Decizia nr. 3952/2009

Ședința publică din data de 29 septembrie 2009

Dosar nr. 3.230/1/2009

Președinte: Liviu Giurgiu - judecător

Maria Anghelescu - judecător

Viorica Lungeanu - judecător

Niculina Vrâncuț - magistrat-asistent

S-au luat în examinare contestațiile în anulare formulate de Guvernul României și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva

Deciziei nr. 471 din 30 ianuarie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal s-au prezentat intimații Lothringen- Habsburg Dominic, Holzhausen Maria Magdalena și Sandhofer Elisabeth, prin avocat, lipsind contestatorii Guvernul României și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și intimata Cancelaria Primului-Ministru.

Procedura completă.

S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că cererile au fost formulat în termen legal și sunt scutite de plată taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a mai referit că, la dosar, contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise și înscrisuri, iar intimații-reclamanți au atașat întâmpinare.

Constatând contestația în anulare în stare de judecată, Înalta Curte a pus-o în dezbaterea părților prezente.

Intimații-reclamanți, prin avocat, au solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, detaliind considerentele expuse în întâmpinare.

ÎNALTA CURTE,

asupra contestațiilor în anulare de față,

din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 1.603 din 27 mai 2008 , pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții Lothringen-Habsburg Dominic, Holzhausen Maria Magdalena și Sandhofer Elisabeth în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au fost respinse cererile de intervenție formulate de Cancelaria Primului-Ministru și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și s-a dispus suspendarea executării

Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 , anexa nr. 1 alin. 2, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, anularea parțială a anexei nr. 1 din această hotărâre în ceea ce privește stabilirea chiriei în funcție de suprafața construită desfășurată, respectiv suprafața de teren aferent într-un raport invers proporțional cuantum chirie - suprafață imobil, și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a

Hotărârii Guvernului nr. 343/2007

până la anularea acesteia și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 51 lei.

Recursurile declarate împotriva acestei sentințe de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de Guvernul României au fost respinse ca nefondate prin

Decizia nr. 471 din 30 ianuarie 2009 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, Guvernul României și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au formulat contestație în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă.

Contestatorul Guvernul României a susținut că instanța de recurs a omis să examineze motivul de modificare a hotărârii instanței de fond în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, în sensul că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu s-a ținut cont de faptul că intimații-reclamanți nu și-au dovedit susținerile potrivit cărora imobilul retrocedat ar fi adus în anul precedent statului român venituri de aproape 1 milion euro.

Contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de modificare a hotărârii atacate, care se referea la faptul că

Hotărârea Guvernului nr. 343/2007

a fost adoptată de Guvernul României cu respectarea tuturor dispozițiilor

Legii nr. 24/2000 , în vederea executării

Legii nr. 10/2001

și în limitele impuse de aceasta.

De asemenea, contestatoarea a arătat că soluția instanței nu s-a întemeiat pe o situație reală, fiind contrară situației de fapt expuse în recursul formulat, ceea ce determină concluzia că recursul a fost judecat fără a se lua în calcul datele reale și concrete care au fost precizate.

În acest sens, s-a arătat că

Hotărârea Guvernului nr. 373/2007

trebuia raportată la actul normativ superior, respectiv

Legea nr. 10/2001 , și nu la

Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006 , care este un act cu forță juridică echivalentă, astfel cum eronat a procedat instanța de recurs, stabilind cuantumul chiriilor imobilelor care fac obiectul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 10/2001 , deși acesta este atributul exclusiv al Guvernului României.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge ambele contestații în anulare ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Contestațiile în anulare formulate în cauză nu se încadrează în cazurile de retractare a unei hotărâri judecătorești irevocabile reglementate de dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă și care prevăd că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când (...) instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestatorul Guvernul României a susținut neîntemeiat că la judecarea recursului s-a omis cercetarea motivului de modificare a hotărârii atacate privind încălcarea prevederilor art. 1169 din Codul civil, în sensul că intimații-reclamanți nu au dovedit susținerile lor potrivit cărora imobilul denumit generic "Castelul Bran" ar fi adus statului român venituri de aproape 1 milion euro în anul precedent pronunțării instanței de fond.

Analizând criticile formulate de ambii recurenți cu privire la modul de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor materiale, instanța de recurs s-a pronunțat asupra condițiilor prevăzute de

art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004

pentru acordarea acestora, inclusiv sub aspectul dovedirii susținerilor formulate în motivarea cererii accesorii pentru plata de daune.

Deși hotărârea instanței de recurs nu cuprinde referirea expresă la dispozițiile art. 1169 din Codul civil indicate de recurenți, nu se poate constata omisiunea cercetării motivului de recurs întemeiat pe aceste prevederi legale, întrucât din considerentele avute în vedere pentru respingerea criticii respective rezultă examinarea în concret a susținerilor formulate în raport cu dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 554/2004 , ca lege specială care reglementează materia contenciosului administrativ și în baza căreia s-a soluționat litigiul.

Contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a susținut, de asemenea, neîntemeiat că instanța de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de modificare a hotărârii instanței de fond, respectiv apărările că

Hotărârea Guvernului nr. 343/2007

a fost adoptată cu respectarea

Legii nr. 24/2000 , în vederea executării

Legii nr. 10/2001 .

Respectarea formelor procedurale pentru emiterea

Hotărârii Guvernului nr. 343/2007

nu a constituit obiectul judecății, întrucât motivele de nelegalitate invocate în acțiune au vizat încălcarea dreptului de proprietate al intimaților-reclamanți.

În consecință, nu a existat o omisiune a instanței de recurs de a examina respectarea condițiilor formale de emitere a

Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 .

Aceeași concluzie se impune și în privința motivului invocat de aceeași contestatoare cu privire la situația de fapt avută în vedere de instanța de recurs, constatându-se că susținerile respective vizează modul de interpretare a probelor administrate și care, potrivit dispozițiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Pentru motivele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele prevăzute expres de art. 318 din Codul de procedură civilă și, pe cale de consecință, va respinge contestațiile în anulare ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Respinge contestațiile în anulare formulate de Guvernul României și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva

Deciziei nr. 471 din 30 ianuarie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2009.