor ordinare.

Cu toate acestea, cînd o instanța cu competența speciala este superioara în grad instanței cu competența ordinara, competența aparține instanței cu competența speciala.

Articolul 32

În cazurile de conexitate instantele pot dispune, fie după cererea părților, fie din oficiu, spre a evita intarzieri sau spre a nu prelungi detinerea unui arestat, ca unele fapte să fie judecate separat.

Conexitatea sau disjungerea nu pot forma obiectul unui osebit recurs în casatie.

Articolul 33

Competența este determinata de indivizibilitate în urmatoarele cazuri:

1. Cînd o singura infractiune a fost comisa de mai mulți infractori;

2. Cînd un singur fapt constitue mai multe infractiuni;

3. Cînd existenta unei infractiuni este condiționată de existenta altei infractiuni și ele sînt în acelasi timp urmarite.

În cazurile de mai sus, judecarea de către aceeasi instanța este obligatorie.

Instanța competența de a judeca pe autorii principali a unei infractiuni este singura competența de a judeca și pe instigatori, complici, favorizatori și tainuitori, dacă sînt în acelasi timp urmariti. Dacă sînt mai mulți autori principali, justițiabili de instante din circumscriptii diferite, competența aparține instanței întîi sezisate, iar cînd din cauza calității sale, vreunul din participanti este justițiabil de o instanța speciala, competența se determina conform art. 31.

Articolul 34

Infractiunile savarsite de aceeasi persoana se judeca deodata și de aceeasi instanța, după normele prevăzute de art. 30 și 31 și dacă instanța careia îi revine competența, socoteste aceasta necesar pentru o buna administrare a justiției.

Articolul 82

Citatia trebuie să fie datata și sa cuprindă:

1. Ora, ziua, luna și anul cînd sînt chemate părțile spre infatisare;

2. Instanța inaintea careia urmeaza să se prezinte părțile, cu indicatia comunei și strazii unde este sediul acestei instante, iar cînd sediul instanței este în comuna rurala, numele comunei și județului;

3. Numele, promimele și domiciliul sau locuinta celui citat;

4. Calitatea în care este chemat;

5. Indicarea sumara a faptului incriminat și consecintele legale ce decurg în caz de neprezentare;

6. Numărul de iesire și numărul dosarului.

Enuntarile de mai sus sînt prevăzute sub pedeapsa de nulitate. Nulitatile privind punctele: 1, 2, 3 și 4, se acopera prin prezentarea celui citat, iar nulitatea de sub punctele 5 și 6 prin neridicarea ei la prima zi de infatisare.

Citatiile martorilor, expertilor și interpreților, trebuie să cuprindă enuntarile de sub punctele 1, 2, 3 și 4, indicatia cauzei în care sînt chemati și sanctiunile în caz de neprezentare.

Articolul 83

Citatiile sînt emise din ordinul judecatorului de instructie, în cursul instructiei și din ordinul presedintelui, în cursul judecatii și trebuie să fie contrasemnate propriu de grefier.

Citatiile se comunică în comunele urbane prin autoritatea politieneasca, iar în comunele rurale prin autoritatea administrativa locala.

Articolul 84

Inculpatul se citeaza la domiciliul ce avea în momentul cînd a fost comisa infractiunea.

Dacă s'au facut cercetari prealabile sau instructie, domiciliul este cel aratat în declaratie sau interogatoriu.

În caz de schimbare de domiciliu pînă la judecarea definitivă a procesului, citatia se da la noul domiciliu, numai dacă instanța este incunostiintata formal de inculpat despre aceasta schimbare.

Dacă inculpatul nu are nici domiciliu, nici reședința cunoscuta în tara; conform alineatelor. de mai sus, sau dacă nu este gasit și dacă ale un aparator ales de el, se citeaza la domiciliul acestuia. În cazul cînd niciuna din aceste împrejurări nu exista, citatia se afișează la usa instanței de judecată și copie de pe ea la primaria locului unde s'a comis infractiunea.

Dacă din actele procesului rezultă indicatii precise asupra locului unde se afla în strainatate un invinuit de crima sau delict, Ministerul public sau judecatorul dela judecatorie îl instiinteaza prin scrisoare recomandata despre procesul inceput în contra lui cu invitația de a se prezenta sau a declara ca își alege un domiciliu pentru comunicarea actelor în comuna de reședința a instanței. Aceasta formalitate nu suspenda și nici nu intarzie mersul procesului. Recipisa de predarea, scrisorii tine loc de dovada.

Celelalte părți se citeaza la domiciliul aratat în actele cauzei.

Articolul 85

Pentru cei ce locuiesc în hoteluri, citatia se da în lipsa lor girantului hotelului, hotelierului și în lipsa acestora, portarului sau celui ce în mod obisnuit îl inlocuieste.

vei ce se gasesc sub arme se citeaza la comandamentul unității din care fac parte.

Cei detinuti se citeaza prin administratiunea inchisorii, chiar cînd ei sînt detinuti pentru alte cauze.

Administratorul inchisorii sau cel care îi tine locul inmaneaza personal citatia. Aceasta dispoziție se aplică și față de cei detinuti pentru executarea unei măsuri de siguranță.

Articolul 86

Citatia se inmaneaza personal celui citat care da adeverinta de primire.

Adeverinta de primire trebuie certificata de functionarul insarcinat cu inmanarea.

Dacă persoana citata aflandu-se la domiciliu, nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o nu voeste ori nu poate da adeverinta de primire, functionarul insarcinat cu inmanarea constata aceasta printr'un proces verbal.

Dacă persoana citata nu se găsește la domiciliu, functionarul da citatia unei persoane din familie, care locuieste cu dansa, sau unei persoane în serviciul celui citat.

În cazul cînd persoanele de mai sus refuza sa primeasca citatia ori nu voiesc, sau nu pot sa dea adeverinta, toate acestea se constata printr'un proces verbal.

Predarea nu se poate face nici copiilor și nici persoanelor care vor parea lipsite de uzul ratiunii. Capacitatea se prezuma pînă la proba contrarie.

Dacă persoanele prevăzute mai sus lipsesc, functionarul afișează citatia pe usa casei celui citat, iar o copie după ea, la primarie în comunele rurale, ori la comisariatul de politie respectiv în comunele urbane, constatand aceste împrejurări printr'un proces verbal care se incheie fața cu comisarul în comunele urbane sau cu notarul în comunele rurale.

Articolul 87

Procesul verbal dresat de functionarul insarcinat cu inmanarea citatiei trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulitatii, anul, luna, ziua și ora, cînd a fost incheiat, numele, pronumele și calitatea functionarului care l-a redactat, cercetarile facute, numele, pronumele și calitatea personala a celui caruia i s'a predat citatia, locul urmaririi și semnatura aceluia care a instrumentat.

Procesul verbal face dovada deplina de inmanarea citatiei sau despre cele constatate. El se depune la dosarul cauzei.

Articolul 88

Ori de cate ori legea cere notificarea sau comunicarea unui act de procedura, aceasta se face, după ordinul Ministerului public sau a judecatorului, sau la cererea părților, de functionarul judecătoresc sau administrativ, indicat de lege, prin predarea copiei intregului act sau numai a unui extract, cînd legea prevede aceasta, cu mențiunea datei notificarii sau comunicarii. Dacă actul trebuie notificat sau comunicat la mai multe persoane, se da fiecareia cate o copie sau extras.

Articolul 89

Notificarile și comunicarile se fac după normele și cu formele prevăzute pentru inmanarea citatiunilor.

Articolul 90

Notificarea sau comunicarea către partea civila se face la domiciliul indicat în declaratia de constituire.

Cînd o parte, în cazurile permise de lege, are un reprezentant cu mandat special în cauza, sau a declarat ori ales un domiciliu, modificarea sau comunicarea este bine indeplinita prin predarea copiei sau extrasului actului reprezentant sau la domiciliul declarat sau ales.

Notificarea sau comunicarea către Ministerul public este indeplinita prin predarea copiei sau extrasului la biroul secretariatului parchetului, sau parchetului general.

Articolul 91

Notificarea către inculpatul detinut, se face prin administratorul penitenciarului, conform art. 85. În procesul verbal de comunicare, administratorul penitenciarului poate lua act de declaratia inculpatului care vrea să se foloseasca de o cale de atac sau sa aleaga un aparator.

Articolul 92

Originalul actului notificat verbal și hartiile anexe, se alatura la dosarul cauzei.

Instiintarile, care în cursul instructiei sau procesului sînt date de judecator verbal interesator, înlocuiesc comunicarile, cu condiția de a se fi facut mențiune despre aceasta în proces verbal.

Articolul 93

Notificarea sau comunicarea este nula:

1. Dacă lipseste semnatura functionarului insarcinat cu comunicarea sau notificarea;

2. Dacă au fost calcate dispozitiile privitoare la persoana careia trebuia notificata sau comunicata copia ori extrasul, sau acelea privitoare la locul în care trebuia afisat;

3. Dacă, prin neobservarea vreuneia din regulele precedente ar fi incertitudine absoluta asupra datei notificarii, comunicarii ori asupra persoanei care o cere sau asupra aceleia careia îi este indreptata;

4. Dacă exista contrarietate între copie și originalul actului notificat sau comunicat.

Articolul 94

Inmanarea citatiilor, notificarilor și comunicarilor actelor de procedura penala, se poate face și prin mijlocirea serviciului postal.

Un regulament special va determina condițiile în care se pot face comunicarile pe aceasta cale.

Articolul 95

Functionarul public care nu face inmanarea citatiilor, a notificarilor sau comunicarilor, ori nu executa mandatele de aducere și cauzeaza amanarea procesului sau nu o face în conformitate cu legea, se pedepseste cu amendă de la 500 la 2.000 lei.

Pedeapsa se pronunță de instanța care a constatat faptele.

Articolul 96

Termenele prevăzute în prezentul cod se socotesc după cum urmeaza:

Termenele în ore se socotesc, luand de baza indicatiunea orei menționate în actul care a provocat curgerea termenului.

Ziua, în calculul termenului; se socoteste de 24 ore, iar luna și anul se calculeaza după calendarul legal.

În calculul termenelor prevăzute în zile și ore, nu se socoteste ora și ziua dela care începe și nici acelea în care se implineste termenul.

Dacă ultima zi a unui termen cade intr'o Dumineca, sau alta zi de sarbatoare legala, ori în zile cînd serviciul este legalmente suspendat, termenul se prelungeste pentru cea dintai zi de lucru urmatoare.

Articolul 97

Termenele prevăzute în acest cod, nu pot fi prelungite sau scurtate de judecator, sub pedeapsa de nulitate, decat în cazurile în care legea îi da în mod formal acest drept.

Articolul 98

Actele de procedura depuse recomandat la oficiul postal, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, sînt considerate ca facute în termen.

Recipisa postei serveste ca dovada de predare.

Articolul 99

Neexercitarea acțiunilor și cailor de atac în termenele fixate, atrage decaderea din exercitiul dreptului și nulitatea actelor facute.

Articolul 100

Cînd părțile sau Ministerul public dovedesc ca au fost în imposibilitate de a se prezenta la ziua judecatii sau de a exercita un drept în termenele fixate de lege, din cauza de forta majoră, instantele judecătorești pot acorda o repunere în termen.

Articolul 101

Cererea pentru repunerea în termen trebuie să fie introdusa în termen de zece zile, sub pedeapsa de a nu fi luata în considerare.

Termenul de zece zile curge dela data comunicarii primului act ce urmeaza și care da posibilitate părții sa cunoasca pierderea termenului, iar în lipsa unui atare act, din ziua în care a incetat faptul care constituia forta majoră.

Cererea de repunere în termen nu suspenda executarea condamnarii sau continuarea procedurii, însă instanța poate admite suspendarea executarii hotărîrii pînă la judecarea cererii.

Asupra cererii de repunere se pronunță instanța care ar fi judecat cauza, în cazul cînd partea ar fi indeplinit la timp actul care a fost omis.

Dacă s'a dovedit cazul de forta majoră, instanța admite cererea, repunand partea în situațiunea ce ar fi avut, dacă nu pierdea termenul, în caz contrar cererea se respinge.

Dacă cererea se referă la repunerea în termen a unei cai de atac, ea se inainteaza cu probele adunate de către instanța la care a fost introdusa, instanței superioare competente a se pronunță asupra caii de atac nefacute la timp.

Beneficiul dispozițiilor de mai sus nu se aplică termenului prevăzut pentru introducerea cererii de la art. 100 și nici noului termen acordat.

Articolul 124

Ofiterii de politie judiciara, judecatorul de instructie sau instanța de judecată se pot adresa oridecateori un act de procedura nu s'ar putea efectua de ei, pentru intocmirea lui, unui organ sau instante care are posibilitatea sa-l efectueze.

Cînd actul procedural urmeaza să fie facut în afară de circumscripția competentei lor, ei nu se pot adresa decat unui organ sau instante egale în grad. Cînd actul urmeaza să fie facut inlauntrul acelei circumscriptii, ei se pot adresa și organelor sau instanțelor inferioare în grad.

Articolul 125

Comisia rogatorie trebuie să conțină toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului delegat, iar în caz de ascultarea unui martor, și chestiunile precise la care urmeaza a raspunde.

În fața instanțelor de fond părțile în proces au și ele dreptul de a formula intrebari. Ele pot cere ca să fie citate spre a fi fața la indeplinirea comisii rogatorii.

Judecatorul delegat poate pune și intrebari care rezultă din depozitiile martorilor în legătură cu intrebarile formulate.

Articolul 126

Organele sau instantele delegate cu indeplinirea comisiunii rogatorii proced pentru indeplinirea actelor conform dispozițiilor din acest cod.

Actele incheiate sînt inaintate organelor sau instanțelor care au cerut comisia rogatorie.

Articolul 127

În materie de instructie nu pot forma obiectul unei comisii rogatorii decat actele ce se pot delega conform dispozițiilor din prezentul cod.

Articolul 128

Comisiile rogatorii în materie penala către autoritățile judiciare ale altor state se fac conform cu dispozitiile prevăzute în tratate și conventii, iar în lipsa acestora, după uzul consacrat de dreptul international.

Articolul 138

Procesul verbal trebuie să cuprindă:

1. Anul, luna, ziua și locul unde a fost incheiat;

2. Numele, pronumele și calitatea functionarului competent care l-a incheiat și al persoanelor care au asistat, cînd legea prevede și asistența altor persoane;

3. Expunerea faptului comis, timpul și locul în care a fost savarsit, precum și numele, pronumele și domiciliul persoanei care l-a comis, dacă e cunoscuta;

4. Cercetarile facute pentru descoperirea autorului, toate circumstantele inconjuratoare, depozitiile persoanelor ce au cunoștința despre infractiune, precum și orice probe sau indicii care ar veni în sarcina celor presupusi culpabili sau ar putea servi la descoperirea lor;

5. Specificarea operațiunilor la care au luat parte persoanele chemate;

6. Aratarea motivelor pentru care persoanele indicate la punctele 2 și 5 au fost impiedecate, sau pentruce au refuzat sa participe sau să semneze.

Procesul verbal mai constata, pe cat posibil și daunele rezultate din comiterea infractiunii.

Procesul verbal trebuie semnat la sfîrșit și pe fiecare pagina de functionarul care l-a incheiat, precum și de persoanele care l-au asistat.

Procesul verbal mai cuprinde, cînd aceasta e posibil și amprenta digitala a persoanelor invinuite.

Articolul 139

Procesul verbal incheiat de ofiterii politiei judiciare, referitor la constatarea infracțiunilor, face dovada despre cele constatate prin el insusi, pînă la proba contrarie. El trebuie să mai cuprindă, dacă este cazul, cercetarile facute pentru descoperirea autorului, toate circumstantele inconjuratoare, depozitiile persoanelor ce au cunoștința despre infractiune, precum și orice probe sau indicii care ar veni în sarcina celor presupusi culpabili, sau ar putea servi la descoperirea lor.

Procesul verbal mai constata pe cat posibil și daunele rezultate din comiterea infractiunii.

Articolul 140

Orice stersatura, rasatura, corectare sau adaugire facuta în conținutul procesului verbal, nu este luata în seama decat numai dacă este confirmata prin semnatura functionarului care a dresat procesul verbal și de persoanele care l-au asistat.

Adausurile, răsăturile neconfirmate, care nu schimba înțelesul frazei, rămîn valabile.

Cînd adausurile, răsăturile sau stersaturile sînt cuprinse în declaratia unei persoane, ele sînt valabile numai dacă au și confirmarea acelei persoane.

Articolul 141

În cazurile art. 138 și 139, stersaturile, răsăturile sau adaugirile, se semneaza, pentru conformitate și de inculpat sau reprezentantul sau, dacă a asistat și a semnat procesul verbal.

Articolul 142

Nu pot asista ca martori la dresarea proceselor verbale de constatarea infracțiunilor:

1. Minorii pînă la 14 ani sau persoanele care sînt cunoscute ca lipsite de uzul ratiunii. Capacitatea martorilor asistenti se prezuma pînă la proba contrarie;

2. Rudele pînă la al patrulea grad ale functionarului public care instrumenteaza, ale inculpatului, ale persoanei civilmente responsabile, ale părții civile sau reclamantului;

3. Soldatii și jandarmii în activitate și orice alt agent al forței publice.

Articolul 143

Inscrisurile de orice natura ce emana dela părți, precum și orice alte acte în legătură cu infractiunea comisa, pot servi ca dovada.

Articolul 144

Marturisirea și aratarile inculpatului, facute cu ocazia declaratiilor, interogatoriilor și confruntarilor, nu pot servi ca proba decat dacă sînt coroborate cu fapte și împrejurări de natura a face convingerea ca ele sînt expresiunea adevarului.

Dispoziția art. 151 se aplică și declaratiilor inculpatului.

Articolul 145

Orice persoană citata ca martor sau informator de judecatorul de instructie sau de instantele de judecată este datoare a se infatisa la locul, ziua și ora aratata în citatiune și a da declaratie despre ceea ce stie.

Articolul 146

Regele, Regina, Principele Mostenitor și ceilalti Principi și Principese ale României nu pot fi chemati ca martori sau informatori.

Președintele Consiliului de Ministri, precum și Patriarhul pot fi ascultati ca martori în cursul instructiei preparatorii, însă numai la locuinta lor și după o prealabila incunostiintare.

Ministrii se asculta în Capitala, afară de cazul cînd se gasesc în localitatea de reședința a instanței.

Articolul 147

Nu pot fi admisi, sub pedeapsa de nulitate, a depune ca martori sau informatori:

1. Preotul, avocatul, notarul public, medicul, farmacistul, moasa, colaboratorii, precum și personalul ajutator al acestora, asupra faptelor care le-au fost încredințate în calitatea lor profesionala;

2. Funcționarii publici și fostii functionari asupra chestiunilor confidentiale sau secrete de care au avut cunoștința în aceasta calitate.

Cu toate acestea, cei prevăzuți la punctul 1, cu excepția preotului, nu pot refuza marturia lor, dacă cel interesat la nedivulgarea faptelor l-a deslegat din proprie inițiativă de secretul profesional, iar cei prevăzuți la punctul 2, dacă autoritatea pe lîngă care funcționează sau au functionat le da incuviintarea în acest sens.

Articolul 148

Nu sînt obligati a depune ca martori:

1. Ascendentii și descendentii legitimi, prin adoptiune sau recunoastere ai inculpatului, copii naturali, sotul sau sotia, fratii, surorile, unchii și nepotii, precum și aliatii în acelasi grad, tutorele, curatorul și pupilul lor. Aceeasi scutire exista și pentru sotii despartiti;

2. Acela care, prin raspunsurile eventuale s'ar expune el insusi sau ar expune pe sotul sau, sau pe o alta ruda descendenta sau ascendenta, pe fratele sau sora sa, la pedepse penale ori dispretul public.

Depunerile celor aratati mai sus se apreciaza de instanța potrivit increderii ce ele bot inspira.

Articolul 149

Faptul invocat de un martor, pentru refuzul de a depune în cazurile prevăzute de articolul de mai sus, trebuie justificat dacă aceasta i se cere.

Pentru justificare este suficient confirmarea prin juramant a martorului.

Articolul 150

Partea vatamata care a renuntat la orice fel de despăgubiri civile și pe orice cale, poate fi audiata ca martor.

Articolul 151

Se asculta ca informatori, fără prestare de juramant:

1. Persoanele care în momentul audierii nu au inca 15 ani impliniti;

2. Aceia care din cauza debilitatii mintale nu au notiunea exacta a valorii juramantului;

3. Cei condamnati pentru juramant fals sau marturie mincinoasa.

Depunerea juramantului de către persoanele de mai sus nu atrage nulitatea declaratiunii.

Articolul 152

Fiecare martor trebuie să depună singur și fără să fie de fața martorii neaudiati.

Înainte de a audia pe cei chemati a depune, judecatorii se incredinteaza despre identitatea lor.

După aceasta trebuie intrebat martorul despre numele, etatea, locul nasterii, ocupatiunea, legătură în care se afla cu inculpatul și ceilalti interesati în cauza, dacă nu exista vreo dusmanie între el și parte, dacă nu a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii și dacă nu se afla în unul din cazurile care îl scutesc de a depune.

Despre toate acestea se face mențiune în procesul verbal.

Articolul 153

Martorul, înainte de a fi ascultat, depune sub pedeapsa de nulitate juramantul după formula urmatoare: "Jur pe sfanta cruce și inaintea lui Dumnezeu, ca voiu spune tot adevarul, numai adevarul și că nu voiu ascunde nimic din ceea ce stiu".

Martorul pronunță cu mana pe cruce formula de mai sus după indicatiile judecatorului. Juramantul se presteaza de martor stand în picioare. afară de cazul cînd ar fi împiedicat de o boala sau de o infirmitate.

După prestarea juramantului, judecatorul atrage atențiunea martorului ca este dator a marturisi adevarul curat și intreg, după buna stiinta și pe constiinta și, ca dacă nu ar declara adevarul, s'ar face culpabil de delictul de marturie mincinoasa.

Martorii, aparținînd unor confesiuni religioase, recunoscute, depun juramantul în forma prescrisa mai sus însă, modificata în partea religioasa, potrivit credintii lor.

Cei fără confesiune declara pe onoare și constiinta ca vor spune adevarul.

