Decizia nr. 292/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei și ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 37 alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 4/1953
- Codul familiei și ale
art. 15 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Mihaela Brândușa Scotnițchi în Dosarul nr. 4.901/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibilă, apreciind că aspectele invocate nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci tind spre modificarea și completarea reglementării criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.901/314/2009, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 38 alin. 1 și 2 din Legea nr. 4/1953
- Codul familiei, precum și ale
art. 15 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Mihaela Brândușa Scotnițchi într-o cauză civilă având ca obiect divorț cu minori - apel.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate, care reglementează motivele de desfacere a căsătoriei și modalitatea de stabilire a relațiilor personale cu minorul, sunt neconstituționale, întrucât acestea au o formulare mult prea vagă și imprecisă ce permite cu ușurință desfacerea căsătoriei din "motive temeinice", fără a oferi și o definire detaliată a acestora. Totodată, susține că prevederile
art. 15 din Legea nr. 272/2004
contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2), deoarece permit părintelui divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta, fără a se institui o serie de măsuri asigurătorii și garanții ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivă a relațiilor personale, în acord cu interesul superior al minorului.
Tribunalul Suceava - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că reglementarea criticată nu contravine normelor constituționale indicate și invocă în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost stabilit de instanța de judecată prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile
art. 38 alin. 1 și 2 din Legea nr. 4/1953
- Codul familiei, precum și ale
art. 15 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.
Curtea observă că, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia, din eroare, a indicat ca fiind neconstituționale prevederile art. 38^2 alin. 1 din Codul familiei, întrucât, din examinarea criticilor formulate în notele scrise depuse la dosar reiese în mod cert că obiect al excepției îl constituie prevederile
art. 38 alin. 1 și 2 din Legea nr. 4/1953
- Codul familiei, și nu cele ale art. 38^2 alin. 1 din același cod.
Curtea constată că, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, ca urmare a modificărilor și completărilor aduse Codului familiei prin
Legea nr. 202/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, soluția legislativă criticată, reglementată prin art. 38 alin. 1 și 2 din Codul familiei, a fost preluată în cuprinsul art. 37 alin. 2 lit. a) și b).
Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunța îl constituie prevederile
art. 37 alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 4/1953
- Codul familiei și ale
art. 15 din Legea nr. 272/2004 , care au următoarea redactare:
- Art. 37 alin. 2 din Codul familiei: "Căsătoria se poate desface prin divorț. Divorțul poate avea loc:
a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;";
-
Articolul 15
din Legea nr. 272/2004 : "(1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:
a)întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
(2) Transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum și a dispozițiilor speciale vizând confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal."
Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 26 alin. (1) și (2) privind viața intimă, familială și privată, precum și celor ale art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, raportate la prevederile Convenției cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 și ratificată de România prin
Legea nr. 18/1990 , precum și la prevederile Convenției asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003, semnată de România la 17 iulie 2006 și ratificată prin
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în concret, critica autorului acesteia vizează deficiențe de reglementare, deoarece, așa cum reiese din susținerile sale, prevederile de lege supuse controlului, care reglementează motivele de desfacere a căsătoriei și modalitatea de stabilire a relațiilor personale cu minorul, au o formulare mult prea vagă și imprecisă ce permite cu ușurință desfacerea căsătoriei din "motive temeinice", fără a oferi și o definire detaliată a acestora.
De asemenea, acesta susține că prevederile
art. 15 din Legea nr. 272/2004
sunt neconstituționale, deoarece permit părintelui divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta, fără a se institui o serie de măsuri asigurătorii și garanții ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivă a relațiilor personale, în acord cu interesul superior al minorului.
Așa fiind, potrivit prevederilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Astfel, controlul de constituționalitate se efectuează numai prin raportare la prevederile și principiile Constituției, coordonarea, formularea și explicitarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 37 alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 4/1953
- Codul familiei și ale
art. 15 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Mihaela Brândușa Scotnițchi în Dosarul nr. 4.901/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.