Decizia nr. 143/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Scherg Kurmes Mariana Persida, Scherg Christian, Cornelius Scherg, Walter Scherg Kurmes, Herbert Konstanze și Mossmann Sibyle în Dosarul nr. 7.934/62/2009 al Tribunalului Brașov - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 1.341/2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.934/62/2009, Tribunalul Brașov - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Scherg Kurmes Mariana Persida, Scherg Christian, Cornelius Scherg, Walter Scherg Kurmes, Herbert Konstanze și Mossmann Sibyle într-o cauză având ca obiect

Legea nr. 10/2001 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât impunerea unui termen în care să se depună actele necesare dovedirii calității de persoană îndreptățită încalcă, în special, dreptul de proprietate consfințit de Constituție, respectiv art. 44 alin. (2), potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege, indiferent de titular. De asemenea, se critică și faptul că persoana interesată este nevoită să facă dovada dreptului său de proprietate, în condițiile în care, la momentul preluării imobilului de către statul român, i-au fost preluate atât imobilul, cât și actele doveditoare ale proprietății asupra acestuia, aceste acte fiind deținute de instituțiile statului român.

Tribunalul Brașov - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanță cu normele constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 23 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul cuprins:

"Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind liberul acces la justiție și ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată. Totodată, invocă contrarietatea textului de lege criticat cu prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 11 alin. (2) din Constituția României.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale, și cu o motivare similară.

În acest sens este

Decizia nr. 1.341/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 7 decembrie 2009, prin care Curtea a statuat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă și din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege"; astfel că, pentru situații deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiție să nu fie afectat.

Așa fiind, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În ceea ce privește susținerile autorilor referitoare la proba dreptului de proprietate, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 1.148/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 20 noiembrie 2008, prilej cu care a statuat că reglementarea administrării doar a probei cu înscrisuri în procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ca o excepție de la regula administrării probelor în procesul civil, reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție, avându-se în vedere și obiectul restituirii, respectiv bunurile imobile, fără a fi încălcate, astfel, drepturile fundamentale ale justițiabililor.

De asemenea, Curtea a reținut că instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește administrarea probelor, nu este contrară dreptului la un proces echitabil, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părților în utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât și în alte țări, legea poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna acestora, cum sunt depozițiile martorilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Scherg Kurmes Mariana Persida, Scherg Christian, Cornelius Scherg, Walter Scherg Kurmes, Herbert Konstanze și Mossmann Sibyle în Dosarul nr. 7.934/62/2009 al Tribunalului Brașov - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011.