Mutii și surdo-mutii, stiutori de carte, jura, transcriind formula de mai sus și iscalind-o, iar cei care nu stiu sa scrie, jura prin semne, cu ajutorul unui interpret.

Prestarea juramantului în oricare din formele anterioare, are toate consecintele legale ale juramantului.

În cursul instructiei, martorii presteaza juramant numai în cazurile stabilite de lege.

Martorul care este ascultat a doua oara în fața instanței de judecată, face declaratiunea de a doua, pe baza primului juramant prestat. Judecatorul reaminteste juramantul deja prestat și sanctiunile prevăzute de lege pentru marturie mincinoasa.

Articolul 154

După prestarea juramantului, judecatorul face cunoscut martorului obiectul cercetării.

Martorul este lasat sa declare dela sine tot ce stie în cauza, după care, judecatorul și apoi părțile, prin intermediul judecatorului pot să-i pue intrebari.

Intrebarile sînt puse mai întîi de partea care l-a propus și apoi de partea adversa.

Cînd una din părți a terminat cu intrebarile ce avea de facut, ea nu mai poate pune alte intrebari decat după ce celelalte părți au terminat și numai dacă sînt referitoare la noi circumstanțe de fapt care s'au ivit în urma intrebarilor puse de celelalte părți.

Președintele și membrii instanței, atît după răspunsul dat la orice intrebare cat și după terminarea intrebarilor, pot pune oricate intrebari ar crede necesare.

Dacă părțile ar pune vreo intrebare ce nu este de loc în legătură cu cauza, sau dacă intrebarea și răspunsul ar vatama onoarea altuia, fără, niciun interes, sau, dacă intrebarea se referă la o imprejurare a carei dovedire este oprita de lege, președintele este dator a interzice punerea intrebarii.

Dacă martorul sau expertul face vreo declaratie care nu este în legătură cu cauza, ori este jignitoare sau se referă la o imprejurare ce nu este permis a fi dovedita, președintele este dator a-l intrerupe și a-l face atent ca în răspunsul sau trebuie să sa tina strict de intrebarea ce i s'a adresat.

Articolul 155

Martorul nu poate să citeasca declaratii scrise de mai înainte, însă se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.

Articolul 156

Dacă martorul este mut sau surdomut și stie sa citeasca și sa scrie, intrebarile și raspunsurile se vor face în scris.

Dacă nu stie nici sa citeasca, nici sa scrie, i se ia depozitia printr'un interpret.

Articolul 157

Depozitia martorului este consemnata în scris de grefier, după dictarea judecatorului de instructie sau a instanței și trebuie semnata pe fiecare pagina și la sfîrșitul ei de judecator, grefier și de martor, după ce i s'au citit și acesta a declarat ca este exacta. Dacă martorul nu voeste sau nu poate să subscrie, se face mențiune despre aceasta.

Orice adaus între randuri sau în orice altă parte a declarației, orice ștersături sau rasaturi trebuiesc aprobate și subscrise de judecator, de grefier și de cel care face declaratia.

Adausele, răsăturile, stersaturile neaprobate se socotesc neexistente, numai dacă ele schimba sensul depozitiei în totul sau în parte.

Locurile nescrise din declaratie trebuiesc barate, astfel încît sa nu se poata adauga nimic.

Articolul 158

Cînd, prin atestarea unui medic, sau acolo unde nu este medic, se constata prin orice alt mod ca martorul este în neputinta de a se infatisa, judecatorul de instructie trebuie să mearga la locuinta sa, dacă acesta se afla în comuna resedintei sale, iar instantele de judecată pot delega pe unul din judecatori.

Dacă martorul locueste în afară de comuna, judecatorul de instructie sau instanța poate insarcina pe judecatorul dela judecatorie sa ia sub juramant depozitia sa. Spre acest sfîrșit, judecatorul sau instanța formuleaza chestiunile asupra cărora martorul urmeaza a fi intrebat.

Dacă martorul are reședința în afară de circumscripția judecatorului de instructie, sau a instanței, se procedeaza conform dispozițiilor referitoare la comisiile rogatorii.

În caz cînd martorul nu locueste în comuna de reședința a judecatorului sau a instanței delegate, se procedeaza conform alineatului 2 din acest articol.

Articolul 159

Dacă sînt contradictii între depozitiile martorilor sau între aratarile acestora și acelea ale inculpatului, ori ale expertilor, judecatorul sau instanța poate ordona confruntarea lor.

Dacă judecatorul de instructie sau instanța are motive sa creada ca un martor a afirmat neadevaruri, a negat adevaruri sau nu a spus tot ce stie relativ la faptele asupra cărora a fost intrebat, incheie proces verbal în prezenta lui și trimite actul Ministerului public, spre a deschide actiune penala contra martorului, conform art. 277 din codul penal.

Articolul 160

Martorul a cărui neprezentare nu este motivata va fi condamnat de judecator sau de instanța la o amenda dela 100 la 2.000 lei, precum și la cheltuielile ocazionate cu amanarea procesului. Amenda, în caz de insolvabilitate, se transforma în inchisoare, care nu poate depăși 5 zile.

Amenda prevăzută în acest articol se pronunță fără drept de apel. Cheltuielile ocazionate de amanare sînt suportate în mod solidar de toți cei condamnati, pentru lipsa nejustificata, afara numai dacă judecatorul sau instanța dispune altfel.

Martorul condamnat la amenda și restituire de cheltuieli care justifica absenta sa, poate fi scutit de amenda.

Aceasta cerere se poate face cel mai tarziu în termen de 15 zile dela comunicarea condamnarii.

Articolul 161

Contra martorului amendat, judecatorul sau instanța poate emite, pentru termenul următor, mandat de aducere.

În caz de aglomerare a proceselor penale, instanța de judecată poate dispune ca martorii să fie adusi cu mandat de aducere, chiar pentru prima infatisare.

Articolul 162

Pedeapsa prevăzută la art. 160 se aplică și în caz de refuz nemotivat de a depune ca martor sau de a presta juramantul.

Refuzul martorului de a depune și în urma aplicarii amenzii, este considerat ca refuz de serviciu datorit legalmente și pedepsit ca atare de instanța competența. Urmarirea sau executarea pedepsei privative de libertate, în caz de condamnare, inceteaza dacă în timp util martorul consimte a depune juramantul.

Articolul 163

Judecatorul sau instanța poate fixa pentru martorul care ar cere, o indemnizare în sarcina Statului pentru transportul și cheltuielile ocazionate.

Cel care traeste din salariul zilnic ori saptamanal, afară de indemnizarea de mai sus, poate cere și o despăgubire pentru cîștigul lui regulat de care a fost privat pe timpul calatoriei și infatisarii.

Articolul 164

Cînd pentru descoperirea adevarului este necesară parerea unor experti, judecatorul de instructie sau instantele de judecată pot numi din oficiu, sau după cererea părților, pe una sau trei persoane, care, prin arta, profesiunea sau cunoștințele lor, sînt în măsura sa indeplineasca insarcinarea ce li se incredinteaza.

Dacă exista medici legisti sau experti oficiali, nu pot fi numite alte persoane, decat dacă împrejurări speciale ar cere aceasta.

Nu pot fi numiti experti, sub sancțiunea nulitatii constatarii sau parerii exprimate, minorii și aceia care nu pot fi ascultati ca martori.

Calitatea de martor este incompatibila cu aceea de expert în acelasi proces.

Articolul 165

Numele persoanei desemnate ca expert din oficiu, este comunicat inculpatului, persoanelor civilmente responsabile, părții civile și Ministerului public, care sînt obligati, ca în termen de trei zile dela primirea notificarii să prezinte în scris observatiile ce au de facut asupra persoanei desemnate.

La instantele de judecată comunicarea se face numai părților absente.

Inculpatul și partea civila, în acelasi termen, își pot alege, pe cheltuiala lor, cate un consilier tehnic specialist în materie, pe care trebuie să-l declare judecatorului sau instanței, și care are dreptul sa urmareasca operațiunile expertului numit de justiție, sa arate acestuia masurile ce crede utile pentru descoperirea adevarului și sa comunice observatiile sale asupra, lucrării expertului, intr'un raport separat care se anexeaza la cel dintai. Ei trebuiesc încunoștiințați de data și locul unde se face expertiza. Neprezentarea lor din orice cauza nu poate împiedica facerea expertizei.

În cazurile de mai sus nu pot fi admise discutii contradictorii între experti în fața instanțelor de judecată.

Articolul 166

Orice persoană numita expert, e obligata, afară de împiedicare justificata, să-și indeplineasca misiunea ce i s'a încredințat sub sancțiunea unei amenzi dela 100 la 2.500 lei, care în caz de repetarea abaterii se indoeste. Amenda se pronunță fără drept de apel.

În toate cazurile expertul va fi condamnat și la plata cheltuielilor ocazionate părților prin faptul sau.

Dacă expertul face parte dintr'un corp organizat sub raportul profesional, deciziile luate în baza alineatelor de mai sus se comunică corpului, în vederea exercitarii actiunii disciplinare.

Articolul 167

Expertul care nu este obligat în virtutea functiunii sale, ca să efectueze asemenea insarcinari, presteaza juramantul în fața judecatorului sau a instanței care l-a numit, după urmatoarea formula: "Jur ca-mi voiu îndeplini insarcinarea de expert cu toata constiinta și nepartinirea unui om de onoare. Asa să-mi ajute Dumnezeu!".

Dispozitiile privitoare la juramantul martorilor se aplică și expertilor.

Expertului obligat în virtutea functiunii sale i se aminteste juramantul depus.

Articolul 168

Judecatorul de instructie sau instanța hotaraste asupra cererilor de expertiza sau contra-expertiza, asupra recuzarilor, precum și în general asupra tuturor incidentelor ce s'ar putea ivi cu privire la numirea expertilor și a expertizei.

Articolul 169

Judecatorul de instructie sau instanța de judecată da expertului, cu ocazia prestarii juramantului, informațiile necesare indeplinirii misiunii sale și îl pune în situație sa ia cunoștința de lucrarile și datele ce le crede necesare la facerea expertizei.

Dacă expertul declara că nu-și poate da parerea fără cercetarea probelor adunate asupra punctului care formeaza obiectul expertizei, judecatorul îi poate permite sa examineze, în totul, sau în parte, în cabinetul sau actele și documentele cauzei.

Dacă crede necesar, judecatorul poate dispune ca expertul sa asiste la interogatoriile inculpatului sau la ascultarea martorilor.

Despre toate acestea judecatorul de instructie sau instanța incheie proces verbal.

Judecatorul de instructie sau instanța de judecată poate chiar îndrumă lucrarile de expertiza cînd crede necesar. Oridecateori judecatorul de instructie sau instanța de judecată, cred util, pot fixa un termen inlauntrul caruia expertul să depună raportul sau să-și dea opinia, incredintandu-le sub luare de dovada obiectele supuse expertizei.

Articolul 170

În caz de moarte violenta sau de moarte a carei cauza e suspecta, judecatorul de instructie sau instanța dispune facerea autopsiei cadavrului, care nu poate fi miscat din loc, decat în baza unui ordin, dat după o prealabila constatare.

Dacă corpul a fost inmormantat, judecatorul de instructie sau instanța dispune desgroparea.

Medicul care a dat ingrijire defunctului în timpul bolii, care a precedat direct moartea, nu poate participa la autopsie, el poate totusi să fie chemat pentru a da lamuriri asupra mersului bolii.

Articolul 171

Înainte de autopsie, judecatorul de instructie face o descriere exacta a cadavrului, și de este posibil se ia fotografia pozitiei în care se găsește, și stabileste identitatea lui, dacă este necesar, prin chestionarea persoanelor care au cunoscut pe defunct.

Dacă inculpatul este fața, i se arata cadavrul spre a-l recunoaste.

Cînd cadavrul este necunoscut, judecatorul ordona orice măsură crede de cuviinta pentru stabilirea identității.

Articolul 172

Raportul scris al expertului trebuie să cuprindă opinia sa și dacă sînt mai mulți experti și exista divergenta, parerea motivata a fiecaruia dintre ei.

Raportul semnat de expert trebuie vizat de judecator și de grefier, pe fiecare fila și tinut la dispoziția părților.

Articolul 173

Judecatorul de instructie sau instanța poate dispune o noua expertiza prin aceeasi experti sau prin altii, dacă socoteste ca expertiza facuta nu este completa.

Judecatorul de instructie sau instanța ordona o noua expertiza cînd recuzarea a fost propusa și admisa după ce expertul a facut raportul.

Articolul 174

În caz de infractiuni în contra persoanelor sau în contra pudoarei dacă exista divergenta între opinia expertilor numiti de judecatorul de instructie sau de instanța și consilierii tehnici, rapoartele depuse sînt trimese spre control și verificare comisiunii medico-legale.

În materie criminala, avizul comisiunii medicolegale este obligator.

Articolul 175

Cînd responsabilitatea infractorului pare indoelnica, judecatorul de instructie sau instanța dispune examinarea stării sale mintale prin medici psihiatri și numai în lipsa acestora prin alti medici.

Medicii experti pot cere ca inculpatul să fie pus sub observatie intr'o casa de sănătate. Judecatorul sau instanța, determina atît casa de sănătate cat și durata cat va fi tinut sub observatie și care nu poate depăși 6 saptamani.

Numai în cazurile excepționale, judecatorii, după cererea expertilor, pot prelungi acest termen cu inca un numar de zile ce se socotesc strict necesare.

Articolul 176

În infractiunile de falsificare de moneda, sau moneda hartie, timbre sau marci postale, judecatorul de instructie sau instanța poate cere, lamuririle institutului sau autorităților care se ocupa cu emiterea, monedei, marcilor sau timbrelor, asupra neautenticitatii sau falsificarii monedei sau timbrelor, precum și asupra felului cum este presupus ca s'a procedat de către delincvenții:

În caz de falsificare a unei monede straine, moneda metalica sau hartie, timbre sau marci, judecatorul de instructie sau instanța poate cere, pe cale diplomatica, și opinia institutului strain de emisiune.

Articolul 177

În delictele de fals în acte, judecatorul ordona să fie prezentate scripte de comparatie.

Dacă scriptele se gasesc în depozite publice, autoritățile în drept sînt datoare a elibera acele scripte.

Dacă scriptele se gasesc la un particular care nu este printre persoanele prevăzute la art. 148, judecatorul îl invita să le prezinte. În caz de refuz, se pedepseste conform art. 243 din codul penal.

Scriptele de comparatie trebuiesc vizate de judecator și grefier, cum și de acela care le prezinta.

Judecatorul poate dispune ca inculpatul să prezinte o scriere cu mana proprie sau sa scrie sub dictarea sa.

Dacă inculpatul refuza, se face mențiune în procesul verbal.

Articolul 178

În caz de bancruta simpla ori frauduloasa, expertii constata și se pronunță în special. asupra urmatoarelor chestiuni:

1. Ce fel de datorii a facut comerciantul falit din momentul de cînd a stiut sau a trebuit să-și dea seama ca este insolvabil, cu cat pasivul intrece activul și în ce moment pasivul a depasit activul;

2. Dacă comerciantul falit a tinut registrele legale, dacă în registre nu sînt spatiuri goale, dacă nu sînt înregistrări rase, sterse sau devenite nevizibile, prin înregistrări ulterioare;

3. Dacă din registre rezultă ca în fiecare an falitul a dresat bilantul.

În cazul cînd s'ar ivi banuieli ca falitul nu a tinut exact registrele sale comerciale sau ca le-a modificat în mod fraudulos, expertii sînt datori sa cerceteze registrele suspecte, precum și cele ce sînt în legătură cu acestea și să constate:

1. Dacă sînt contraziceri între registrele suspecte și celelalte;

2. Dacă rezultă indicii ca inregistrarile suspecte s'au operat prin schimbarea continutului original al registrelor;

3. Care au fost efectele falsurilor înregistrate asupra stării materiale a falitului.

Articolul 179

Judecatorul de instructie sau instanța numeste un interpret special:

1. Pentru a interoga sau audia un mut sau surdo-mut; cu care nu se poate înțelege direct;

2. Pentru a interoga sau audia o persoană care nu cunoaste limba română;

3. Pentru a traduce un act scris în limba străină;

4. În orice alte cazuri găsește necesar.

Dispozitiile referitoare la experti se aplică și interpreților. Pentru numirea și alegerea interpreților se au în vedere dispozitiile speciale ale regulamentului relativ la interpreți.

Articolul 180

Onorariile interpreților și expertilor sînt fixate de judecator și suportate de Stat.

Cu toate acestea judecatorul poate dispune ca cheltuiala expertizei să fie suportata în tot sau în parte de acela care a cerut expertiza, și sa-l oblige a depune anticipat suma corespunzătoare.

Articolul 193

Procurorul de îndată ce afla ca s'a comis o crima sau un delict sau a primit o plangere sau un denunt despre aceasta, cerceteaza singur sau da ordin, dacă este cazul, ofiterilor de politie judiciara sa faca cercetari pentru descoperirea adevarului.

El poate cere efectuarea intregei cercetari, sau numai a unor acte. El indrumeaza cercetarile, controlează mersul lor și felul de a proceda al autorităților care cerceteaza.

Procurorul poate ordona oricand terminarea primelor cercetari.

Articolul 194

În caz de crime sau delicte grave, precum și cînd faptuitorii nu sînt cunoscuti, procurorul poate trimete denunjurile și plangerile primite deadreptul judecatorului de instructie spre a face primele cercetari.

De asemenea el îi poate trimite actele de cercetare incheiate de alti ofiteri de politie judiciara, pentru continuarea cercetarilor.

Dacă denunjurile sau plangerile primite sînt referitoare la infractiuni ce nu intră în competența instanțelor din circumscripția sa, el trimite denuntul sau plangerea Ministerului, public competent, sau autorității administrative ori militare sau altor autorități competente.

Articolul 195

În caz de crime sau delicte grave, procurorul tribunalului este obligat a incunostiinta de îndată pe procurorul general al Curtii de Apel respective.

Articolul 196

Politia judiciara se exercită de către Ministerul public de pe lîngă tribunal, sub supravegherea procurorului general de pe lîngă Curtea de Apel, precum și de toți funcționarii care după lege au calitatea de ofiteri de politie judiciara, în condițiile prevăzute de acele legi.

Articolul 197

Pe lîngă parchetul fiecarui tribunal funcționează, numiti sau detasati, unul sau mai mulți ofiteri de politie judiciara, după aprecierea Ministerului Justiției, de acord cu Ministerul Internelor, spre a efectua cercetarile ordonate de parchet, precum și delegatiunile date de judecatorii de instructie.

Cînd în organizarea politiei exista servicii speciale de politie judiciara, detasarile prevăzute mai sus se fac din personalul acelor servicii.

Articolul 198

Judecatorii dela judecatorii exercita politia judiciara în circumscripția lor în condițiunile art. 223.

Articolul 199

Ofiterul de politie judiciara urmareste descoperirea contraventiilor politienesti în circumscripția sa în conformitate cu dispozitiile legii de fața și ale legilor speciale.

El primeste rapoartele, denunjurile și plangerile referitoare la contraventiile politienesti și face cercetarile cuvenite, incheind procese verbale în conformitate cu dispozitiile art. 138 și urmatorii și inainteaza actele instanței competente în cel mult trei zile.

Ofiterul de politie judiciara, aflandu-se în urmarirea unui infractor, poate instrumenta în cazuri urgente și în afară de circumscripția sa, avizand despre aceasta parchetul sau organele politienesti superioare.

Articolul 200

În comunele despartite în mai multe circumscriptii (sectoare), comisarul de politie indeplineste aceste functiuni în mod statornic în circumscripția sa și incidental, în toata intinderea comunei unde este stabilit, fără a distinge dacă contraventia s'a facut în sectorul sau ori în altul din aceeasi comuna.

Circumscripția nu margineste competența sa respectiva, ci indica numai circumscripția în care este dator a-și îndeplini functiunile în mod statornic și regulat.

Cînd vreunul din comisarii de politie ai aceleeasi comune se afla, pentru legitime motive, împiedicat de a functiona, comisarul circumscriptiei vecine este indatorat a-l suplini.

Articolul 201

Ofiterul de politie judiciara primeste denunjurile și plangerile referitoare la crimele și delictele comise în circumscripția unde își exercită functiunea.

El incunostiinteaza de îndată pe procurorul tribunalului despre crimele și delictele ce i s'au adus la cunoștința, procede la facerea cercetarilor și ia măsuri pentru ca infractorii sa nu se ascunda sau sa dispara, precum și pentru a pastra intacte toate urmelor infractiunii, corpurile delicte și orice alte obiecte probatorii.

El este de asemenea dator a primi denunjurile și plangerile relative la crime sau delicte comise în afară de circumscripția sa, și a le trimete fără intarziere autorităților competente.

Articolul 202

Contra invinuitilor fugiti sau disparuti, dacă faptul savarsit este din acelea care atrage detinerea preventiva, ofiterii de politie judiciara sînt obligati a lua imediat măsuri pentru urmarirea și prinderea lor.

În baza ordinului de urmărire adresat autorităților, invinuitul trebuie condus fără intarziere în fața ofiterului de politie judiciara care a cerut urmarirea.

Articolul 203

Ofiterul de politie judiciara este dator să se supuna neconditionat ordinelor parchetului în privinta cercetarilor. El le efectueaza instiintand parchetul despre masurile luate și despre rezultatul lor.

Articolul 204

Ofiterul de politie judiciara primind ordinul parchetului, culege toate informatiunile pentru descoperirea celor vinovati, se transporta de îndată la fața locului, de este cazul, și face toate cercetarile pentru constatarea crimelor și delictelor.

El asculta toate persoanele care au cunoștința despre fapt și acelea dela care se poate astepta o deslusire asupra faptelor.

El constata starea lucrurilor și orice urme lasate de infractiune, aduna toate probele și corpurile delicte, precum și orice informatiuni referitoare la trecutul infractorului, conduita lui, raporturile cu victima și atitudinea după comiterea infractiunii, incheind despre toate acestea procese verbale în conformitate cu art. 138 și urmatorii.

El constata pe cat posibil și pagubele rezultate din comiterea infractiunii.

Articolul 205

Cînd o lege speciala prevede pentru constatarea infracțiunilor și pe ofiterul politiei generale, cercetarea se face de cel dintai sezisat, care anunta de îndată și pe celalalt.

Articolul 206

În caz de crime sau delicte, ofiterii de politie judiciara pot dispune retinerea invinuitilor pentru cercetari, numai în urmatoarele cazuri:

1. În caz de infractiuni flagrante, dacă identitatea infractorului prins nu se poate constata îndată sau chiar cînd fără aceasta din urma circumstanta pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de trei luni inchisoare;

2. Dacă invinuitul a fugit ori s'a ascuns, cu scopul de a se sustrage urmaririi și nu s'a prezentat ulterior de buna voie autorității, de asemenea dacă a comis acte ori a facut pregatiri pentru fuga, precum și cînd nu are locuinta statornica ori mijloace regulate de existenta sau este necunoscut și nu-și poate legitima identitatea;

3. Dacă exista probe ca invinuitul a incercat sau incearca sa castige pe unul dintre coautori, instigatori, complici, tainuitori, martori; experti, ori a incercat sau incearca a nimici, modifica ori ascunde urmele infractiunii;

4. Dacă invinuitul este strain și exista temere fondata ca fiind în libertate nu se va prezenta în cazul cînd va fi din nou chemat;

5. Dacă invinuitul în cursul cercetarilor deschise în contra lui a comis o noua crima sau delict, ori dacă exista probe ca invinuitul a amenintat ca va aduce la indeplinire crima sau delictul incercat, ori va comite o noua crima sau delict;

6. Dacă invinuitul este cunoscut ca infractor din obiceiu sau recidivist;

7. În caz de crima, sau în caz de delict, cînd acesta se pedepseste de lege cu o pedeapsă mai mare de un an sau cînd a fost savarsit prin mijloace teroriste sau cu ferocitate.

Retinerea pentru cercetari nu poate avea loc în cazul infracțiunilor de presa.

Articolul 207

Retinerea pentru cercetari prevăzută în articolul precedent nu poate dura mai mult de 24 ore, sub sancțiunea pedepsei prevăzute de codul penal pentru delictul de arestare ilegala.

În cauzele complicate dacă cercetarea necesita un timp mai indelungat, retinerea pentru cercetari nu se poate prelungi decat cu autorizatia judecatorului de instructie sau, în cazurile extrem de urgente, a judecatorului dela judecatorie. Retinerea astfel prelungita nu poate depăși trei zile sub sancțiunea prevăzută mai sus.

Motivele care au determinat prelungirea retinerii trebuiesc comunicate în scris celui retinut în prima zi a prelungirii.

În procesul verbal de cercetare se face mențiune de ziua și ora cînd a inceput retinerea pentru cercetari, de motivele care au determinat-o, precum și de data și ora liberarii dacă s'a facut mai înainte, de trimiterea la parchet.

Dacă invinuitul retinut se găsește în cazul art. 206, punctul 1 și e necesară o autorizare de a proceda, ea se cere imediat, continuand provizoriu retinerea în condițiunile de mai sus.

În toate cazurile de retinere pentru cercetari, minorii se țin separat de adulti, de asemenea femeile separat de barbati.

Articolul 208

Ofiterul de politie judiciara poate efectua perchizitii corporale cu ocazia prinderii sau retinerii invinuitului. Perchizitia corporala asupra unei femei nu se poate face decat de o femeie,

Perchizitia domiciliara nu se poate face decat cu autorizarea judecatorului de instructie, în conformitate cu dispozitiile art. 247.

Cînd ar fi temeri ca pînă la primirea autorizatiei judecatorului de instructie s'ar putea nimici ori modifica urmele infractiunii, ea poate fi data de judecatorul dela judecatoria respectiva.

Perchizitia în caz de urgenta se poate face fără autorizatie, cînd nu este opunere.

Atît despre perchizitia corporala cat și cea domiciliara se incheie proces verbal.

Articolul 209

În caz de moarte violenta sau dacă cauza mortii este necunoscuta ori suspecta, ofiterul de politie judiciara este obligat a cere asistența medicului legist sau în lipsa acestuia a unui medic oficial, care face raport asupra cauzelor mortii și despre starea cadavrului.

În caz de ranire, lovire, avort, viol sau alta infractiune în care este nevoie de constatari medicale, ofiterul de politie judiciara poate cere concursul medicilor mai sus aratati pentru examinarea victimelor.

Articolul 210

Ofiterul de politie judiciara ridica spre pastrare armele și orice alt lucru ce pare ca a servit sau a fost destinat la comiterea crimei ori delictului sau care este un produs al infractiunii, precum și orice ar putea servi la descoperirea adevarului; el cere invinuitului sa dea explicatiuni asupra acestor lucruri.

Articolul 211

Cînd sînt banueli ca la domiciliul inculpatului ar fi acte sau obiecte care ar servi c'a probe; ofiterul de politie judiciara va cere de îndată autorizatia prescrisa de art. 208 și le ridica incheind proces verbal.

Articolul 212

Obiectele luate de ofiterul de politie judiciara trebuiesc, după natura lor, impachetate sau închise, și în totdeauna etichetate și sigilate cu sigiliul oficiului sau.

Dacă ar fi oarecare obiecte pe care nu se pot scrie, ofiterul de politie judiciara trebuie să le aseze, pe cat posibil, fie în saci, fie în vase, care se sigileaza. Probele se iau în dublu, cînd aceasta e posibil.

Articolul 213

Operațiile prescrise prin articolele de mai sus se fac în prezenta invinuitului, dacă, este arestat, sau, dacă el insusi nu asista, în prezenta unui imputernicit al său.

Obiectele i se prezinta, spre a le recunoaste și a le insemna și la caz de nestiinta sau refuz din parte-i, se face mențiune de aceasta în procesul verbal.

Articolul 214

Invinuitul trebuie să fie intrebat asupra numelui, etatii, religiunii, locului nasterii, locuinței, cetateniei, ocupatiunii, stării civile, averii, situațiunii militare și dacă a mai fost pedepsit, unde, cînd și pentru ce.

După stabilirea identității i se pune în vedere interactiunea de care este invinuit și trebuie intrebat ce are de spus în apararea sa. În răspuns se trec și imprejurarile ce îi sînt favorabile.

Articolul 215

Nu se pot intrebuinta față de persoanele cercetate, violenta, promisiuni, indemnuri, amenintari ori alte mijloace de constrangere, în scop de a obtine marturisiri.

De asemenea este oprit de a determina pe un banuit sa savarseasca sau sa termine o faptă penala în scopul de a obtine indicii sau probe.

Invinuitul nu poate fi obligat sa răspundă despre împrejurări asupra cărora trebuie să pastreze secretul impus de situațiunea sa de functionar, afara numai dacă s'a obținut incuviintarea autorității respective.

Acela care calca dispozitiile de mai sus, este pedepsit disciplinar, fără prejudiciul sanctiunii penale.

Articolul 216

Ofiterul de politie judiciara, care face primele cercetari are în exercitiul functiunii sale, dreptul de a cere direct ajutorul puterii publice.

Articolul 217

Procesele verbale privitoare la constatarea crimelor și delictelor, în conformitate cu dispozitiile de mai sus, trebuiesc de îndată inaintate parchetului tribunalului respectiv, împreună cu cei retinuti, precum și toate corpurile delicte.

Articolul 218

Infractiune flagranta este aceea descoperita în momentul comiterii sau imediat după comitere.

Este de asemenea socotita infractiune flagranta și aceea ai carei faptuitori sînt urmariti, imediat după savarsire, de partea vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori au fost surprinsi cu efecte, arme, instrumente, hartii sau alte obiecte de natura a-i presupune autori sau complici, aproape de locul și de timpul comiterii infractiunii.

Infractiunea continua, se considera flagranta, pînă la încetarea actiunii delictoase.

În cazurile de mai sus, orice persoană are dreptul sa prinda pe faptuitor și sa-l conduca inaintea autorităților.

Articolul 219

În toate cazurile de crima sau delict flagrant, ofiterul de politie judiciara este obligat sa inceapa de îndată cercetari și sa instiinteze pe procurorul tribunalului, care poate cere judecatorului de instructie să se transporte fără intarziere la fața locului pentru constatarea și instruirea infractiunii.

Articolul 220

În toate cazurile flagrante de crima sau de delict, ofiterul de politie judiciara are dreptul sa faca perchizitii domiciliare și să efectueze cercetarile.

Procesele verbale de constatarea infractiunii se inainteaza Ministerului public, în cel mult trei zile dela comiterea infractiunii, împreună cu corpurile delicte și cu cei retinuti pentru cercetare.

În cazurile prevăzute de art. 226, procurorul trebuie să se conforme dispozițiilor din acel articol.

În materie de contraventii flagrante și pedepsite de lege, numai cu amendă, ofiterul de politie odata cu constatarea faptului încasează dela contravenient amenda, dacă acesta declara ca își recunoaste vinovatia și voeste a nu mai fi supus judecatii, declaratie care se consemneaza în procesul verbal.

În acest caz amenda este minimum prevăzut de lege. Contravenientului i se elibereaza dovada dintr'un carnet special cu cotor.

Articolul 221

Procedura prevăzută pentru crimele și delictele flagrante nu se aplică minorilor.

Articolul 222

În cazurile prevăzute de art.194, judecatorul de instructie procede la facerea cercetarilor, conformandu-se dispozițiilor referitoare la cercetarile efectuate de ofiterii de politie judiciara.

După terminarea cercetarilor, actele dresate sînt inaintate Ministerului public care procede conform dispozițiilor cuprinse în Cartea II, Titlul II.

Articolul 223

Judecatorul dela judecatorie exercita în comunele rurale din circumscripția sa politia judiciara, putand cere concursul celorlalți ofiteri ai politiei judiciare pentru aceasta.

Pentru infractiunile de competența sa, judecatorul nu poate face cercetari, el poate însă ordona ofiterilor de politie judiciara din circumscriptie sa faca aceste cercetari.

Pentru infractiunile ce nu sînt supuse jurisdictiei sale, și în cazul cînd alte organe de cercetare n'au intervenit, el are dreptul, fie din oficiu, fie după sezisarea facuta de cel vatamat, sa faca numele cercetari și sa ia măsuri de descoperire și prinderea autorilor.

Procurorul nu poate insarcina pe judecatorii dela judecatorii cu facerea primelor cercetari.

Articolul 238

Instructia se face numai pentru fapta aratata în rechizitor sau plangere și numai contra persoanei invinuite de acea fapta.

Dacă în cursul instructiei se iveste necesitatea extinderii cercetarilor asupra unui alt fapt sau contra altor persoane, judecatorul de instructie comunică actele procurorului, care în termen de cel mult 5 zile îi transmite concluziile sale, fără ca prin aceasta judecatorul să fie împiedicat de a îndeplini orice acte de instructie ce nu sufera amanare.

Articolul 239

Judecatorul de instructie este intotdeauna asistat de grefier.

Procurorul este în drept sa ia cunoștința în orice stadiu despre lucrarile efectuate de judecatorul de instructie, cu indatorirea de a restitui actele în cel mult 24 ore.

Aparatorul inculpatului nu poate asista la actele de instructie, afară de cazurile prevăzute de lege; poate însă în tot cursul instructiei să prezinte judecatorului cereri sau memorii.

Partea vatamata poate de asemenea prezenta în cursul instructiei cereri și memorii.

Articolul 240

Judecatorul de instructie este dator sa citeze persoanele aratate prin denunt sau plangere, precum și pe acele propuse de părți, sau orice altă persoană pe care crede necesar a o asculta.

Judecatorul își indreapta cercetarile în toate directiile rezultand din actele primelor cercetari și din aratarile părții vatamate și ale invinuitului, aduna toate elementele necesare instructiunii, fie în favoarea, fie în defavoarea invinuitului, precum și orice informatiuni de natura a caracteriza personalitatea infractorului.

Judecatorul intrebuinteaza toate mijloacele de investigatie puse de stiinta în serviciul justiției atît în privinta faptului penal cat și a daunelor cauzate prin infractiune.

Probele de vinovatie trebuiesc stranse chiar dacă invinuitul recunoaste faptul.

Articolul 241

Judecatorul de instructie la primul interogatoriu cauta sa stabileasca identitatea invinuitului, punandu-i intrebarile prevăzute de art. 214.

După aceasta îi pune în vedere invinovatirea ce i se aduce, cerandu-i sa arate ce are de zis în aceasta privinta, ținînd seama de dispozitiunile art. 79, punctul 1.

Articolul 242

Cînd procurorul a cerut arestarea și judecatorul de instructie, după luarea interogatorului, găsește că nu este cazul ca inculpatul să fie detinut preventiv, da o ordonanța de lasare în libertate, instiintand pe procuror.

Aceasta ordonanța poate zi atacata de procuror cu opozitie în aceeasi zi la tribunalul respectiv.

Judecatorul de instructie este dator sa puna în vedere inculpatului să se prezinte necitat la judecarea opozitiei declarata de procuror, incheind un proces verbal.

Pînă la rezolvirea opozitiei, prevenitul rămîne liber.

Articolul 243

Dispozitiile referitoare la martori, cuprinse în art. 145, se aplică și martorilor ascultati în cursul instructiei.

În cursul instructiei, martorii nu depun juramant, afară de urmatoarele cazuri:

1. Dacă martorul sufera de o boala care îi pune vieata în primejdie;

2. Dacă este o puternica prezumtie ca martorul nu s'ar putea infatisa la ziua judecatii;

3. Dacă una din părți cere luarea juramantului, invocand motive serioase.

În procesul verbal se face mențiune despre cauza care a determinat luarea juramantului.

Martorii se citeaza pe cale administrativa, conform dispozițiilor cuprinse în art. 82.

Articolul 244

Procurorul și partea civila nu pot asista la luarea interogatoriului și la audierea martorilor.

Articolul 245

Oridecateori judecatorul de instructie găsește necesar sa faca cercetari la fața locului, trebuie să se conforme dispozițiilor cuprinse în art. 181 și urmatorii.

Judecatorul poate, în caz de împiedicare, sa delege un ofiter de politie judiciara cu facerea cercetării locale.

Articolul 246

Perchizitiile domiciliare nu se pot face decat de judecatorul de instructie sau în prezenta sa, conform dispozitiunilor art. 208.

Cu toate acestea perchizitiile se pot face de un ofiter de politie judiciara, delegat de judecatorul de instructie, în caz de urgenta și cînd este împiedicat de a proceda el insusi.

Perchizitionarea corporala se face în conformitate cu dispozitiile art. 208.

Articolul 247

Dacă inculpatul este detinut, orice perchizitie la locuinta să se face în prezenta lui sau a unui imputernicit, și dacă nu este posibil, în prezenta unui membru al familiei. Cînd perchizitia se face de un ofiter de politie judiciara, care nu este magistrat, asistența a doi martori este obligatorie. Dacă inculpatul este liber, el este chemat sa asiste la perchizitie, fără incunostiintare prealabila.

Articolul 248

Dacă perchizitiile se fac în altă parte decat la locuinta inculpatului, acesta poate asista cu invoirea judecatorului de instructie.

Persoana la care se face perchizitia este chemata sa asiste, fără incunostintare prealabila.

Dacă aceasta persoana lipseste sau este împiedicată, poate fi reprezentata.

Articolul 249

În afară de crima sau delict flagrant, nicio perchizitie nu se poate face dela ora 20 pînă la ora 6, în interiorul unei case, contra vointei aceluia ce o locueste, decat de judecatorul de instructie în persoana.

Perchizitia inceputa ziua se poate continua și în timpul noptii.

Perchizitiile se pot efectua în timpul noptii în hoteluri, hanuri, carciumi și în genere, localuri deschise publicului, chiar în orele cînd vor fi închise.

Articolul 250

Dacă este locul a se ridica acte scrise, judecatorul sau ofiterul de politie judiciara, delegat conform legii, numai el singur are dreptul sa ia cunoștința de conținutul actelor înainte de ridicarea lor.

Articolul 251

Judecatorul de instructie este în drept a cere sa i se remita de către administrațiile publice sau private telegramele, scrisorile și orice alte lucruri trimise de inculpat sau adresate, sau destinate lui, fie direct, fie pe adresa unui tertiu.

Articolul 252

Numai judecatorul de instructie ia cunoștința de conținutul scrisorilor și telegramelor ce i se remit. El retine pe cele necesare instructiei și restitue inculpatului sau destinatarului pe cele care nu ar fi de folos.

Scrisorile și telegramele adresate unui tertiu nu pot fi deschise decat în prezenta acestuia, după ce a fost legalmente incunostintat.

În cazul cînd telegramele și scrisorile ridicate sînt necesare instructiei, conținutul lor se aduce la cunoștința inculpatului sau destinatarului, afară de cazul cînd aceasta incunostiintare ar fi contrara interesului instructiei.

Articolul 253

Dacă hartiile și obiectele care urmeaza a fi ridicate de judecatorul de instructie se afla în afară de circumscripția unde el este competent, acesta cere judecatorului de instructie al locului sa proceada la operațiile prevăzute în prezenta secțiune, conform dispozițiilor referitoare la comisiile rogatorii.

Articolul 254

Nimeni nu poate fi arestat sau detinut decat în puterea unui mandat emis de judecatorul de instructie, de Ministerul public sau de instantele judecătorești în cazul cînd legea le da acest drept, afară de dreptul de retinere pentru cercetari acordat ofiterilor de politie judiciara în interesul primelor cercetari.

Articolul 255

În orice materie criminala sau corectionala, judecatorul de instructie chiama pe inculpat cu mandat de infatisare.

Acest mandat se trimite în plic inchis și inmanarea se face conform regulilor de procedura.

Dacă inculpatul nu se prezinta sau nu justifica inaintea zilei de infatisare o cauza legitima de împiedicare, se emite contra sa mandat de aducere.

În cazuri urgente judecatorul de instructie poate emite de-a-dreptul mandat de aducere.

Atît în caz de mandat de infatisare cat și în caz de mandat de aducere, judecatorul trebuie să ia interogatoriul de îndată.

Mandatul de arestare are de obiect detinerea preventiva a unei persoane.

Judecatorul de instructie poate emite mandat de arestare, fie din oficiu, fie după cererea Ministerului public, în cazurile și condițiile prevăzute de art. 206, și numai după luarea interogatoriului, afară de cazul cînd invinuitul este disparut.

Judecatorul de instructie e obligat a emite mandat și în cazul art. 242, cînd tribunalul a admis opozitia procurorului.

Articolul 256

Orice mandat trebuie, sub pedeapsa de nulitate, sa indeplineasca urmatoarele condiții:

1. Sa fie datat, aratandu-se anul, luna, ziua și ora;

2. Sa arate locul de emitere;

3. Sa cuprindă numele, pronumele și calitatea magistratului care l-a emis și să fie semnat propriu de el;

4. Sa fie individual;

5. Sa indice numele, pronumele invinuitului și sa arate sumar faptul pentru care este urmarit;

6. Mandatul, după natura lui, contine ordinul de a se prezenta în fața justiției, de a fi adus sau de a fi arestat inculpatul;

7. Mandatele de aducere și de arestare vor fi motivate și vor cuprinde cauza care le-a provocat;

8. Mandatul de arestare mai, cuprinde, pe lîngă calificarea faptului, pedeapsa prevăzută de lege, precum și indicarea penitenciarului unde prevenitul trebuie condus.

Articolul 257

Mandatul de arestare își pierde efectul și detinerea prevenitului inceteaza de drept, dacă în termen de 3 zile dela luarea interogatorului nu este confirmat de tribunal în camera de consiliu, în urma raportului judecatorului de instructie, ascultandu-se Ministerul public și prevenitul.

Tribunalul se pronunță de îndată.

Mandatele de arestare emise de primul presedinte al Curtii de Casatie și de primul presedinte al Curtii de Apel, în cazurile prevăzute de art. 579 și 585, sînt supuse confirmarii Curtii în complet de judecată redus, în acelasi termen și cu aceleasi forme prevăzute mai sus.

Tot asemenea se urmeaza și în caz cînd primpresedintii sau consilierii delegați de ei, au insarcinat pe un judecator de instructie de a instrui în locul lor.

Mandatul emis în condițiunile art. 255, alin. ultim, nu este supus primei confirmari.

Dispozitiile referitoare la confirmare nu se aplică mandatelor emise contra, celor disparuti, cat timp se gasesc în aceasta stare.

Articolul 258

Dacă în termen de o luna dela confirmarea mandatului, judecatorul de instructie nu poate termina instructia, prevenitul este pus în libertate, afara numai dacă tribunalul, în urma raportului judecatorului de instructie, nu decide, la expirarea termenului, prelungirea detinerii preventive, aratand anume imprejurarile care o impun.

Tot astfel se urmeaza succesiv din luna în luna pînă la terminarea instructiei.

Articolul 259

Termenele pentru confirmarea și reconfirmarea mandatului de arestare nu se socoteste pe zile libere.

Articolul 260

Judecatorul de instructie este obligat în cursul instructiei sa dispună, din oficiu, punerea în libertate a prevenitului, oridecateori cauzele care au motivat arestarea, conform art. 206, au incetat, sau detinerea nu mai este necesară.

În toate cazurile de punere în libertate din oficiu, cel eliberat este obligat să se conformeze dispozițiilor art. 129.

Articolul 261

Mandatul de aducere sau de arestare se notifica printr'un agent al forței publice, care îl va infatisa în original persoanei prevăzute în el, lasandu-i copie.

Acela care refuza de a se supune mandatului sau care, după ce a declarat ca este gata a se supune, incearca sa fuga, va fi constrans prin forta publică.

Purtatorul mandatului chiama, de va cere trebuinta, forta publică și aceasta este datoare sa dea concursul cuvenit.

Ofiterul insarcinat cu executarea mandatului de arestare poate lua cu sine agenti ai forței publice, pentru ca prevenitul sa nu scape. În acest scop el se adreseaza autorității din localitatea unde trebuie să, se execute mandatul de arestare. Aceasta autoritate trebuie să-i dea concursul cuvenit.

Articolul 262

Dacă acela în contra caruia s'a emis mandat de aducere sau arestare, este gasit în afară de județul în care mandatul a fost emis, și dacă el ridica obiectii în contra executarii mandatului numai în ceea ce priveste identitatea, este condus în fața judecatorului de instructie al localității sau, în caz de departare prea mare, la judecatorul dela judecatoria cea mai apropiata, care, examinand de îndată obiectiile, și gasindu-le nefondate, vizeaza mandatul și dispune executarea lui.

În cazul ca obiectiile ridicate par serioase, el cere telegrafic instructii judecatorului care a emis mandatul.

Pînă la rezolvirea obiectiunilor, cel contra caruia s'a emis mandatul este retinut, afara numai dacă judecatorul crede ca fără pericol de disparitie, el poate fi lasat în libertate.

Dacă judecatorul stabileste ca persoana adusa nu este cea aratata în mandat, o pune imediat în libertate.

Despre toate acestea, judecatorul incheie proces verbal ce se trimite judecatorului de instructie odata cu mandatul.

Articolul 263

Ofiterul insarcinat cu executarea mandatului de arestare conduce și preda de îndată pe prevenit administratorului inchisorii aratate în mandat, care trebuie să-l primeasca, retinand și mandatul.

Administratorul inchisorii da agentului insarcinat cu executarea mandatului o adeverinta de primire. Aceasta adeverinta trebuie depusa la grefa judecatorului de instructie, care da agentului o alta dovada de primire.

Articolul 264

Dacă acela, în contra caruia s'a emis mandatul, nu poate fi gasit, neavand un domiciliu cunoscut, agentul insarcinat cu executarea, constata aceasta pe verso mandatului, printr'un proces verbal, semnat și de agentul administrativ local care l-a insotit în cercetarile facute pentru gasirea urmaritului.

Articolul 265

Dacă cel prevăzut în mandat are un domiciliu cunoscut, dar nu poate fi prins, după ce se va face la domiciliul sau o perchizitie pentru a fi gasit, mandatul de arestare se notifica prin lipirea pe usa la cea din urma, locuinta ce a avut, incheindu-se proces verbal despre toate acestea.

Procesul verbal se incheie în prezenta a doi vecini, pe care-i poate gasi purtatorul mandatului; acestia subscriu procesul verbal, iar în caz de refuz sau dacă nu se gasesc, se face mențiune despre aceasta.

Purtatorul mandatului de arestare face după accea să se vizeze procesul verbal de agentii prevăzuți în art. 264, lasandu-le copie de pe el.

Mandatul de arestare și procesul verbal sînt după, aceasta depuse la grefa autorității ce a emis mandatul.

Articolul 266

Arestatul nu poate primi nici adresa telegrame, scrisori sau alte comunicari, fără permisiunea judecatorului de instructie.

Arestatul are în totdeauna facultatea sa trimita scrisori închise Ministrului Justiției și magistratului care instruiește afacerea.

Judecatorul de instructie poate oricand sa viziteze pe preveniti în penitenciarele unde sînt detinuti.

Articolul 267

Înainte de a declara instructia terminata, judecatorul de instructie este obligat, sub pedeapsa de nulitate, a pune în vedere inculpatului toate elementele adunate în cursul instructiei în favoarea sau defavoarea sa.

Aceasta comunicare se face inculpatului în prezenta avocatului ales sau desemnat conform art. 79, a părții vatamate și a Ministerului public.

În acest scop, judecatorul de instructie, fixand data comunicarii, instiinteaza pe inculpat, pe avocatul lui, pe partea civila și pe Ministerul public, ca au dreptul, în cele trei zile premergatoare, sa ia cunoștința de actele instructiei.

Cu ocazia sedintei contradictorii, inculpatul, partea civila și avocatii lor, precum și Ministerul public pot prezenta observatii verbal sau în scris.

Ministerul public formuleaza tot atunci și rechizitiile sale definitive, aratand, în cazul cînd cere trimiterea în judecata, ce calificare înțelege sa dea faptului. Judecatorul de instructie este dator să se pronunte asupra observatiilor facute.

Dacă, în urma acestor observatii, judecatorul de instructie găsește ca este necesar sa verifice unele fapte sau să se completeze instructia, el procedeaza la efectuarea acestor acte, iar după terminarea lor se conforma din nou dispozițiilor cuprinse în prezentul articol în ce priveste comunicarea elementelor adunate.

După indeplinirea dispozițiilor de mai sus, judecatorii de instructie declara instructia terminata.

Articolul 268

Judecatorul de instructie, în toate cazurile de crime și delicte flagrante, poate face direct și personal toate actele atribuite ofiterilor de politie și procurorului, conformandu-se regulilor referitoare la ofiterii de politie judiciara și dispozițiilor prevăzute în capitolul despre urmărire.

Judecatorul de instructie, în acest caz, incunostinteaza pe procuror, fără ca neprezentarea acestuia sa constitue o impiedicare.

Articolul 269

Cînd asupra crimei sau delictului flagrant s'au facut cercetari și procurorul a transmis actele judecatorului de instructie, acesta este dator să le examineze fără intarziere, putand sa refaca pe cele ce nu ar parea complete sau exacte.

Articolul 270

După terminarea instructiei, judecatorul de instructie se pronunță asupra rezultatelor acesteia printr'o ordonanța definitivă, hotarind:

1. Scoaterea de sub urmărire, cînd constata ca faptul nu exista sau nu poate fi imputat celui invinuit, sau nu cade sub prevederile legii penale, precum și atunci cînd actiunea penala este stinsa.

2. Trimiterea în judecata, cînd constata ca sînt suficiente indicii despre existenta faptului și a vinovatiei, iar faptul constitue un delict sau o contraventiune.

3. Transmiterea actelor la Camera de acuzare, cînd constata ca faptul constitue crima și sînt indicii suficiente despre existenta lui și a vinovatiei celui invinuit.

Ordonanța definitivă va fi totdeauna motivata în fapt și în drept, ca va cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 328.

De asemenea în ordonanța definitivă se vor descrie sumar corpurile delicte și se vor arata martorii ce trebuiesc citati la judecata atît împotriva cat și în apararea inculpatului.

Articolul 271

În cazul cînd ordonanța definitivă pronunță scoaterea de sub urmărire sau trimiterea în judecata pentru o contraventie, prevenitul este pus de îndată în libertate.

În caz de trimitere în judecata pentru delict, prevenitul este pus în libertate dacă nu sînt intrunite condițiunile prevăzute la art. 206 sau dacă judecatorul de instructie crede ca detinerea nu mai este necesară.

În caz de crima, prevenitul rămîne arestat, dacă judecatorul de instructie găsește ca este locul, pînă la darea deciziei de către Camera de acuzare.

Articolul 272

O copie de pe ordonanța definitivă se comunică Ministerului public și părților.

În contra ordonantei definitive se poate face apel în cazurile și condițiunile aratate la art. 275.

Articolul 273

În cauzele criminale, precum și în cauzele corectionale și politienesti, atunci cînd s'a declarat apel de vreuna din părți, dosarul se inainteaza Camerei de acuzare.

În cauzele corectionale și politienesti, după expirarea termenului de apel și dacă nu s'a facut apel, dosarul se transmite instanței competente.

Articolul 274

Pe lîngă fiecare Curte de Apel funcționează ca instanța superioara de instructie o Camera de acuzare, care se compune din trei consilieri ai Curtii, desemnați conform legii de organizare judecătorească.

La Curtile cu mai multe secțiuni se poate înființa o Camera de acuzare ca secțiune permanenta.

Articolul 275

Camera de acuzare se pronunță asupra:

1. Apelurilor facute contra incheierilor tribunalului date conform art. 242 și 257;

2. Apelurilor facute în contra ordonantelor judecatorului de instructie, în cazurile prevăzute de art. 448;

3. Apelurilor facute în contra ordonantelor definitive, conform art. 451.

4. Afacerilor criminale care i s'au trimis, conform art. 270, punctul 3.

5. Camera de acuzare se pronunță de asemeni asupra prelungirii instructiunii, conform art. 237 și asupra intarzierilor exagerate în facerea instructiilor cînd în urma cererii Ministerului public, a inculpatului sau părții civile, poate desinvesti pe judecatorul respectiv și delega cu facerea instructiei pe un alt judecator de instructie sau pe un alt membru al tribunalului.

Articolul 276

Președintele, primind dosarul, convoaca Camera și supune fiecare cauza desbaterilor în urmatoarele condiții:

1. Cînd Camera este chemata să se pronunte în cazul art. 275, punctele 1 și 2, judeca după acte și memorii prezentate de părți și raportul scris al Ministerului public;

2. Cînd Camera judeca apelul facut contra ordonantei definitive, ea se pronunță pe baza actelor și memoriilor scrise depuse de părți și raportului scrie al Ministerului public;

3. Cînd Camera de acuzare este chemata sa examineze dosarele în cauzele criminale, președintele desemneaza pe unul din membrii Camerei care să intocmeasca un raport asupra afacerii.

Raportul trebuie să cuprindă expunerea faptului, mersul instructiei, dovezile stranse și calificarea juridica ce s'a dat faptului.

Consilierul raportor trebuie să arate, dacă este necesar un supliment de instructie și dacă calificarea data trebuie mentinuta.

Repartitia dosarelor pentru raport se face egal între toți membrii Camerei.

Inculpatul poate, personal sau prin aparatorul sau, sa ia cunoștința de acte fără a le putea deplasa.

Ministerul public, partea civila și inculpatul, au dreptul de a depune memorii scrise; în toate cazurile camera de acuzare poate chema părțile pentru a da lamuriri orale în contradictoriu.

Camera, după citirea raportului și concluziile orale ale inculpatului ori aparatorului sau, ale Ministerului public și părții civile, pronunță deciziunea sa.

Camera delibereaza în secret.

Camera examineaza dacă exista probe sau indicii ca inculpatul a savarsit vreo infractiune și dacă aceste probe sau indicii sînt destul de grave ca să justifice punerea lui sub acuzare.

Ea poate ordona, de va cere trebuinta, noi informații sau cercetari, delegand pe judecatorul de instructie cu aducerea lor la indeplinire sau chiar pe un alt judecator.

Articolul 277

Cînd Camera de acuzare constata că nu exista nicio urma a vreunei infractiuni sau că nu sînt destule indicii de vinovatie, ori rezultă ca actiunea penala este stinsa în orice mod, prin decizia sa declara că nu este caz de urmărire și ordona punerea în libertate a prevenitului dacă nu este retinut pentru o alta cauza.

Articolul 278

Cînd Camera de acuzare constata ca faptul inculpatului este de natura politieneasca sau corectionala, pronunță trimiterea în judecata instanței competente și dispune liberarea prevenitului, conform dispozițiilor art. 271, alin. 2.

Articolul 279

Dacă faptul este calificat crima prin lege și Camera de acuzare constata probe și indicii suficiente contra inculpatului, ordona trimiterea acestuia inaintea Curtii cu Jurați.

În toate cazurile Camera de acuzare este datoare sa statueze, pentru fiecare din inculpatii trimisi inaintea sa, asupra tuturor infracțiunilor care rezultă din actele de instructie.

Articolul 280

Cînd Camera pronunță punerea inculpatului sub acuzare, ea statueaza prin aceeasi încheiere asupra arestarii sau lasarii lui în libertate.

Ordonanța de arestare trebuie să cuprindă ordinul de transferare a acuzatului la arestul Curtii cu Jurați.

Articolul 281

Deciziunea Camerei de acuzare trebuie să conțină o expunere amanuntita a faptului comis, calificarea legala și textele de legi aplicabile.

Camera este obligata a se pronunță asupra mijloacelor esentiale de aparare invocate în cursul instructiei, sau prin memorii, precum și asupra rechizitiilor scrise ale Ministerului public.

Deciziunea trebuie să fie subscrisa de toți judecatorii care au dat-o, trecandu-se și numele lor.

Toate dispozitiile acestui articol sînt prescrise sub pedeapsa de nulitate.

Articolul 282

Procurorul general ingrijeste ca deciziunea Camerei de acuzare, prin care acuzatul este trimis în judecata Curtii cu Jurați, să fie comunicata în copie fiecaruia din acuzatii detinuti, de către administratorul inchisorii sau ajutorul sau, iar de organele administrative celor lasati liberi, la domiciliul lor ales sau la reședința.

Deodata cu comunicarea deciziunii, procurorul notifica acuzatului ca are dreptul, în termen de 5 zile dela acea comunicare, sa faca recurs în Casatie contra deciziunei Camerei de acuzare, luand dela acuzat o dovadă speciala despre aceasta, iar cînd aceasta nu este posibil, se procedeaza conform art. 91.

Articolul 283

În 24 de ore după comunicarea copiilor susmentionate acuzatul arestat trebuie stramutat în arestul Curtii cu Jurați.

Ministerul public instiinteaza pe primarul comunei locului unde se afla domiciliul acuzatului, dacă acel domiciliu este cunoscut, cat și pe primarul locului unde s'a comis infractiunea, despre decizia prin care s'a hotarit trimiterea acuzatului în judecata Curtii cu Jurați.

Aceasta instiintare se afișează la usa primariilor respective.

Articolul 284

După indeplinirea formalitatilor de mai sus, procurorul trimite dosarul cu decizia Camerei de acuzare și dovezile de comunicare presedintelui tribunalului sau presedintelui Curtii cu Jurați, dacă sesiunea este deschisa.

Deodata cu trimiterea dosarului, procurorul trimite și lista pe care o întocmește, cuprinzand martorii acuzarii și ai apararii care urmeaza să fie citati în proces.

Articolul 285

În caz de trimitere în judecata, dacă s'a decis menținerea arestarii, mandatul de arestare, sub puterea caruia se afla prevenitul, păstrează forta executorie pînă ce instanța de judecată pronunță hotărîrea.

Articolul 286

Camera de acuzare hotaraste prin aceeasi decizie și asupra infracțiunilor conexe care prin actele de instructie au fost aduse în fața ei și decide trimiterea în judecata după normele stabilite în acest cod.

Articolul 336

Judecatorul este investit prin plangerea părții vatamate, a persoanelor aratate la art. 230, prin rechizitoriul procurorului sau prin cererea ofiterilor de politie judiciara, ori prin trimitere.

Articolul 337

În cazul infracțiunilor de competența judecatoriei, partea vatamata are dreptul sa puna concluzii și în privinta actiunii penale, chiar dacă nu este constituita parte civila.

În procesele intentate prin plangerea directa a părții vatamate, aceasta poate aduce martori direct în sedinta, fără să-i fi declarat mai înainte.

Articolul 338

Judecarea delictelor flagrante trimese de Ministerul public, conform art. 226, se face în aceeasi zi sau cel mai tarziu în ziua urmatoare, martorii putand fi chemati și verbal prin orice ofiter de politie judiciara sau agent al forței publice.

Inculpatul este în drept a arata în fața instanței de judecată ca faptul ce i se imputa nu poate fi judecat după procedura delictelor flagrante.

Dacă instanța din oficiu sau la cererea inculpatului, constata ca faptul ce i se imputa nu poate fi judecat după procedura delictelor flagrante, judecatorul anulează mandatul de arestare, dacă este cazul, retine cauza și o judeca conform dreptului comun.

În caz de respingere a incidentului, apelul se declara numai deodata cu apelul asupra fondului.

Articolul 339

Judecatorul acorda inculpatului la cerere, cel puțin 3 zile, spre a-și pregati apararea.

Cînd cauza nu este în stare de judecată, judecatorul o amana pentru cel mai apropiat termen.

În ambele cazuri, judecatorul se pronunță și asupra liberarii provizorii a prevenitului.

Dacă liberarea a fost admisa, inculpatul este pus în libertate. În caz de respingere, hotărîrea se poate ataca numai odata cu apelul asupra fondului.

În toate cazurile, instanța da termen în cunoștința celor prezenți.

Articolul 340

Cînd reclamantul este de fața și voeste a-și urmări pretentiile sale civile pe calea sumara a acestei proceduri, judecatorul statueaza asupra acestor pretentii. Cînd însă reclamantul, nu este de fața sau cînd lichidarea pretentiunilor nu este de o grabnica solutie, judecatorul statuand asupra vinovatiei, rezerva reclamantului facultatea de a se adresa pentru quantumul despăgubirilor sale instanțelor civile.

Articolul 341

În procesele de contraventii, judecatorul, pe baza actelor incheiate conform art. 199 și urmatorii, dacă contraventia e pedepsita de lege numai cu o amenda, care nu ar depăși 1.500 lei și dacă nu exista parte civila constituita, pronunță, fără a mai cita, condamnarea printr'o ordonanța penala, pune în sarcina contravenientului și cheltuielile procesului, iar în cazurile determinate de lege, ordona confiscarea sau restituirea lucrurilor sechestrate.

Judecatorul poate aplica prin aceeasi ordonanța dispozitiile suspendarii executarii condamnarii, conform art. 60 din codul penal.

Ordonanța penala are acelasi cuprins ca și cartea de judecată.

Articolul 342

Ordonanța penala se comunică în copie inculpatului, cu instiintarea ca dacă în 10 zile dela comunicare nu face opozitie, ordonanța penala devine executorie.

Opozitia trebuie prezentată personal sau prin procurator. Judecatorul fixeaza ziua de infatisare, pe care o da în cunoștința oponentului.

Articolul 343

Dacă contravenientul se prezinta la ziua fixata, judecatorul poate confirma ordonanța, reduce amenda sau achita.

Dacă inculpatul, fără a arata o împiedicare legitima, nu se prezinta, judecatorul respinge opozitia, punand în sarcina condamnatului cheltuielile ulterioare.

Articolul 344

Cartea de judecată prin care s'a respins opozitia poate fi atacata numai cu recurs.

Totusi, cînd procurorul tribunalului are cunoștința ca s'a pronuntat o condamnare printr'o ordonanța penala pentru un delict sau o contraventie, care nu se judeca cu aceasta procedura, poate pune în miscare actiunea penala după procedura ordinara, instiintand de îndată pe judecator.

Instanța competența, prin hotărîrea sa, pronunță și anularea ordonantei penale și a actelor de executare.

Articolul 345

Tribunalul, în materie corectionala, este investit în delictele de competența sa:

1. Prin rechizitorul Ministerului public;

2. Prin trimiterea ce i se face, prin ordonanța judecatorului de instructie sau prin decizia Camerei de acuzare;

3. Prin plangere directa, conform art. 228 și 230;

4. Prin trimiterea ce i se face de către o alta instanța, în cazurile admise de lege.

Articolul 346

Dacă faptul este de competența judecatoriei și dacă Ministerul public, partea civila sau inculpatul, după ce li s'a atras atenția de tribunal n'au cerut trimiterea cauzei la instanța competența, tribunalul judeca în prima și ultima instanța.

Articolul 347

Dacă tribunalul găsește ca faptul este de natura criminala și dacă a fost sezisat printr'o ordonanța a judecatorului de instructie sau printr'o decizie a Camerei de acuzare, el își declina competența, Curtea de Casatie urmand sa pronunte un regulament de competența. Dacă a fost sezisat de Ministerul public sau printr'o plangere directa, trimite afacerea inaintea judecatorului de instructie competente.

Articolul 348

Dispozitiile din art. 338, referitoare la judecarea delictelor flagrante, se aplică și tribunalului.

Articolul 349

În fiecare judet, în orasul de reședința, funcționează Curtea cu Jurați.

Curtile cu Jurați judeca în sesiuni ordinare stabilite prin regulament special, care determina ordinea acestor sesiuni pe grupe de judete. Ministrul Justiției, din oficiu sau la cererea motivata a presedintelui Curtii cu Jurați, poate dispune prin decizie prelungirea sesiunilor ordinare, sau tinerea unei sesiuni extraordinare, ori chiar înființarea unei alte secțiuni la aceeasi Curte, sau permanentizarea Curtii cu Jurați, toate acestea pînă la solutionarea cauzelor nejudecate.

Ministrul Justiției determina prin decizia sa și durata sesiunilor extraordinare.

Articolul 350

Curtea cu Jurați se compune dintr'un consilier al Curtii de Apel, ca presedinte, doi judecatori dela tribunalul județului unde funcționează Curtea și dintr'un juriu compus din 9 jurați.

Articolul 351

Tragerea la sorti a presedintelui și a judecatorilor, precum și desemnarea reprezentantului Ministerului public și a grefierului, se face conform legii de organizare judecătorească.

Articolul 352

Juratii indeplinesc o functiune judiciara.

Poate fi jurat orice cetatean român care indeplineste urmatoarele condiții:

1. Sa aiba vîrsta de 30 ani impliniti;

2. Sa cunoasca limba română și sa o poseada în scris și citit;

3. Sa se bucure de toate drepturile civile și politice;

4. Sa fie în măsura a înțelege rolul functiunii de jurat.

Articolul 353

Sînt nedemni a fi jurați:

1. Cei condamnati definitiv la orice pedeapsa privativa de libertate sau pecuniara pentru orice crima sau pentru delict pedepsit de lege cu o pedeapsă mai mare de un an, afară de cei condamnati pentru delicte comise prin imprudenta, injurii și loviri simple;

2. Cei pusi sub acuzare;

3. Cei aflati sub mandat de arestare;

4. Funcționarii destituiti;

5. Faliții nereabilitati.

Articolul 354

Sînt incapabili de a îndeplini functiunea de jurat:

1. Servitorii;

2. Interzisii și cei pusi sub consiliu judiciar;

3. Cei ce se gasesc intr'o stare de infirmitate corporala sau mintala, care îi face improprii de a îndeplini functiunea de jurat.

Articolul 355

Sînt incompatibili a îndeplini functiunea de jurat:

1. în mod permanent: judecatorii, membrii Ministerului public, membrii Consiliului Legislativ, ofiterii politiei judiciare, militarii în activitate, directorii de minister, preotii, invatatorii de scoale primare rurale, revizorii, subrevizorii, perceptorii, funcționarii postei, telegrafului, telefonului și radiofoniei, membrii clerului de orice confesiune recunoscută prin lege, notarii, medicii primari de judet și de comuna și personalul penitenciarelor;

2. în mod temporar, pe durata functiunii: ministrii, subsecretarii de Stat, membrii Corpurilor legiuitoare, secretarii generali de ministere și prefectii;

3. în mod ocazional: persoanele care în pricina care se judeca au facut cercetari ca ofiteri de politie judiciara, ca procurori, judecatori de instructie, desi au pierdut între timp aceasta calitate, sau au fost martor, interpret, expert, aparator, parte, invinuit, denuntator, ruda sau afin cu părțile care figurează în proces sau cu vreun jurat din comisia de judecată pînă la gradul al 3-lea inclusiv.

Incompatibilitățile de mai sus de sub punctele 2 și 3 nu împiedica înscrierea în listele generale ale juratilor.

Articolul 356

Sînt scutiti de functiunea de jurat, după a lor cerere, cei ce au trecut vîrsta de 60 ani și cei ce-și castiga existenta exclusiv muncind cu ziua.

Articolul 357

Listele de jurați se intocmesc pentru fiecare judet de o comisiune compusa din primulpresedinte sau președintele și doi judecatori ai tribunalului respectiv, trasi la sorti, care lucreaza în asistența procurorului, pe baza listelor de recomandare intocmite de comisiuni alcatuite, după cum urmeaza:

1. În comunele rurale de către o comisiune compusa din judecator, ca presedinte, de pretor și primarul comunei respective, ca membri;

2. În comunele urbane și municipii, de fiecare judecator în circumscripția sa, împreună cu primarul și seful politiei.

Articolul 358

Aceste comisiuni se intrunesc în fiecare an la 1 Iunie și intocmesc tablouri de recomandare a persoanelor care intrunesc condițiunile legale.

Tablourile cuprind numele persoanelor, domiciliul, etatea, religiunea, profesiunea sau ocupatiunea și studiile ce au.

Comisiunea întocmește aceste tablouri pînă la 31 August, după care data se inainteaza tribunalului respectiv.

Articolul 359

La 15 Septemvrie al fiecarui an, primul presedinte sau președintele tribunalului compune și convoaca comisiunea prevăzută de art. 357 pentru ca din tablourile de recomandari primite, sa intocmeasca cate o lista generală pentru judet.

Articolul 360

Din lista generală se extrage o lista suplimentara care cuprinde pe toți juratii din orasul de reședința unde funcționează Curtea cu Jurați.

Toate aceste lucrari trebuiesc terminate cel mai tarziu pînă la 31 Octomvrie.

Articolul 361

Primii presedinti sau presedintii tribunalelor ingrijesc ca aceste liste să fie afisate la tribunal și la primaria respectiva dela 10 pînă la 30 Noemvrie. Afisarea se constata printr'un proces verbal.

Articolul 362

În acelasi interval persoanele inscrise în lista pot cere stergerea de pe liste pentru motive aratate de lege.

Cererile de stergere se rezolva de comisia prevăzută la art. 357, fără citarea petitionarului, putand fi chemat însă cînd comisiunea găsește necesar.

Articolul 363

Listele astfel intocmite rămîn definitive pe data de 15 Decemvrie și servesc pentru anul următor.

Articolul 364

Listele, odata intocmite sînt permanente, ele se modifica în fiecare an, după procedura mai sus prevăzută, prin adaugarea persoanelor care intrunesc condițiile și prin stergerea acelora care nu mai intrunesc condițiunile prevăzute de lege.

Articolul 365

Toți cei insarcinati cu alcatuirea listelor de recomandare, precum și acelora de rectificare, sînt obligati a-și îndeplini cu strictete indatoririle în termenele prescrise în articolele de mai sus, sub sancțiunea unei pedepse disciplinare pentru magistrați și a unei amenzi dela 100 la 5.000 lei pentru ceilalti membri ai comisiunii.

Pedepsele de mai sus se pronunță de către Curtea de Apel, după cererea procurorului general, iar pentru magistrați de către comisiunile disciplinare, după cererea ministrului justiției.

Articolul 366

Cu 30 zile înainte de deschiderea sesiunii, primul presedinte sau președintele tribunalului județului unde se tine Curtea cu Jurați, este dator sa traga la sorti, în sedinta publică, în prezenta Ministerului public, din lista generală, un numar de 30 jurați, care formeaza lista juratilor de sesiune.

Dacă din cele 30 persoane trase la sorti, unele au murit sau au pierdut calitatea de a fi jurați, înainte de deschiderea sesiunii, primul presedinte sau președintele tribunalului trage la sorti tot din lista generală alte nume în locul lor.

Articolul 367

Persoanele desemnate prin tragere la sorti sînt încunoștințate despre aceasta prin organele administrative cu cel puțin 15 zile înainte de deschiderea sesiunii.

Aceasta incunostiintare se face personal la domiciliul sau reședința fiecaruia și trebuie să cuprindă data deschiderii sesiunii și sanctiunile prevăzute de lege în caz de neprezentare.

Persoanele încunoștințate, care au cauze de scuze, sau de dispensa valabile, survenite în urma formarii listelor generale, trebuie să le arate în scris primului presedinte sau presedintelui tribunalului mai înainte de deschiderea sesiunii și acesta hotaraste, ascultand și concluziile Ministerului public.

Articolul 368

În prima zi a sesiunii și în ajunul fiecarei zile de judecată, președintele Curtii cu Jurați examineaza dacă din lista mentionata în art. 366, alin. 2, au ramas, în afară de acei legal scutiti sau dispensati, 20 persoane.

Dacă din cauza absentelor sau a necompatibilitatii sînt mai puțin de 20 persoane, se trage la sorti conform art. 366 din lista suplimentara un numar de jurați indoit de cel cerut pentru a completa numărul de 20. Persoanele iesite se incunostiinteaza de îndată. Numărul de 20 jurați se completeaza cu cei dintai jurați suplimentari iesiti la sorti.

Articolul 369

Lista de sesiune astfel formata și completata serveste pentru toata sesiunea.

Pentru Curtile permanentizate, formalitatile din art. 366, 367 și 368 se indeplinesc pentru fiecare interval egal cu durata unei sesiuni ordinare.

Articolul 370

Numele juratilor care au luat parte la serviciul unei Curti cu Jurați intr'o sesiune nu se mai trag la sorti în cursul anului, afară de cazul constatat ca din cauza insuficientii numarului juratilor inscrisi în liste nu s'ar putea completa numărul trebuincios pentru sesiunea în curs.

Articolul 371

Juratul are drept la o indemnizatie fixata prin regulament, pentru timpul cat funcționează ca jurat.

Articolul 372

Juratul care nu se prezinta fără cauza justificata, spre a-și îndeplini indatoririle functiunii sale, se pedepseste prima oara cu o amenda dela 1.000 la 5.000 lei, iar a doua oara el este urmarit pentru refuz de serviciu datorit legalmente.

Amenda se pronunță de către președintele Curtii cu Jurați și este executorie.

Juratul condamnat are dreptul a face contestație în termen de 8 zile din ziua primirii somatiunii de executare.

Contestația este inmanata fie agentului executor, care este obligat sa o inainteze de îndată, instanței care a ordonat executarea, fie presedintelui Curtii cu Jurați, în timpul cînd aceasta funcționează, fie primului presedinte sau presedintelui tribunalului, după închiderea sesiunii.

Contestația suspenda de drept executarea.

Contestația se judeca în camera de consiliu de către președintele Curtii cu Jurați în timpul funcționarii acestei instante, iar după închiderea sesiunii de primul presedinte sau președintele tribunalului.

Hotărîrea pronunțată asupra contestației este data în ultima instanța.

Aceeasi pedeapsa se aplică în acelasi mod și în contra acelui jurat care, după ce s'a prezentat la postul sau, s'a retras înainte de terminarea misiunii sale, fără incuviintarea presedintelui.

Articolul 373

Președintele Curtii cu Jurați este dator sa indrumeze pe jurați în exercitiul functiunii lor, să le expuna cauza asupra careia sînt chemati a delibera și, de este trebuinta, să le aduca chiar aminte indatoririle lor.

Articolul 374

Președintele exercită politia audientei, conform art. 296 și urmatorii.

Președintele este investit cu putere discretionara în virtutea careia poate lua toate masurile ce crede folositoare pentru aflarea adevarului.

Articolul 375

În 24 de ore după primirea dosarului, conform art. 279 și 284, președintele tribunalului inscrie cauza în ordinea primirii intr'o condica speciala, care serveste Curtii cu Jurați la deschiderea sesiunii și procedeaza la indeplinirea formalitatilor de mai j os.

Articolul 376

Președintele dispune ca acuzatul să fie adus inaintea sa. Acuzatul aflat în libertate va fi adus de îndată cu mandat de aducere. Președintele intreaba pe acuzat dacă a primit copie de pe deciziunea Camerei de acuzare.

Președintele supune pe acuzat unui interogator. Înainte de interogator, constata dacă s'a comunicat acuzatului decizia Camerei de acuzare. În caz de neprimire, președintele dispune comunicarea deciziei și amana luarea interogatorului pînă după indeplinirea formalitatii comunicarii.

Dacă decizia a fost atacata cu recurs, procesul se amana pînă la judecarea recursului.

Articolul 377

Președintele pune în vedere acuzatului ca are dreptul sa propuna noi mijloace de aparare și atunci cînd propune martori, sa arate numele complet și adresa lor exacta.

Ministerul public este în drept sa propuna și alti martori decat cei aratati în lista ce a întocmit.

Dacă Ministerul public sau acuzatul au facut propuneri de noi martori peste cei prevăzuți în lista, președintele dispune ca și acestia să fie adaugiti pe liste.

Articolul 378

Președintele dispune ca listele de martori să fie comunicate de îndată, acea depusa de acuzat Ministerului public și cea depusa de Ministerul public acuzatului, și cu cel puțin 48 de ore înainte de ziua de judecată.

Articolul 379

Acuzatul este intrebat dacă și-a ales un aparator și dacă nu și-a ales, președintele desemneaza din oficiu pe un avocat, sub pedeapsa de nulitate a tuturor lucrărilor ce vor urma.

Dacă acuzatul își alege un aparator, în urma, cel desemnat de presedinte este desarcinat și cauza de nulitate cade.

Articolul 380

Indeplinirea formalitatilor prescrise de articolele precedente se constata printr'un proces verbal, care va fi subscris de acuzat, presedinte, Ministerul public și grefier.

Președintele în tot timpul procedurii anterioare desbaterilor poate vizita oricand pe acuzat.

Articolul 381

Dacă Ministerul public sau acuzatul au motive sa ceara ca procesul sa nu se judece la cea dintaiu sedinta a Curtii Juratilor, ei cer presedintelui amanarea.

Articolul 382

Cînd s'au pronuntat pentru aceeasi infractiune mai multe decizii în contra mai multor acuzati, președintele, la cererea Ministerului public, le soroceste pe aceeasi zi, urmand ca instanța sa hotarasca asupra conexiunii.

Aceeasi procedura se poate urma și pentru cazul cînd acuzatul ar fi trimis inaintea aceleiasi Curti și pentru alte infractiuni.

Cînd decizia de trimitere cuprinde mai multe infractiuni neconexe, Ministerul public poate cere sa nu fie judecati acuzatii deodata decat pentru unele din infractiuni și președintele poate ordona aceasta chiar din oficiu.

Articolul 383

Acuzatul aflat în libertate este obligat să se constitue prizonier, cu 3 zile înainte de ziua de judecată, în arestul Curtii respective.

Acei care nu se vor conforma vor fi arestati din ordinul presedintelui Curtii cu Jurați, inauntrul termenului de mai sus.

Acei care s'au constituit prizonieri vor fi liberati de Curtea cu Jurați atunci cînd procesul se amana.

Articolul 384

Lista juratilor de sesiune se comunică fiecarui acuzat cel mai tarziu cu 48 ore înainte de ziua judecatii, prin mijlocirea administratorului penitenciarului, care trebuie să incheie un proces verbal despre aceasta.

Inculpatii în libertate sînt tinuti să se prezinte în ajunul zilei de judecată, la grefa Curtii cu Jurați spre a lua cunoștința de lista juratilor.

Aceasta indatorire i se pune în vedere prin citațiunea pentru termenul de judecată, în care se precizeaza și ziua cînd urmeaza a se prezenta la grefa spre a lua cunoștința de lista juratilor.

În cazul cînd ajunul zilei de judecată este o dumineca sau sarbatoare legala, comunicarea sau prezentarea are loc în ajunul acelei dumineci sau sarbatori.

În caz de neprezentare, formalitatea comunicarii listei juratilor este considerata ca indeplinita.

Prezentarea sau neprezentarea inculpatului în scopul de mai sus se constata printr'un proces verbal incheiat de grefierul Curtii cu Jurați.

Dispozitiile din acest articol trebuiesc observate sub pedeapsa de nulitate.

Articolul 385

Toate atributiunile presedintelui tribunalului sau inlocuitorului sau se indeplinesc în tot timpul sesiunii de către președintele Curtii cu Jurați.

Articolul 386

În ziua hotarita pentru judecarea fiecarei cauze, juratii inscrisi în lista mentionata de art. 366 trebuie să fie prezenți în sala de sedinta a Curtii cu Jurați.

Articolul 387

Judecatorii ocupa locurile lor în sedinta, iar juriul, compus din juratii trasi la sorti, în sedinta, se aseaza în fața băncii acuzatilor, separati de public, de părți și de martori. Juratii iau loc în ordinea iesirii lor la sorti.

Articolul 388

Președintele deschizand sedinta, dispune să se faca apelul părților.

Acuzatul se infatiseaza, insotit de paznic, afară de cazul cînd președintele găsește cu cale sa ia și alte măsuri în interesul sigurantei publice.

Președintele îl intreaba de nume, pronume, etate, profesiune, locuinta și locul nasterii, precum și dacă a primit lista de sesiune a juratilor.

Dacă acuzatul lipseste, procesul se amana pe alta zi din sesiune sau la alta sesiune. În acest caz Curtea, apreciind motivele neprezentarii, va putea ordona arestarea fie de îndată, fie cu 10 zile înainte de deschiderea sesiunii viitoare.

Se face apoi apelul nominal al juratilor în prezenta lor, a acuzatului și a Ministerului public.

După terminarea acestui apel președintele intreaba, sub pedeapsa de nulitate, părțile care figurează în proces, pe aparatori, precum și pe jurați, dacă în ce priveste vreunul din jurați exista vreuna din cauzele enumarate în art. 353, 354 și 355.

Înlăturarea juratilor care s'ar gasi în vreunul din cazurile prevăzute de articolele de mai sus se efectueaza de Curte înainte de punerea numelor juratilor în urna, spre a proceda la formarea juriului.

Cauzele de excludere aratate în alineatul precedent nu pot atrage anularea deciziei date, dacă nu au fost propuse Curtii care statueaza asupra incidentelor ivite cu aceasta ocazie. Cele prevăzute de art. 353 pot forma obiectul unui recurs, dacă nu au fost cunoscute de părți în momentul constituirii juriului.

Articolul 389

Președintele procedeaza la formarea juriului conform art. 387.

Numele celor 20 jurați prezenți și neinlaturati sînt puse intr'o urna, după care se procede la tragerea la sorti. La scoaterea din urna și citirea numelui fiecarui jurat, părțile pot exercita dreptul de recuzare înainte ca juratul să își fi ocupat locul.

Acuzatul, mai întîi, fie personal, fie prin aparatorul sau și Ministerul public, pot face fiecare cate 4 recuzari, fără aratare de motive, după ce mai întîi președintele îi interpeleaza pe fiecare în ordinea de mai sus.

Juriul este format îndată ce se completeaza numărul de 9 jurați nerecuzati, necesar pentru judecata.

Articolul 390

Cînd procesul este complicat și se crede ca ar putea da loc la desbateri lungi, președintele Curtii trage la sorti peste numărul de 9 inca 2 jurați, care trebuie să asiste ca supleanti la desbateri.

Dacă sînt mai mulți acuzati ei se pot înțelege ca dreptul de recuzare să fie exercitat de către unul dintre ei, în numele tuturor, sau de fiecare în parte personal sau prin aparator.

Dacă acuzatii nu se pot înțelege între ei, spre a face recuzarile, președintele hotaraste, prin sorti, ordinea în care să le faca fiecare dintr'insii.

În toate cazurile recuzarile nu pot trece peste numărul stabilit.

Dacă sînt 2 acuzati, fiecare face cate doua recuzari.

Dacă sînt 3 acuzati, primul face doua recuzari, iar ceilalti cate una.

Dacă sînt mai mulți de 3 acuzati, fiecare din primii acuzati iesiti la sorti face cate o recuzare.

Articolul 391

Președintele rosteste apoi juratilor, care stau în picioare, urmatoarea formula de juramant:

"Jurați și legati-va inaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, ca veti cerceta cu cea mai mare luare aminte faptele ce se vor aduce în sarcina acuzatului....

că nu veti trada nici interesele acuzatului, nici ale Statului care îl acuza, că nu veti comunică, cu nimeni mai înainte de rostirea verdictului d-voastra, că nu veti asculta nici ura sau rautatea, nici temerea sau afectiunea, ca în fața faptelor ingreunatoare și a mijloacelor de aparare, veti hotari în cuget curat și după adanca convingere, cu nepartinirea și cu taria omului cinstit".

Fiecare din jurați, chemat pe nume de presedinte, raspunde ridicand mana, "jur".

Aceasta formalitate este prescrisa sub pedeapsa de nulitate.

Articolul 392

Odata ce comisiunea juratilor este formata, se începe cercetarea cauzei.

Cercetarea și desbaterea odata incepute, continua pînă la pronuntarea verdictului.

Președintele nu poate suspenda desbaterile decat pentru repausul juratilor, martorilor și acuzatilor.

Articolul 393

Dacă în aceeasi zi sînt fixate mai multe cauze spre judecare, Curtea cu Jurați se constitue pentru fiecare cauza în parte.

Articolul 394

Îndată după constituirea juriului, președintele ordona grefierului sa citeasca decizia Camerei de acuzare.

După aceasta lectura, președintele atrage atențiunea acuzatului asupra faptului de care este acuzat.

Articolul 395

Grefierul face apelul nominal al martorilor, de pe lista prevăzută de art. 378.

Articolul 396

Cînd vreun martor care a fost citat nu se infatiseaza, dacă nu poate fi adus de îndată cu mandat, Curtea, după ascultarea părților și mai înainte de audierea martorilor inscrisi pe lista, poate amana procesul. Partea care starue în ascultarea martorului absent trebuie să precizeze punctele asupra cărora voeste să fie ascultat.

Cererea de amanare a procesului pentru lipsa, martorilor se poate formula chiar mai înainte de a se fi constituit juriul.

Articolul 397

Acuzatul și Ministerul public se pot opune la ascultarea unui martor care nu este cuprins în listele comunicate, sau care nu a fost desemnat eu destula lamurire.

Articolul 398

Președintele Curtii cu Jurați nu poate declara desbaterile închise, sub pedeapsa de nulitate, decat după ce intreaba pe acuzat personal dacă mai are ceva de zis în apararea sa, și pe jurați dacă sînt indeajuns luminati asupra cauzei.

Articolul 399

Președintele după închiderea desbaterilor formuleaza chestiunile la care juriul urmeaza sa răspundă, în conformitate cu decizia Camerei de acuzare și modificările ce eventual ar rezultă din desbateri.

Articolul 400

Chestiunea se formuleaza astfel ca juriul să poată raspunde numai "da" sau "nu" și se pun pentru fiecare acuzat și pentru fiecare infractiune în parte, în termenii urmatori:

1. "Acuzatul..... a savarsit faptul de ....?". Intrebarea va cuprinde toate circumstantele cuprinse în rezumatul deciziei Camerei de acuzare;

2. "Acuzatul este culpabil de faptul cuprins în prima chestiune?"

Președintele are facultatea de a separa chestiunea principala în asa fel încît chestiunea scindata sa cuprindă toate elementele componente ale unei infractiuni.

Articolul 401

Circumstantele agravante cuprinse în decizia Camerei, precum și acele ce ar rezultă din desbateri, formeaza obiectul unor chestiuni separate care se formuleaza de presedinte în modul următor:

"Acuzatul a savarsit faptul cu ............ sau în ......?". Intrebarea va cuprinde circumstanta ingreunatoare exprimata în termenii textului de lege care o prevede.

Articolul 402

Dispozitiile art. 400 și 401 se aplică cînd din desbateri rezultă ca faptul imputat acuzatului are o alta calificare decat aceea pentru care acuzatul e trimis în judecata.

Articolul 403

Dacă acuzatul a propus o scuza legala, președintele trebuie, sub pedeapsa de nulitate, sa puna chestiunea în termenii urmatori:

"Este constatat ca acuzatul ...............?". Intrebarea va cuprinde scuza exprimata în termenii textului de lege care o prevede.

Articolul 404

Dacă acuzatul are mai puțin de 19 ani, președintele pune, sub pedeapsa de nulitate, urmatoarea chestiune:

"Acuzatul a lucrat cu pricepere?".

Articolul 405

Proiectul chestiunilor formulate este pus în discutiunea părților după ce mai întîi au fost citite de grefier în sedinta.

Cate un exemplar al chestiunilor formulate se inmaneaza în acest scop Ministerului public și acuzatului sau aparatorului sau.

După ascultarea părților, Curtea hotaraste asupra propunerilor, putand menține, modifica sau completa chestiunile formulate, după care, sub pedeapsa de nulitate, intrebarile sînt citite în sedinta astfel cum au ramas stabilite.

Despre obiectiunile și propunerile părților, asupra chestiunilor formulate, se face mențiune, sub pedeapsa de nulitate, în procesul verbal de sedinta.

Articolul 406

În toate cauzele, chiar în caz de recidiva, președintele, punand chestiunile, instiinteaza sub pedeapsa de nulitate, pe jurați, ca dacă socotesc ca exista circumstanțe usuratoare în favoarea unuia sau mai multor acuzati culpabili, trebuie să declare aceasta în termenii urmatori:

"Juriul declara ca sînt circumstanțe usuratoare în favoarea acuzatului".

Președintele da juratilor explicatiuni asupra pedepsei fixate de lege, precum și asupra oricăror eventuale urmări ale verdictului, în raport cu aplicarea legii.

Articolul 407

Președintele ordona în scris sefului gărzii de serviciu sa pazeasca iesirile camerei juratilor.

În ordinul dat de presedinte se inscrie numele și calitatea sefului gărzii.

Articolul 408

În tot timpul sesiunii juratilor, vor sta afisate în sala de deliberare a juriului urmatoarele imperative:

"Președintele asigura ordinea și libertatea deliberarilor. El nu poate da citire altor acte decat celor citite în sedinta.

Nu este ingaduit presedintelui să-și arate parerea lui.

Legea nu cere seama juratilor de mijloacele din care și-au format convingerea, nu le prescrie nicio regula pentru cumpanirea probelor.

Legea îi indatoreaza sa caute în adancul constiintei lor, dacă vinovatia acuzatului exista sau nu fața cu probele aduse contra lui și mijloacele de aparare.

Legea pune juratilor numai aceasta intrebare, care cuprinde toata măsura indatoririlor lor:

Aveti adanca convingere?"

Articolul 409

Președintele Curtii insoteste pe jurați în camera lor de deliberare luand cu el și dosarul cauzei și formularul intrebarilor.

El prezideaza deliberarile juratilor, asigura ordinea și libertatea lor, avînd și politia desbaterilor.

Primul jurat este cel dintaiu iesit la sorti sau cel ales cu consimtimantul sau de ceilalti jurați în camera de consiliu.

Înainte de deliberare, președintele da citire urmatoarelor recomandatiuni:

"Prezenta mea în mijlocul dv. este numai pentru a asigura ordinea și libertatea deliberarilor. Legea nu-mi ingadue să-mi arat parerea. De aceea sa nu-mi puneti intrebari, care ar duce la desvaluirea parerii.

Va arat, ca legea nu cere seama juratilor de mijloacele din care și-au format convingerea. Nu le prescrie nicio regula pentru cumpanirea probelor. Legea îi indatoreaza sa caute în adancul constiintei lor, dacă vinovatia acuzatului exista sau nu fața cu probele aduse contra lui și cu mijloacele de aparare.

Legea pune juratilor numai aceasta intrebare, care cuprinde toata măsura indatoririlor lor: Aveti adanca convingere?"

Dacă juratii ar cere noi explicatiuni, președintele și juratii reintra în sedinta pentru ca aceste explicatii să se faca fața cu toate părțile.

Nu este ingaduit presedintelui să-și arate parerea sa. El nu poate da citire, în camera de deliberare, altor acte decat celor citite în sedinta publică.

Articolul 410

Juratii delibereaza asupra faptului principal și apoi asupra fiecareia din circumstantele lui.

Președintele citește pe rand fiecare chestiune pusa și juratii voteaza, atît asupra faptului principal și a circumstantelor ingreunatoare, cat și asupra existentei scuzelor și a circumstantelor usuratoare. Votul este secret, facandu-se cu apel nominal prin bile.

Președintele numara voturile și inscrie rezultatul votului după fiecare intrebare.

Articolul 411

Decizia juratilor în contra acuzatului, asupra faptului principal, a scuzelor, a circumstantelor ingreunatoare sau usuratoare, nu se poate lua, sub pedeapsa de nulitate, decat cu 5 voturi.

Declaratia juratilor trebuie să constate, sub pedeapsa de nulitate, ca decizia s'a luat cu majoritate, fără sa arate numărul voturilor.

Ea este subscrisa de primul jurat și de presedinte.

Articolul 412

După deliberare, cînd verdictul este afirmativ, juratii aleg cu majoritate doi dintre ei, care să ia parte la deliberarea judecatorilor pentru stabilirea pedepsei.

În caz că nu se poate forma o majoritate, cei doi jurați se trag la sorti.

De toate cele petrecute în timpul deliberarii, cum și de rezultatul alegerii sau desemnarii celor doi jurați prevăzuți la primul alineat, se incheie un proces-verbal semnat de presedinte și de primul jurat.

Articolul 413

Juratii nu pot părăsi camera de deliberare, decat după ce și-au dat verdictul.

Juratul care calca dispozitiile mai sus aratate, este judecat pe loc de Curte și pedepsit conform art. 244 din codul penal.

Nimeni nu poate intră în camera juratilor în timpul deliberarii, oricare ar fi cauza, decat numai cu invoirea presedintelui Curtii.

Articolul 414

După darea verdictului, juratii, împreună cu președintele, reintra în sedinta. De asemenea își reiau locurile judecatorii asesori, Ministerul public, grefierul, partea civila și aparatorii. Președintele dispune apoi să fie introdus acuzatul.

Articolul 415

Președintele dispune ca primul jurat sa citeasca verdictul juratilor și dacă este afirmativ sa citeasca și numele juratilor desemnați sa ia parte la stabilirea pedepsei. Apoi verdictul este încredințat presedintelui.

Articolul 416

Contra verdictului nu este nicio cale de atac. Cînd acuzatul este recunoscut culpabil și cînd Curtea este convinsa ca juratii, desi au observat formele, s'au inselat însă asupra fondului în defavoarea acuzatului, declara ca judecata este suspendata și amana cauza pentru sesiunea viitoare, spre a fi supusă altui juriu. Din acel juriu nu poate face parte niciunul din juratii care au luat parte la verdictul anulat. Nimeni nu are dreptul sa provoace această măsură, numai Curtea, din oficiu, poate lua această măsură îndată după pronuntarea în sedinta a verdictului. Dacă în sesiunea urmatoare verdictul juratilor este acelasi, Curtea nu mai poate suspenda.

În orice caz situațiunea acuzatului nu poate fi agravata cînd cel de al doilea verdict ar fi mai sever, pedeapsa urmand să se fixeze conform primului verdict.

Cei doi jurați delegați nu iau parte la deliberarea asupra acestei chestiuni.

Articolul 417

Dacă juriul declara ca acuzatul nu este culpabil, președintele pronunță achitarea acuzatului și ordona să fie pus în libertate deindata, afară de cazul cînd ar fi retinut pentru alta cauza.

În caz de răspuns afirmativ, asupra materialitatii faptului și negativ asupra culpabilitatii, Curtea statueaza, conform art. 8, asupra despăgubirilor cerute de partea civila, după ascultarea părților.

Partea civila este datoare sa formuleze cererea sa de despăgubiri înainte de pronuntarea deciziei Curtii, sub sancțiunea decaderii.

Articolul 418

Cînd acuzatul este declarat culpabil, Ministerul public cere dela Curte aplicarea legii, iar partea civila face cerere în privinta restituirilor și despăgubirilor.

Articolul 419

Președintele intreaba pe acuzat dacă mai are ceva de spus. Acuzatul sau aparatorul au ultimul cuvant, fără a mai putea discuta existenta faptului.

Articolul 420

După ascultarea părților, Curtea și cei doi jurați desemnați de juriu se retrag în camera de deliberare. Membrii Curtii decid în prealabil asupra calificarii faptului și a textelor aplicabile, după care, împreună cu cei 2 jurați, hotarasc asupra pedepsei.

Decizia este luata cu majoritate de voturi, cei doi jurați avînd vot deliberativ și votand cei dintai.

Cei doi jurați nu iau parte la stabilirea despăgubirilor.

Dispozitivul deciziei se redacteaza de îndată și se semneaza de presedinte, judecatori, cei doi jurați și grefier.

Articolul 421

Curtea reintra în sedinta. De asemenea își reiau locurile juratii, Ministerul public, grefierul, partea civila, acuzatii și aparatorii.

Președintele pronunță decizia în sedinta publică și în prezenta acuzatului, citind și textul legii pe care aceasta se intemeiaza.

Articolul 422

Decizia va fi redactata în cel mult 5 zile.

Articolul 423

După pronuntarea hotărîrii, președintele arata acuzatului ca legea îi da dreptul sa faca recurs și îi indica termenul inlauntrul caruia îl poate face.

Articolul 424

Cînd din desbateri ar reesi în sarcina acuzatului și o alta infractiune, președintele după achitare sau condamnare, ordona să fie urmarit pentru faptul cel nou, sezisand în acest scop pe judecatorul de instructie competent, luand, de este cazul, măsuri sa nu dispara.

Dacă infractiunile descoperite merita o pedeapsă mai grea decat cea pronunțată, Ministerul public suspenda executarea deciziei, pînă cînd se hotaraste asupra faptelor descoperite.

Articolul 425

Despre indeplinirea formalitatilor prescrise de lege, în tot cursul desbaterilor, se incheie, sub pedeapsa de nulitate, un proces verbal semnat de presedinte și grefierul Curtii.

În acest proces verbal nu se trec nici raspunsurile acuzatului. și nici depozitiile martorilor, dar se menționează schimbările, variațiunile și contrazicerile acestora, și aceasta numai din ordinul presedintelui sau după cererea părților interesate.

Se trec de asemenea depozitiile martorilor privitoare la faptele noi ce ar rezultă în sarcina acuzatului.

În niciun caz procesul verbal nu poate fi redactat pe un formular tiparit sau litografiat întocmit mai dinainte, sub pedeapsa de nulitate.

Articolul 426

Cînd după decizia Camerei de acuzare acuzatul disparut nu se constitue prizonier în 10 zile dela notificarea acelei deciziuni, facuta la domiciliul sau, sau evadeaza după ce s'a constituit prizonier sau a fost arestat, președintele da o ordonanța ca acuzatul să se prezinte în termen de 10 zile, sub sancțiunea de a fi declarat contumace și judecat în lipsa.

Ordonanța contine aratarea faptului comis, și mandatul de arestare dacă s'a emis.

Ordonanța se afișează la usa ultimului domiciliu sau reședința, și la usa salii Curtii cu jurați.

Dacă ultimul domiciliu sau reședința nu i se cunosc, sau dacă acuzatul este plecat din tara, afisarea se face numai la usa salii Curtii cu Jurați și se publică în extras intr'unul din cele mai raspandite ziare din localitate sau din Capitala.

Dispozitiile din acest articol sînt prevăzute sub sanctiune de nulitate.

Articolul 427

Dacă este stabilit ca acuzatul nu se găsește în tara, și ca aceasta absenta nu provine din cauza faptului pentru care este dat în judecata, sau cînd i-ar fi absolut imposibil să se prezinte în termenul prevăzut de ordonanța, Curtea la cerere poate acorda un alt termen.

Termenul poate fi prelungit, dacă se dovedeste ca motivul împiedicării sale de a se prezenta nu a incetat.

Cererea de amanare sau de prelungire se poate face de un imputernicit al acuzatului, sau de membrii familiei pînă la al 4-lea grad.

Articolul 428

Procedura de mai sus se aplică și acelora care, aflandu-se în libertate provizorie, nu se infatiseaza la judecata și nici nu au putut fi arestati conform dispozițiilor din art. 383.

Articolul 429

Dacă acuzatul nu a răspuns la termenul fixat prin ordonanța și nici nu i s'a prelungit acest termen, conform art. 427, Curtea, după 10 zile dela, afisarea și publicarea ordonantei, procede la judecarea în lipsa a acuzatului.

Dacă Curtea constata că nu au fost indeplinite formalitatile prevăzute de art. 426, anulează actele neregulat indeplinite și ordona reinceperea acestor formalitati dela cel dintai act neregulat.

Acuzatul nu poate fi aparat de niciun avocat. Curtea decide pe baza verdictului, dat numai în urma concluziilor Ministerului public și ale părții civile. Juriul poate acorda circumstanțe usuratoare.

Decizia data în contumacie nu poate fi atacata cu recurs decat de Ministerul public și partea civila.

Articolul 430

Cînd acuzatul contumace este minor și etatea lui este stabilita prin act de nastere, Curtea, înainte de a se pronunță, ascultand și Ministerul public, trebuie să verifice vîrsta.

Articolul 431

Lipsa acuzatului declarat contumace nu suspenda și nici nu intarzie judecata coacuzatilor. Disjungerea se poate face chiar înainte de indeplinirea formelor de contumacie.

Articolul 432

În termen de 8 zile după darea deciziei de condamnare, un extras al deciziei se publică din oficiu, în Monitorul Oficial, la usa celui din urma domiciliu sau reședința a condamnatului, la usa primariei comunei unde s'a comis crima, precum și în sala Curtii cu Jurați. Un extras identic se trimite și tribunalului în a cărui circumscriptie se afla averea condamnatului, pentru a se lua masurile legale.

Articolul 433

Efectele legale ale executarii deciziei în contumacie, incep dela data procesului verbal care constata afisarea.

Articolul 434

Curtea poate ordona la cerere, ca actele și lucrarile depuse la grefa să fie restituite acelora cărora le apartin sau care sînt în drept să le primeasca, cu obligatiunea de a le infatisa cînd li se vor cere, facandu-se proces verbal. În locul actelor eliberate se lasă copii certificate.

În caz cînd nimeni nu le cere, grefierul Curtii incheie proces verbal despre aceasta, constatand starea lor materiala.

Articolul 435

Dacă cel condamnat în contumacie se prezinta de buna voie, sau dacă este arestat, decizia data în contra lui și procedurile urmate, începînd dela ordonanța prevăzută în art. 426, se considera ca neavenite și se procede la judecare.

Decizia Camerei de acuzare și actele anterioare își păstrează toate efectele.

Condamnatul în contumacie a cărui pedeapsa s'a prescris, nu mai poate cere judecarea.

Articolul 436

Președintele aduce la cunoștința juratilor declaratiunile scrise ale celorlalți coacuzati,

În ce priveste depozitiile martorilor absenti, incapabili de a se prezenta sau care au decedat, se procede conform art. 309.

Articolul 437

Contumacele nu poate fi supus la o pedeapsă mai mare decat acea data prin decizia pronunțată în contumacie.

Contumacele achitat, se condamna la plata cheltuielilor ocazionate prin lipsa sa.

Articolul 438

Dacă la judecata contumacele nu se prezinta, cererea se anulează, iar decizia în contumacie rămîne definitivă.

Articolul 448

În contra ordonantelor date în cursul instructiunii se poate face apel la Camera de acuzare:

1. De Ministerul public în caz de incompetenta și în contra liberarii provizorii;

2. De inculpat în caz de respingere a cererii de liberare provizorie și de incompetenta;

3. De partea vatamata în caz de respingere a cererii de constituire ca parte civila.

Articolul 449

În contra ordonantelor de arestare preventiva și dacă mandatul nu este supus confirmarii în cele 3 zile prevăzute de art. 257, se poate declara opozitie la tribunal de prevenit, dacă este mentinut arestat.

De asemeni, Ministerul public poate ataca conform, art. 242, ordonantele de lasare în libertate.

Opozitia se judeca în camera de consiliu, în aceeasi zi sau cel mai tarziu a doua zi.

Articolul 450

În contra ordonantelor judecatorului de instructie prin care se pronunță asupra cererii de admitere a sechestrului penal, precum și în cazul art. 79, punctele 4 și 5, se poate face opozitie, potrivit dispozitiunilor art. 449.

Articolul 451

În contra ordonantelor definitive se poate face apel la Camera de acuzare:

1. De Ministerul public în toate cazurile în care concluziile sale nu au fost admise;

2. De inculpat în caz de incompetenta, pentru orice cauza de stingere a actiunii penale sau cînd exista o cauza legala care inlatura responsabilitatea, ori, cînd judecatorul de instructie în cursul instructiunii a respins vreun probatoriu cerut de inculpat, precum și în cazul cînd rechizitiile Ministerului public, la sedinta contradictorie din art. 267, au fost pentru neurmarire;

3. De partea, civila în caz de neurmarire și în caz de incompetenta.

În caz de neurmarire, apelul părții civile pune în miscare actiunea penala.

Articolul 452

În contra incheierilor date de tribunal, în camera de consiliu, conform art. 257 și 449 se poate face apel la Camera de acuzare, de inculpat, în caz de confirmare a mandatului și de Ministerul public, în caz de infirmare.

Articolul 453

În contra deciziunii Camerei de acuzare se poate face recurs în condițiunile prevăzute la Cartea IV, Titlul II, Capitolul II, Secțiunea III.

Articolul 454

Partea față de care hotărîrea s'a dat în lipsa, poate face opozitie în urmatoarele cazuri:

1. În contra ordonantelor date de judecatorie, conform art. 341;

2. În contra sentintelor tribunalelor date conform art. 346;

3. În contra deciziilor Curtilor de Apel date conform art. 580;

4. În contra deciziilor Curtilor cu Jurați date conform art. 605.

Oponentul nu este tinut să justifice cauzele care l-au împiedicat de a veni la judecata.

Opozitia are ca efect de a repune în discutie cauza în ceea ce priveste pe partea oponenta.

Dacă după citatia facuta în urma opozitiei, oponentul nu se infatiseaza, instanța e obligata sa tina seama de orice mijloc de aparare intemeiat, invocat prin cererea de opozitie și sa ridice din oficiu orice chestiune referitoare la existenta faptelor, stingerea actiunii penale, calificarea infractiunii și aplicarea pedepsei, pronuntand admiterea ori respingerea opozitiei.

În contra hotărîrilor date asupra opozitiei nu se mai poate face opozitie.

Cheltuielile facute cu ocazia opozitiei se pun în sarcina oponentului.

Articolul 455

Hotărîrea pronunțată în prima instanța de judecatorie sau tribunal, poate fi atacata cu apel.

Nu se poate apela decizia Curtii cu Jurați.

În contra incheierilor date de prima instanța, nu se poate face apel decat odata cu fondul, cu excepția cazului cînd instanța s'a pronuntat asupra unei cereri de liberare sau cînd instanța a hotarit intreruperea procesului.

Cînd instanța de fond se pronunță asupra unei cereri de liberare, apelul Ministerului public nu suspenda liberarea prevenitului.

Articolul 456

Judecatoria este datoare ca îndată după redactarea cartii de judecată sa trimita o copie parchetului tribunalului. Termenul de apel pentru Ministerul public curge dela comunicarea copiei cartii de judecată.

Articolul 457

În infractiunile de competența judecatoriei, apelul declarat evoca inaintea tribunalului, în ce priveste partea apelanta, întreaga cauza, chiar actiunea penala, investind tribunalul cu dreptul de a se pronunță și asupra, pedepsei.

Articolul 458

Ministerul public poate face apel și în cazurile cînd crede că nu trebuia aplicata o pedeapsă sau ca pedeapsa data nu este individualizata sau proportionata cu gravitatea faptei.

Ministerul public poate face apel în cazurile stabilite de lege, oricare ar fi fost concluziile reprezentantului sau în instanța.

Apelul Ministerului public, chiar dacă e limitat la anumite motive, investeste instanța de apel cu dreptul de a judeca întreaga cauza.

Articolul 459

Inculpatul poate face apel atît contra condamnarii cat și contra despăgubirilor la care a fost obligat.

El poate face apel chiar în caz de achitare, cînd motivele hotărîrii l-ar prejudicia,

Partea civilmente responsabila nu poate face apel decat referitor la despăgubiri.

Articolul 460

Partea civila chiar dacă nu s'a prezentat la prima instanța, poate declara apel în ceea ce priveste interesele sale civile.

Apelul părții civile contra hotărîrilor de achitare, pronuntate de tribunale, în urma unei acțiuni directe, și cînd concluziile Ministerului public au fost pentru achitare, investeste Curtea cu dreptul de a se pronunță și asupra pedepsei.

Articolul 461

Cînd hotărîrea a fost data pentru infractiuni conexe, dintre care unele nu erau de competența instanței, ea se poate apela și în ce priveste acele infractiuni.

Articolul 462

Apelurile pot fi motivate și în scris, printr'un memoriu, depus, la instanța de apel, pînă la ziua judecatii.

Articolul 463

Dacă hotărîrea apelata este privitoare la un inculpat arestat, acesta este stramutat după ordinul Ministerului public, la penitenciarul locului unde se afla instanța de apel, odata cu inaintarea dosarului la acea instanța.

Aceste procese se sorocesc de urgenta și se judeca cu precadere.

Articolul 464

La tribunale în procesele complicate, odata cu fixarea termenului de judecată, președintele insarcineaza pe unul din judecatori sa faca un raport scris.

Raportul trebuie să conțină o expunere completa a faptelor și probelor care au servit de baza hotărîrii primei instante, a chestiunilor de drept, precum și a motivelor de apel, fără ca raportorul să-și dea parerea.

La curtea de Apel, raportul este obligatoriu.

Raportul se citește în sedinta publică înainte de începerea desbaterilor.

Magistratul raportor face parte în mod obligator din completul de judecată, iar în caz de împiedicare se numeste un nou raportor, cu cel puțin 24 ore înainte de judecată.

De asemenea, cînd în cursul judecatii apelului a intervenit un act judiciar sau vreo noua circumstanta, ori s'au admis noi mijloace de probatiune, se face un supliment de raport.

Cînd Curtea judeca ca instanța de trimetere, se face un nou raport.

Articolul 465

Dacă hotărîrea este reformata pe vreunul din temeiurile aratate la art. 4, punctele I, II și III, instanța de apel pronunță achitarea, sau încetarea, sau anularea urmaririi și statueaza, dacă este cazul, asupra despăgubirilor.

Dacă instanța de apel găsește ca faptul judecat de prima instanța trebuie să primeasca o alta calificare, pune aceasta în vederea părților spre a formula concluzii.

Articolul 466

Dacă hotărîrea este reformata pentru motivul ca faptul ar constitui numai o infractiune de competența judecatoriei și niciuna din părți nu a cerut trimiterea procesului inaintea instanței competente, instanța de apel judeca fondul și statueaza, dacă este cazul, și asupra despăgubirilor.

Articolul 467

Dacă hotărîrea este reformata pentru motivul ca faptul constitue o crima, instanța de apel își declina competența și dispune, în cazul cînd o instructie nu a fost facuta, trimiterea cauzei la parchet spre a sezisa pe judecatorul de instructie competent, iar în cazul cînd cauza a fost instruita, își declina competența, Curtea de Casatie rămîne în acest caz sa pronunte un regulament de competența.

Articolul 468

Dacă hotărîrea este reformata pentru o violare sau omisiune a vreunei dispozitii din cele prescrisa de lege sub pedeapsa de nulitate, instanța de apel statueaza ea insati asupra fondului.

Articolul 469

Dispozitiile art. 326, al. 2 și 3, se aplică și în apel.

Articolul 470

Apelurile contra hotărîrilor pronuntate după procedura de judecată a flagrantelor delicte, se judeca de urgenta și cu precadere, în termen de 20 zile dela primirea apelului, dacă inculpatul e liber și în termen de 10 zile dacă este arestat.

Articolul 471

Hotărîrile date în ultima instanța, precum și deciziunile Camerei de acuzare pot fi atacate cu recurs.

Incheierile premergatoare date chiar asupra competentei nu pot fi atacate cu recurs decat odata cu hotărîrea data asupra fondului, cu excepția incheierilor de desinvestire în instanța de apel.

Dacă instanța hotaraste intreruperea cursului judecatii, incheierea poate fi atacata cu recurs.

Articolul 472

Nu pot fi atacate cu recurs hotărîrile în privinta cărora părțile nu au uzat de calea opozițiunei sau apelului, dacă legea prevede aceste cai de atac.

Articolul 473

Recursul este suspensiv de executare a condamnarii penale cat și a despăgubirii.

Articolul 474

Hotărîrile sînt supuse casării în urmatoarele cazuri de nulitate:

I

Nulitati de forma:

1. Cînd hotărîrea a fost pronunțată de o instanța care nu a fost compusa conform legii, ori de un numar de judecatori mai mic decat cel cerut de lege sau au luat parte la judecata, judecatori exclusi de lege (art. 56);

2. Cînd instanța a judecat. o infractiune care intră în competența materiala a altei instante, sau instanța nu era competența după calitatea persoanei (art. 34).

În materie criminala acest motiv nu poate fi invocat decat cu ocazia recursului ce s'ar face în contra deciziei Camerei de acuzare;

3. Cînd instanța nu ar motiva solutiunea data sau cînd motivele aratate sînt în contrazicere cu dispozitivul, ori dispozitivul nu se poate înțelege;

4. Cînd în procedura sau în instructia urmata în fața instanței care a pronuntat hotărîrea sau prin incheierile sau hotărîrile date s'a calcat sau s'a omis vreo forma, pentru care se poate cere anularea, conform art. 102 și urmatorii;

5. Cînd judecata s'a facut fără prezenta aparatorului în cazurile cînd apararea este obligatorie;

6. Cînd instanța nu s'a pronuntat asupra unui fapt imputat inculpatului sau asupra unor probe administrate, ori asupra unor cereri esentiale ale părților, de natura sa garanteze drepturile lor și sa schimbe solutiunea procesului;

7. Cînd s'a citit la desbaterea procesului, cu toata punerea părților respective, acte a caror citire este oprita de lege;

8. Cînd s'a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv.

Cazurile de nulitate dela punctele 1, 2, 3 și 5 se i-au în consideratie totdeauna din oficiu, iar cele dela punctele 6, 7 și 8 numai cînd au influentat asupra hotărîrii în defavoarea inculpatului și intrunesc condițiile prevăzute de art. 102 și urmatorii.

II

Nulitati de fond:

1. Cînd hotărîrea nu constata elementele constitutive ale unei infractiuni, ori a pronuntat o condamnatiune pentru alte fapte decat cele pentru care condamnatul a fost trimis în judecata;

2. Cînd prin hotărîre s'au pronuntat pedepse pentru fapte neprevazute de legea penala, ori pedepse mai mari sau mai mici decat cele prevăzute de lege;

3. Cînd faptul a fost greșit calificat. Schimbarea calificarii nu atrage casarea, cînd pedeapsa pronunțată prin hotărîre, este în limitele celei prevăzute de lege pentru infractiune în noua calificare, afară de cazul cînd noua calificare ar deschide părții, noi posibilitati de aparare, precum și în cazul cînd, chestiunea calificarii fiind ridicata în fața instanței de fond, aceasta s'a pronuntat fără a da cuvantul părților;

4. Cînd prin hotărîre s'a pronuntat o pedeapsă contra unei persoane care a fost mai înainte judecata în mod definitiv pentru acelasi fapt sau aceasta nu mai putea fi condamnata din cauza prescripției sau a unei alte cauze de stingere a actiunii penale;

5. Cînd în mod greșit, infractorul a fost achitat pentru motivul ca faptul savarsit de el nu este prevăzut de lege sau este acoperit de autoritatea lucrului judecat, de prescriptie sau de alta cauza de stingere, a actiunii penale;

6. Cînd s'a comis o eroare grosiera de fapt;

7. Cînd s'a comis un exces de putere;

8. Cînd pînă la judecarea recursului a intervenit o lege mai favorabila inculpatului.

Cauzele de nulitate dela punctele 1, 2, 3 și 4 se iau în considerare din oficiu numai dacă inculpatul a fost prejudiciat.

Articolul 475

În contra deciziilor Curtilor cu Jurați se mai poate face recurs și pentru urmatoarele motive:

1. Cînd juriul nu a fost regulat și legal constituit;

2. Cînd la darea verdictului a votat un jurat care nu a fost de fața în tot timpul desbaterii procesului;

3. Cînd cu ocazia punerii intrebarilor au fost calcate dispozitiile imperative ale art. 399 și urmatorii;

4. Cînd verdictul juratilor în partea esențială este obscur, incomplet sau se contrazice.

Cazurile din punctul 3 pot servi ca motiv de recurs numai dacă au avut inraurire asupra deciziei.

Articolul 476

Nu se poate cere casarea unei hotărîri, pentru ca prima instanța a fost necompetenta, atunci cînd a doua instanța a carei hotărîre se ataca cu recurs are competența sa judece faptul ca ultima instanța și incidentul de competența n'a fost propus.

Articolul 477

Numai nulitatile de care sînt atinse lucrarile sau hotărîrile ultimei instante pot atrage casarea în condițiunile art. 102 și urmatorii.

Erorile în argumentarea chestiunilor de drept și indicatiile gresite în motivarea privitoare la textele aplicate, nu pot determina casarea hotărîrii decat atunci cînd au avut o influența decisiva asupra dispozitivului ei.

Articolul 478

Amnistia se aplică și de Curtea de Casatie în procesele pendinte în fața sa, afară de cazul cînd aceasta aplicare ar cere în prealabil constatarea unor elemente de fapt a caror confirmare nu rezultă din dosare. În acest din urmă caz, dosarul se trimite instanței de fond spre a cerceta dacă este sau nu locul a se aplică amnistia.

Articolul 479

Calcarile de legi și nulitatile actelor de instructie sau a celor ce au urmat în fața Camerei, de acuzare, nu pot fi invocate decat prin recursul ce s'ar face contra deciziei Camerei de acuzare.

Articolul 480

Gratierea se poate aplica și inaintea instanței de recurs, prin retragerea recursului.

Articolul 481

Recursul trebuie motivat și desvoltat odata cu cererea de recurs sau printr'un memoriu deosebit, cu cel puțin 3 zile inaintea primului termen de judecată. Orice depunere ulterioară este socotita tardiva.

Articolul 482

Inaintea instanței de recurs, părțile nu se citeaza, iar termenul fixat pentru judecarea recursului se afișează la usa instanței de casare cu cel puțin 10 zile înainte.

Articolul 483

În cauzele criminale, delegarea unui consilier pentru a face raport asupra recursului este obligatorie. În materie corectionala se face raport numai în cauzele pe care președintele le socoteste complicate.

Raportul cuprinde în rezumat aratarea obiectului procesului, solutiunile instanțelor de fond, faptele reținute ca stabilite de ultima instanța și limitate exclusiv în măsura necesară solutionarii recursului.

Raportul mai cuprinde observatiuni asupra condițiilor de fond, de forma și de admisibilitate, precum și un examen obiectiv asupra motivelor de recurs, în raport cu jurisprudenta Curtii de Casatie, și cu doctrina, fără a arata parerea raportorului.

Consilierul raportor semnaleaza chiar din oficiu nulitatile referitoare la compunerea instanței, la competența, la forma hotărîrii, tardivitate și la pedeapsa pronunțată. Acelasi drept îl are și reprezentantul Ministerului public.

Articolul 484

Instanța de casare judeca după citirea raportului, ascultand concluziile orale puse de Ministerul public și de părți.

Replica se acordă numai dacă s'au ivit puncte noi în desbateri.

Instanța examineaza motivele de recurs și în lipsa recurentului.

Instanța pronunță deciziile în ziua judecarii recursului. Cînd numărul mare de procese sau importanța lor o cere, pronuntarea se amana pînă la audienta urmatoare.

Articolul 485

Se pot face cereri, de cei judecati în lipsa, pentru anularea deciziei, cînd solutiunea data este rezultatul unei erori materiale.

Articolul 486

Hotărîrea de respingere se trimite în termen de 3 zile Ministerului public de pe lîngă instanța de casare, în forma de extras.

Ministerul public trimite acel extras Ministerului public al tribunalului, sau judecatoriei respective.

Articolul 487

Cînd Curtea de Casatie pronunță casarea unei hotărîri cu trimetere, trimite cauza inaintea aceleeasi instante care a judecat, sau cînd interesele justiției o cer, la o alta instanța egala în grad.

Cînd cauza s'a trimis la aceeasi instanța judecata se face de o alta secțiune, sau alt complet al acelei instante.

Dacă hotărîrea și procedura sînt anulate pentru incompetenta, Curtea de Casatie desemneaza instanța care trebuie să cerceteze procesul.

Cu toate acestea, dacă competența este a tribunalului pe lîngă care se afla judecatorul care a facut cea dintai instructie, Curtea poate trimite procesul la un alt tribunal.

Articolul 488

Curtea pronunță casarea hotărîrii atacate fără trimitere, în urmatoarele cazuri:

1. Cînd prin hotărîre, invinuitul a fost condamnat pentru fapte neprevazute de lege, sau acoperite de autoritatea lucrului judecat, prescriptie sau orice caz de stingere a actiunii penale;

2. Cînd s'a primit o cale de atac, introdusa peste termenul prevăzut de lege sau folosita de o persoană fără calitate;

3. Cînd decizia atacata consista dintr'o dispoziție neadmisa de lege.

Articolul 489

Curtea de Apel și Tribunalul ca instante de casare, în caz de admitere a recursului, evoca și fondul.

Articolul 490

În caz de casare, actele de instructie urmate și notele cuprinzand cele aratate de intimați și de martori, care nu au fost desființate prin admiterea recursului, își păstrează puterea și nu se repeta în fața instanței de trimitere decat dacă aceasta o socoteste necesară spre luminarea ei.

Articolul 491

Camera de acuzare, inaintea careia Curtea de Casatie a trimis cauza în urma casării completeaza lucrarile anulate și inainteaza apoi procesul spre judecare, împreună cu noua sa decizie, instanței competente.

Articolul 492

Curtea de Casatie poate casa hotărîrile date în orice materie, și numai în parte, dacă nulitatile privesc numai unele din dispozitiile lor. În asemenea cazuri, instanța de trimitere se pronunță numai asupra punctului casat.

În materie criminala, Curtea de trimitere se pronunță asupra aplicarii pedepsei sau despăgubirilor civile, fără asistența juratilor.

Articolul 493

Instanța de trimitere trebuie să se conforme deciziei Curtii de Casatie, în ceea ce priveste, chestiunile de drept asupra cărora ea s'a pronuntat.

Dacă hotărîrea a fost casata în urma recursului Ministerului public, instanța de, trimitere poate pronunță chiar și o pedeapsă mai mare decat cea prevăzută în hotărîrea casata, fără însă ca aceasta pedeapsa să poată depăși, pe cea data prin hotărîrea primei instante, neatacata cu apelul Ministerului public. Dacă însă hotărîrea a fost casata în urma recursului condamnatului, instanța de trimitere nu poate, în niciun caz, pronunță o pedeapsă mai mare decat cea prevăzută în hotărîrea casata.

Articolul 494

Cînd în urma casării unei decizii, cauza se trimite la Curtea cu Jurați și dacă cu prilejul instructiei urmate în fața ei se descopera participanti nepusi inca sub acuzare, Curtea insarcineaza pe un judecator de instructie al tribunalului local cu instruirea cauzei.

După terminarea instructiei, actele incheiate se inainteaza Camerei de acuzare.

Curtea cu Jurați apreciaza dacă este locul sa suspende judecarea procesului principal, pînă ce actiunea penala deschisa în contra participantilor este pusa în stare de judecată.

Articolul 495

Pot face recurs:

1. Inculpatul în contra hotărîrilor de condamnare, de asemenea și în contra hotărîrilor de achitare, dacă prin ele a fost obligat la restituiri, sau dacă i s'au refuzat despăgubirile pretinse de el;

2. Ministerul public de pe lîngă instanța care a pronuntat hotărîrea, împotriva hotărîrii de condamnare, sau achitare, date în materie corectionala, precum și contra deciziei Camerei de acuzare.

În materie criminala, Ministerul public nu poate ataca ordonanța președințială care a pronuntat achitarea acuzatului, decat în interesul legii, fără ca acest recurs să poată vatama pe acuzat;

3. Persoana civilmente responsabila în aceleasi cazuri ca și inculpatul, însă numai în ceea ce priveste daunele și cheltuielile la care a fost condamnata:

Tacerea inculpatului, declaratia de a nu face recurs sau renuntarea lui la recurs, nu prejudeca dreptul de recurs al persoanei civilmente responsabile;

4. Partea civila, contra hotărîrii de condamnare sau de achitare a inculpatului, numai împotriva dispozițiilor referitoare la pretentiile civile și cheltuielile de judecată.

În procesele pornite pe bază de reclamatie directa, conform art. 227 și 228, în caz de achitare a inculpatului și cînd Ministerul public a pus concluzii tot de achitare, recursul părții civile investeste instanța de casare cu dreptul de a se pronunță și asupra temeiurilor juridice ale achitarii.

Articolul 496

Cînd în contra unei hotărîri supuse casării niciuna din părți nu a introdus recurs în termenul legal, Ministerul public, de pe lîngă Curtea de Casatie, poate face recurs din oficiu, în interesul legii, chiar după expirarea termenului.

Dacă în urma recursului procurorului general, hotărîrea este casata, părțile nu pot să se intemeieze pe aceasta, spre a se opune la executarea ei, afară de urmatoarele cazuri:

1. Cînd hotărîrea a fost casata pentruca faptul nu constituia sau nu mai constituie o infractiune sau pentruca actiunea penala e stinsa;

2. Cînd hotărîrea a fost anulata pentruca s'a aplicat o pedeapsă mai mare decat cea prevăzută de lege.

În acest caz se dispune trimiterea cauzei instanței competente, spre a aplica pedeapsa în limitele legii;

3. Cînd s'a anulat dispoziția referitoare la libertatea individuala a inculpatului și anularea i-ar fi favorabila, decizia se trimite autorității în drept, spre conformare.

Articolul 497

Ministerul public de pe lîngă Curtea de Casatie, direct sau la cererea Ministrului Justiției, are dreptul, pentru a asigura uniforma interpretare și aplicare a legilor penale și de procedura penala, pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Curtii de Casatie să se pronunte asupra chestiunilor care au primit o solutionare diferita, din partea instanțelor de recurs prevăzute de art. 16 și 17, punctul 3.

Articolul 498

Ministrul justiției poate cere, prin intermediul procurorului general al Curtii de Casatie, anularea hotărîrilor sau actelor judecătorești, precum și a hotărîrilor date de instantele speciale de casare, civile sau militare, contrarii legii, sau prin care judecatorii ar fi comis exces de putere constituțional, insusindu-și atributiuni ce apartin altei puteri constituite în Stat, ori ar fi comis infractiuni cu ocazia indeplinirii functiunii lor.

Aceasta cerere trebuie motivata și nu poate fi intemeiata pe motive care, fiind aduse de părți în fața Curtii de Casatie, pe calea unui recurs ordinar, au fost respinse.

Dacă hotărîrea a carei anulare se cere, a pronuntat o condamnare, condamnatul poate interveni în instanța de anulare.

În caz de admitere a recursului, anularea profita condamnatului.

Drepturile obtinute de partea civila, prin hotărîrea anulata, îi rămîn dobandite.

Dacă Curtea de Casatie anulează o hotărîre de condamnare, ea trimite cauza, dacă este locul, instanței competente, afară de cazul cînd anularea a fost pronunțată fără trimitere.

Articolul 499

Orice hotărîre de condamnare nesusceptibila de a mai fi atacata pe vreo alta cale ordinara sau extraordinara, poate fi revizuita în favoarea condamnatului în urmatoarele cazuri:

1. Cînd doua sau mai multe persoane sînt condamnate pentru aceeasi infractiune, prin hotărîri care nu se pot concilia;

2. Cînd în urma unei condamnari pentru omucidere, s'ar dovedi ca presupusa victima, se afla în vieata, după data mortii aratate în actele pe temeiul cărora s'a pronuntat condamnarea;

3. Cînd, în urma unei condamnari definitive, unul sau mai mulți din martorii ce au depus împotriva osanditului, au fost condamnati definitiv, pentru marturie mincinoasa savarsita chiar în acest proces, sau cînd unul sau mai multe acte care au servit de baza condamnarii, au fost dovedite false printr'o hotărîre judecătorească definitivă, sau de asemenea cînd, printr'o sentinta definitivă, s'a stabilit ca judecatorii sau judecatorul de instructie, ori reprezentantul Ministerului public, grefierul ori juratul, care au luat parte la darea verdictului, au fost corupti, sau dacă vreunul din ei a comis în cursul procesului vreo alta calcare a datoriei sale de functionar, prevăzută de legea penala, și dacă sînt probabilitati ca aceste infractiuni au influentat asupra hotărîrii;

4. Cînd, în urma unei condamnari definitive, s'ar descoperi fapte sau acte ce nu au fost cunoscute cu prilejul primei condamnari și dacă acele fapte sau probe ar fi de natura sa stabileasca în mod neindoios nevinovatia celui osandit sau inexistenta faptului;

5. Cînd hotărîrea penala de condamnare a fost data pe baza unei hotărîri civile care rezolvise o chestiune prejudiciala, conform art. 11, hotărîre care a fost ulterior reformata sau anulata.

Articolul 500

Au dreptul de a cere revizuirea Ministrul Justiției și condamnatul, chiar după ce a executat pedeapsa sau, după moartea ori punerea lui sub interdictie: sotul, parintii, descendentii, fratii sau surorile.

Acestia au dreptul a interveni în cererea facuta de Ministrul Justiției.

Orice autoritate publică care ar avea cunoștința de vreo cauza sau imprejurare care ar motiva revizuirea în favoarea condamnatului, este obligata a incunostiinta pe Ministrul Justiției despre aceasta. Cererea bazata pe cazurile prevăzute la punctele 3 și 4 din art. 499, poate fi facuta în termen de un an de cînd cel care o formuleaza cunoaste faptul pe care-și intemeiaza cererea.

Articolul 501

Revizuirea poate fi ceruta și în defavoarea celui achitat, în contra hotărîrilor rămase definitive, în urmatoarele cazuri și numai dacă termenele de prescriptie nu s'au implinit:

1. Cînd în urma achitarii s'ar descoperi fapte sau acte ce nu au fost cunoscute cu prilejul primei judecati și dacă acele fapte sau probe ar fi de natura a stabili în mod neindoios vinovatia celui achitat;

2. Cînd, printr'o hotărîre judecătorească definitivă, s'ar constata ca unul sau mai mulți martori ce au depus în favoarea achitatului, au fost condamnati definitiv pentru marturie mincinoasa savarsita chiar în acest proces, sau cînd unul sau mai multe acte, care au servit de baza achitarii, au fost dovedite false printr'o hotărîre judecătorească definitivă, sau de asemenea cînd printr'o sentinta definitivă s'a stabilit ca judecatorii sau judecatorul de instructie ori reprezentantul Ministerului public, grefierul sau juratul, care au luat parte la darea verdictului, au fost corupti și este neindoios ca acele infractiuni au influentat asupra pronuntarii hotărîrii de achitare.

Articolul 502

Cererea de revizuire în defavoarea celui achitat poate fi facuta numai de Ministerul public din oficiu, din ordinul Ministrului Justiției. În toate cazurile, cererea nu poate fi introdusa decat în termenul prevăzut de art. 500 de mai sus.

Articolul 503

Cererea de revizuire în materie corectionala se adreseaza instanței care a judecat procesul în prima instanța, iar în materie criminala și pentru orice alte afaceri judecate de Curtea cu Jurați, se adreseaza Curtii de Apel respective.

Cererea se face în scris către președintele instanței respective și arata precis motivul pe care se intemeiaza, precum și probele ce se aduc în sprijinul revizuirii.

Articolul 504

Instanța, după primirea cererii de revizuire, o examineaza în camera de consiliu în mod sumar.

Dacă cererea intruneste condițiile legii și instanța apreciaza temeinicia ei, ea fixeaza un termen de judecare în sedinta publică, cînd se citeaza reclamantul și celelalte părți care au figurat în primul proces.

Dacă nu intruneste condițiile stabilite de lege, indicate în articolele precedente și dacă nu se precizeaza temeiurile juridice ce motiveaza cererea de revizuire, o respinge printr'o încheiere, fără nicio instructie sau desbatere.

Articolul 505

Executarea hotărîrii atacate nu este nici împiedicată, nici întreruptă de cererea introdusa, pentru revizuirea procesului. Cu toate acestea instanța, chiar înainte de admiterea în principiu a revizuirii, facuta în favoarea condamnatului, luand concluziile părților și Ministerului public, și apreciind temeinicia cererii, poate suspenda executarea pedepsei, a cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile.

Articolul 506

În cazul cînd cererea de revizuire este bazata pe dispozitiile punctului 3 și 4 din art. 499, instanța de revizuire administreaza ea insasi probele noi, sau poate insarcina pe judecatorul de instructie respectiv sa stranga acele probe, procedand în conformitate cu regulile referitoare la instructie, cu deosebirea ca pe martori îi supune la juramant, afară de cazurile de impiedecari legale.

Martorii care au fost condamnati conform punctului 3 dela art. 499 nu mai pot fi ascultati.

După terminarea instructiei, actele se trimit instanței care a dat delegatiunea.

Articolul 507

Judecarea cererii de revizuire se face conform regulilor de procedura ordinara.

Instanța, luand și concluziile Ministerului public, cerceteaza temeinicia noilor probe și hotaraste printr'o încheiere admiterea în principiu sau respingerea.

Prin aceeasi hotărîre se ordona suspendarea hotărîrii anterioare de condamnare sau achitare, iar în cazul prevăzut de art. 499, punctul 1, se desfiinteaza ambele hotărîri de condamnare și se procedeaza la judecarea din nou a procesului.

Cînd Curtea de Apel admite revizuirea, dispune trimiterea cauzei spre judecare Curtii cu Jurați respective.

Dacă instanța admite cererea de revizuire, facuta în favoarea condamnatului, ea suspenda executarea condamnatiunilor complimentare și a masurilor de siguranță pronuntate.

Contra incheierii de admitere în principiu, în materie corectionala, nu se poate face apel decat odata cu fondul.

Articolul 508

Dacă cel condamnat a incetat din vieata sau este în stare de dementa, contumacie sau în caz de stingere a pedepsei, instanța competența a se pronunță asupra admiterii revizuirii, se pronunță și asupra fondului cauzei, prin aceleasi hotărîri, fără o alta judecata, declarand hotărîrea anterioara ca fără valoare, în privinta condamnatilor care se gasesc în situațiunea de mai sus și reabiliteaza memoria celor morti.

Dacă încetarea din vieata a condamnatului a survenit după pronuntarea hotărîrii de admitere a revizuirii, Curtea de Apel revine asupra deciziei de trimitere și procedeaza după normele prevăzute în alineatul precedent, iar celelalte instante se pronunță numai asupra reabilitarii memoriei celor defuncti.

Articolul 509

Dacă instanța care judeca în fond cauza, recunoaste nevinovatia celui condamnat, pronunță achitarea lui și dispune restituirea amenzilor, a cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile efectiv achitate, iar dacă rezultă o infractiune mai usoara, se aplică pedeapsa respectiva.

Dacă instanța socoteste ca cel condamnat este vinovat, ea menține prima hotărîre a carei executare continua, socotindu-se și timpul petrecut în inchisoare dela data primei executari.

Dacă în cazul aratat la art. 501 se stabileste vinovatia celui ce fusese achitat, instanța pronunță pedeapsa cuvenita și statueaza asupra despăgubirilor civile și cheltuielilor de judecată.

Articolul 510

Hotărîrea instanței de revizuire este supusă cailor de atac prevăzute de dreptul comun.

Articolul 511

Hotărîrea data în conformitate cu dispozitiile art. 508, precum și cea de achitare a instanței de revizuire, se publică pe cheltuiala Ministerului Justiției în Monitorul Oficial și intr'un ziar ales de fostul condamnat sau de persoanele aratate în art. 500.

Articolul 512

Cînd cererea de revizuire este indreptata contra unei decizii pronuntate de Înaltă Curte de Justiție sau contra unei decizii de condamnare sau achitare a unui magistrat, Înaltă Curte procede, în caz de admitere, la judecarea fondului.

Articolul 513

Persoana recunoscută nevinovata prin hotărîrea de revizuire, poate obtine dela Stat o reparatiune pecuniara a daunelor morale și materiale.

Cererea de daune pentru cei incetati din vieata poate fi introdusa în termenul fixat mai jos sau continuata, de persoanele prevăzute în art. 500.

Pe lîngă despăgubirile de mai sus Statul este obligat a restitui fostului condamnat și sumele pe care acesta le-a platit efectiv, drept daune părții civile, cînd nu a avut posibilitatea de a le incasa dela acesta, cu dreptul pentru Stat de a-l urmări. În cazul prevăzut de art. 499, punctul 5, Statul este în drept a cere ulterior, în fața instanțelor civile dela martorul condamnat sau dela acela care a falsificat actul sau a comis infractiunea în exercitiul functiunii, valoarea despăgubirilor la care a fost obligat către condamnat.

Cererea de despăgubiri nu este admisa:

1. Dacă nu a fost introdusa inlauntrul termenului de 3 luni dela publicarea hotărîrii de revizuire;

2. Dacă dolul sau culpa grava a fostului condamnat a fost cauza erorii judiciare;

3. Dacă fostul condamnat a mai avut alte doua condamnari de aceeasi natură.

Articolul 514

Cererea de daune se judeca de Curtea de Apel din circumscripția instanței care a pronuntat achitarea.

În contra hotărîrii Curtii de Apel nu exista alta cale de atac decat recursul în casare.

Articolul 556

Procedura pentru judecarea infracțiunilor comise de minori, este aceea prevăzută pentru instantele de drept comun, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Articolul 557

Infractiunile comise de minori se judeca de instantele speciale numite "instante pentru minori", care funcționează pe lîngă tribunale și pe lîngă acele judecatorii din comune urbane neresedinte sau comune rurale, investite cu aceste atributiuni de Ministrul Justiției.

Articolul 558

Aceste instante de pe lîngă tribunale se compun dintr'un singur judecator, delegat de Ministrul Justiției pe termen de 3 ani, după recomandarea presedintelui tribunalului, dintre judecatorii tribunalului.

Delegatiunea se poate reînnoi.

Se pot delega la acelasi tribunal mai mulți judecatori.

La judecatorii atribuțiile acestei instante se indeplineste de judecator, iar la judecatoriile cu mai mulți judecatori, de judecatorul sef. Ajutorul de judecator poate îndeplini aceste atribuții numai în cazul de lipsa motivata a judecatorului și cu autorizarea Ministrului Justiției.

Delegatia de judecator al minorilor nu dispenseaza pe magistrat de a continua sa ia parte la lucrarile instanței.

Articolul 559

Instantele formate în condițiile de mai sus judeca pe infractorii minori, afară de cazurile urmatoare, care rămîn în competența instanțelor de drept comun:

1. Cînd la savarsirea infractiunii au participat și majori.

În acest caz instanța ordinara comunică de îndată hotărîrea sa instanței pentru minori, pentru ca aceasta sa ia toate masurile prevăzute în hotărîre.

Totusi, instanța ordinara poate disjunge cauza, trimitand pe minor în fața instanței pentru minori;

2. Cînd un major ar fi urmarit pentru infractiunile savarsite cînd era inca minor.

În acest caz instanța ordinara aplica pedepsele prevăzute de codul penal pentru minori.

Articolul 560

Părțile vatamate printr'o infractiune comisa de un minor pot adresa plangerea lor direct instanțelor pentru minori.

De asemenea, orice persoană care are cunoștința ca un minor a savarsit un fapt pedepsit de lege, toate denunta cazul instanței pentru minori.

Denuntul facut procurorului sau altei autorități se trimite instanței pentru minori.

Instanța se poate sezisa din oficiu sau de Ministerul public.

Articolul 561

Instanța pentru minori, primind denuntul, aduce cazul la cunoștința procurorului, citeaza pe minor împreună cu reprezentantul sau legal, ori cu persoana în casa careia locueste și dispune facerea cercetarilor necesare.

Articolul 562

Cercetarea și instruirea cauzelor se face numai de instanța pentru minori.

Judecatorul pentru minori are toate atribuțiile judecatorului de instructie. Judecatorul poate delega pentru anumite acte de cercetare, pe ofiterii de politie judiciara și pe membrii societatilor de patronaj.

Procurorul și aparatorul minorului au dreptul sa asiste la efectuarea cercetarilor.

Articolul 563

În cadrul cercetarilor se culeg informatiuni asupra situației morale și materiale a familiei minorului, asupra caracterului și antecedentelor acestuia, asupra condițiilor în care el a crescut, și, dacă este cazul, prin observatii medicale, asupra desvoltarii lui intelectuale.

Articolul 564

În cursul cercetării, judecatorul poate lua masurile prevăzute de art. 140 din codul penal.

În acest caz copilul sau adolescentul tinut sub paza este izolat de ceilalti copii sau adolescenti din institut. Tinerea sub paza nu poate dura mai mult de 15 zile. Acest termen poate fi reinoit numai o singură dată, prin încheiere motivata, dacă interesul cercetarilor o cere.

În caz de arestare preventiva, minorul va fi internat intr'o secțiune speciala, complet izolata de delicventii majori.

Articolul 565

Ministerul public, în toate cazurile de crima sau delict comise de minori, după incunostiintarea ce primeste din partea instanței, inainteaza instanței o adresa în care arata concluziile sale în privinta faptei, a dovezilor, precum și a masurilor ce crede ca urmeaza să fie luate.

La tribunalele cu mai multe secțiuni, primulprocuror desemneaza pe unul dintre procurori care să se ocupe în permanenta de aceste cauze.

Articolul 566

După terminarea cercetarilor instanța poate fixa un termen pentru judecarea cauzei, sau dacă ar aprecia ca faptul nu are caracter delictuos ori că nu sînt indicii suficiente contra minorului, poate dispune printr'o încheiere clasarea cauzei, dacă nu ar fi cazul să se ia măsuri de ocrotire.

În cazul ca se fixeaza un termen de judecată, dacă copilul sau adolescentul nu are aparator ales, instanța e obligata, a-i desemna din oficiu.

Articolul 567

Sedintele pentru judecarea copiilor sau adolescentilor se țin în sali separate.

Sedintele nu sînt publice. La desbateri nu pot asista decat Ministerul public, părțile din proces, parintii, tutorii sau persoanele în casa cărora minorii locuesc, avocatii părților, persoanele sub supravegherea cărora minorii au fost pusi în timpul cercetării sau reprezentantii societatilor de patronaj, ai caselor și instituțiilor cărora le-au fost incredintati, precum și cei chemati de justiție în interesul cauzei.

Aceste persoane au dreptul sa dea lamuriri și să prezinte propuneri în privinta masurilor sau sanctiunilor ce ar urma să se ia. Neprezentarea persoanelor citate nu împiedica judecarea cauzei.

Instanța, după ce a ascultat explicatiile minorului, dispune indepartarea lui din sedinta, el neputand sa asiste la desbateri și la diferite propuneri ce s'ar face.

Articolul 568

Pedeapsa mustrarii se aplică în sedinta în care s'a pronuntat hotărîrea.

Dacă din orice împrejurări ea nu poate fi aplicata îndată după pronuntare, se fixeaza un termen cînd se citeaza minorul.

Articolul 569

partea vatamata nu poate exercita actiunea pentru despăgubiri civile decat inaintea instanței pentru minori, cu ocazia judecarii infractiunii.

Articolul 570

Hotărîrile instanței sînt fără drept de opozitie. Ele nu pot fi atacate decat pe calea apelului.

Au drept la apel reprezentantii legali ai minorului și Ministerul public numai în contra hotărîrilor care au pronuntat educatia fortata, amenda și inchisoarea.

Partea civila are drept de apel numai în ce priveste cuantumul despăgubirilor.

Declaratia de apel nu suspenda executarea masurii educative pronuntate contra minorului decat numai în cazul cînd ea contine pedeapsa cu inchisoarea.

Apelul se judeca de urgenta și cu precadere inaintea celorlalte apeluri declarate urgente prin legi speciale.

Instanța de apel este Tribunalul în complet de 2 judecatori. În alcatuirea acestor complete nu pot intra supleantii.

Articolul 571

Dispozitiile art. 567 și urmatorii se aplică intocmai și instanței de apel.

Sentintele tribunalului se dau cu recurs. Recursul nu suspenda executarea sentintelor decat în cazul cînd ele conțin pedepse cu amendă și inchisoare. Recursul suspenda și executarea despăgubirilor civile.

Articolul 572

Hotărîrile și masurile luate contra minorilor se aduc la indeplinire de procurorul tribunalului sau de judecator la judecatorii. Prin mijlocul ofiterilor de politie sau al agentilor politiei judiciare.

Executarea hotărîrilor și masurilor pronuntate de instantele pentru minori se face în institutele sau stabilimentele determinate de judecată.

Articolul 573

Instantele pentru minori au și competența de a aplica masurile de preventiune prevăzute de art. 139 și 140 din codul penal pentru ocrotirea și indreptarea acestora chiar cînd nu sînt infractori, dar se afla în pericol moral.

Articolul 574

Orice persoană care are cunoștința ca un minor se afla moralmente abandonat sau se găsește în pericol moral și expus a se deda la acte de cersetorie, vagabondaj sau prostitutie, trebuie să denunte cazul, fie procurorului, fie direct instanței pentru minori.

Denunturile primite de Ministerul public se trimit instanței competente.

Toate autoritățile politienesti și administrative care au cunoștința de minori ce se afla în astfel de situații trebuie să comunice instanțelor respective.

Articolul 575

Instanța primind denunturile, după ce face cercetari, în conformitate cu dispozitiile art. 569, procede în camera de consiliu, după ascultarea Ministerului public, la aplicarea masurilor de preventiune și ocrotire, prevăzute în art. 140 din codul penal.

Articolul 576

Un regulament va stabili raporturile de colaborare pe care diferitele societăți de ocrotire, patronaj sau asistența sociala le vor avea cu instantele pentru minori, precum și atribuțiile lor față de copii și adolescentii ce eventual li se incredinteaza.

Articolul 577

Cînd un judecator de tribunal, un membru al Ministerului public de pe lîngă această instanță sau un judecator dela judecatorie este invinuit ca a comis un delict în exercitiul functiunii sale, procurorul general, din oficiu sau la plangerea părții vatamate, face cercetari, fie personal, fie delegand pe un membru din parchetul Curtii.

Partea civila nu poate sezisa direct cu plangerea sa pe primul presedinte sau Curtea de Apel.

Articolul 578

Procurorul general are dreptul cu ocazia facerii cercetării sa pronunte amenzi și sa dea mandate de aducere contra martorilor, după regulile prevăzute în art. 160 și 161.

În cazul cînd exista un corp delict, acesta poate fi constatat de orice ofiter de politie judiciara, pînă la intrarea în cercetare a delegatului Parchetului general, iar pentru restul procedurii se urmeaza, cum s'a prescris mai sus.

Articolul 579

Cînd procurorul general crede ca delictul ar necesita o instructie prealabila, el deschide actiunea penala și defera cazul primului presedinte al Curtii de Apel. Primul presedinte al Curtii de Apel are atribuțiile judecatorului de instructie pe care le poate delega magistratilor dela tribunal însă numai pe acelea pe care și judecatorul de instructie le poate delega.

Actele incheiate prin delegare sînt inaintate primului presedinte al Curtii.

Articolul 580

Cînd în urma cercetarilor facute, procurorul general găsește că nu este cazul a se face o instructie prealabila, inculpatul este trimis cu rechizitor inaintea Curtii de Apel, spre a fi judecat. În cazul art. 579, primul presedinte da ordonanța de neurmarire sau de trimitere în judecata Curtii de Apel.

Participantii, tainuitorii și favorizatorii sînt urmariti și judecati prin aceeasi procedura.

Articolul 581

Rezolutiunea de clasare a procurorului general și ordonanța de neurmarire a primului presedinte, pot fi atacate cu apel, în termen de 10 zile, socotite dela comunicarea în extras, la camera de consiliu a Curtii, compusa conform art. 257, alin. 3.

Articolul 582

Cînd magistratii prevăzuți în art. 577 sînt inculpați de o crima, instructia cauzei se zece de către primul presedinte al Curtii de Apel și dacă se găsește ca este loc de urmărire, se procedeaza conform regulilor dela punerea sub acuzare, trimitandu-se cauza inaintea Curtii cu Jurați, Camera de consiliu a Curtii indeplinind atribuțiile Camerei de acuzare.

Articolul 583

Cînd crima sau delictul savarsit în exercitiul functiunii este imputata individual unui membru al Curtii de Apel sau al Parchetului general de pe lîngă o asemenea Curte, ori unei Curti sau, unui tribunal intreg, se procedeaza după cum urmeaza:

Ministerul public de pe lîngă Curtea de Casatie, fie în baza ordinelor primite dela Ministrul justiției, fie sezisat direct de partea vatamata sau din oficiu, chiar pe cale de informatiuni, face cercetarile preliminare pentru urmărire și le inainteaza primului presedinte al Curtii de Casatie.

Articolul 584

Primul presedinte, personal sau printr'un membru al Curtii, delegat de el, procedeaza la instruirea cauzei, facand oficiu de judecator de instructie. În cazul cînd sînt martori de ascultat sau acte de instructie de facut, el poate da delegatie judecatorului de instructie.

Articolul 585

Primul presedinte poate emite mandat de arestare împotriva magistratului invinuit, mandatul de arestare este supus confirmarii la secțiunea criminala, conform art. 257.

Articolul 586

În caz de delict, judecata se face de Curtea de Casatie în secțiuni unite. În caz de crima, Secțiunea criminala indeplineste atributiunile Camerei de acuzare, iar judecata se face de Curtea cu Jurați.

Articolul 587

Recursul în contra deciziei Curtii cu Jurați se judeca de Curtea de Casatie în secțiuni unite.

Articolul 588

În contra ordonantei primului presedinte, cînd faptul e delict, părțile au dreptul sa faca apel, în termen de 3 zile dela comunicare, la secțiunea criminala a Curtii de Casatie.

Articolul 589

Dispozitiunile din aceasta secțiune se aplică și inaltilor demnitari, supuși prin legi speciale jurisdictiunii Inaltei Curti de Casatie, cu excepția ministrilor și membrilor Inaltei Curti de Casatie.

Articolul 599

În infractiunile de presa, plangerea părții vatamate va cuprinde alegerea de domiciliu în circumscripția instanței și va fi însoțită de un exemplar al publicatiunii incriminate. Cînd actiunea penala este pusa în miscare de procuror, un asemenea exemplar va fi alaturat și pe lîngă rechizitoriul sau introductiv.

După primirea plangerii directe, președintele instanței, dacă articolul sau scrierea incriminata nu este semnata, citeaza de îndată, pe lîngă persoana indicată ca autor, și pe directorul sau pe redactorul responsabil sau pe tipograf ori editor, spre a declara pe autor sau pe persoana răspunzătoare, după ordinea stabilita de lege. Pentru ziua de infatisare se citeaza și persoana declarata.

Instanța e datoare, ca mai înainte de a intră în desbateri asupra fondului, sa decida dacă persoana declarata ca autor este aceea care trebuie mentinuta în cauza ca responsabila.

La Curtea cu Jurați, în caz ca persoana autorului nu este suficient identificata, președintele pune în privinta autorului o chestiune speciala juratilor, înainte de judecarea fondului.

Dacă nu se poate stabili identitatea autorului, se retine ca responsabila cea dintai persoana cunoscuta în scara de raspundere stabilita de lege.

Articolul 600

În caz de defaimare, calomnie sau de insulta în timpul perioadei electorale, adusa unui candidat, judecata se face de urgenta și cu precadere.

Articolul 601

Citatia cuprinde pe lîngă indicatiile prevăzute în art. 82, aratarea precisa a publicației incriminate, cat și calificarea faptelor și indicarea textelor de lege, pe care se sprijina plangerea.

Dacă citatia este emisa în urma plangeri directe a celui lezat, va fi însoțită de o copie de pe aceasta.

Plangerea se comunică în copie și Ministerului public.

Articolul 602

Formalitatile prevăzute în art. 599 și 601 trebuiesc indeplinite sub pedeapsa de nulitate a procedurii.

Articolul 603

Cînd inculpatul voieste sa faca dovada faptului calomnios sau defaimator, în cazurile prescrise de codul penal, trebuie ca cel mai tarziu în 10 zile dela primirea citatiei să depună prin grefa o cerere care să arate:

1. Faptul ce voieste sa dovedeasca;

2. Copie de pe actele pe care se intemeiaza;

3. Numele, profesiunea și domiciliul martorilor, cînd această probă este admisa de lege.

Instanța instiinteaza de îndată pe reclamant și Ministerul public despre depunerea cererii inculpatului.

Articolul 604

În termen de 10 zile dela instiintare, reclamantul este obligat sa răspundă, depunand copie de pe acte și sa arate numele, profesiunea și domiciliul martorilor de care înțelege să se serveasca.

Articolul 605

Dacă inculpatul nu se infatiseaza la ziua fixata, este judecat în lipsa de Curtea cu Jurați.

Condamnarea în lipsa este considerata ca neavenita, dacă în termen de 10 zile dela comunicarea deciziei inculpatul face opozitie.

Președintele da în cunoștința oponentului termenul de judecată pentru prima sesiune ce urmeaza.

Articolul 606

Directorul oricarei publicatiuni zilnice, este obligat sa publice, fără plata, cel mai tarziu în 2 zile după ce a primit invitația din partea autorității competente, hotărîrea de condamnare definitivă pronunțată împotriva lui, și a carei publicare a fost ordonata de instanța.

Hotărîrea este publicată în intregime, fără nici o intercalare sau comentar.

În aceleasi condiții se publică și hotărîrile pronuntate în contra unui tertiu, caruia publicatiunea i-a servit ca mijloc pentru comiterea infractiunii.

În acest caz publicatiunea se face în condițiile și în termenul de mai sus, reclamantul fiind obligat a anticipa cheltuielile necesare publicarii, cu dreptul pentru el de a se despagubi dela cel condamnat.

Dacă publicatiunea apare periodic, hotărîrile sînt publicate în primul numar care apare după primirea hotărîrii din partea instanței.

Neintelegerea asupra lichidarii cheltuielilor de publicare între partea reclamanta și director sau între partea reclamanta și condamnat, se rezolva de președintele tribunalului locului în care este tiparita publicatiunea, după ascultarea părților, dacă se infatiseaza. Ordonanța presedintelui are puterea unui titlu executoriu și nu este supusă la nici o cale ordinara de atac.

Articolul 639

În caz de acordare a amnistiei pentru infractiuni a caror urmărire nu este inceputa, Ministerul public ia dispozitiuni ca ofiterii de politie judiciara sa inceteze orice cercetari.

Cînd cauzele pentru care a intervenit amnistia se gasesc în curs de instructie sau judecata, judecatorul de instructie sau instanța constata dacă faptul intră în prevederile amnistiei și pronunță încetarea actiunii penale pentru aceasta cauza.

Cînd amnistia a intervenit pentru infractiuni în privinta cărora s'au pronuntat deja hotărîri rămase definitive, ea este aplicata de Ministerul public.

În toate cazurile, Ministerul public ia măsuri ca cei detinuti să fie pusi de îndată în libertate.

În contra refuzului Ministerului public de a aplica amnistia, părțile nemultumite pot face contestație la executare, conform art. 515 și urmatorii.

Articolul 640

Inculpatii amnistiati nu pot refuza beneficiul amnistiei.

Inculpatii amnistiati nu pot fi condamnati la cheltuieli de judecată.

Amnistia nu are influența asupra actiunii civile.

În infractiunile amnistiate, pentru care instantele de judecată nu erau sezisate, actiunea civila se introduce direct la instantele civile competente.

Articolul 641

Cererea de gratiere se adreseaza Regelui direct sau prin Ministrul Justiției. Ea trebuie să fie semnata de condamnat sau de o ruda apropiata, sau de o persoană care exercită asupra condamnatului tutela sau curatela, ori de un avocat sau un procurator.

Propunerile de gratiere se pot face și din oficiu.

Articolul 642

Ministrul justiției cere procurorului general din circumscripția Curtii de Apel competinte, un raport motivat împreună cu opinia sa.

Articolul 643

Dacă gratierea este acordată, procurorul general ia măsuri pentru liberarea de îndată a condamnatului detinut sau pentru aplicarea dispozițiilor ce rezultă din decretul de gratiere.

El instiinteaza despre aceasta Ministerul public de pe lîngă instanța care a pronuntat condamnarea sau pe judecator pentru condamnarile pronuntate de judecatorie.

Articolul 644

Ministerul public și judecatorul ingrijesc să se faca, fără intarziere, adnotatiuni de gratiere sau de amnistie, pe marginea hotărîrilor de condamnare, incunostiintand și serviciul cazierului judiciar.