Decizia nr. 107/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Pusks Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroconstrucția ELCO" - S.A. din Timișoara, Asociația Salariaților Societății Comerciale "Electroconstrucția ELCO" - S.A. din Timișoara și Modalca Ghiorghiță, în Dosarul nr. 8.781/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în raport cu jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.781/30/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroconstrucția ELCO" - S.A. din Timișoara, Asociația Salariaților Societății Comerciale "Electroconstrucția ELCO" - S.A. din Timișoara și Ghiorghiță Modalca cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe comerciale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră, în esență, că din interpretarea textului legal criticat rezultă faptul că legiuitorul obligă părțile să exercite calea de atac a recursului prin invocarea unor motive pe care nu le pot decât intui, întrucât hotărârea atacată nu este nici măcar redactată înăuntrul termenului de recurs.

Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următoarea redactare:

- Art. 133 alin. (3): "Împotriva ordonanței de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunțare."

Autorii acesteia consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind liberul acces la justiție, art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare și art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum și a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul criticat a mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin numeroase decizii, spre exemplu

Decizia nr. 1.248 din 7 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 15 noiembrie 2010, Curtea a statuat că dispozițiilor

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

sunt prevederi care constituie o aplicare specială a art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă în privința societăților comerciale.

Prin

Decizia nr. 333 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, Curtea a statuat că prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu se îngrădește dreptul persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și, implicit, dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin această procedură se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției, prin cerere de ordonanță președințială, și aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanței președințiale, ca și cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", legiuitorul fiind în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar și unele reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite. Raportat la cauza de față, Curtea reține că legiuitorul, prin edictarea normei legale criticate, și-a exercitat tocmai această competență dată în sarcina sa de textul art. 126 alin. (2) din Constituție, ținând cont de rapiditatea desfășurării raporturilor comerciale, în speță de adoptarea hotărârilor generale ale acționarilor și de necesitatea asigurării unei stabilități a acestora, astfel încât Curtea nu poate constata încălcarea textelor constituționale invocate.

În ceea ce privește critica autorului excepției de neconstituționalitate, în sensul că "legiuitorul obligă părțile să exercite calea de atac a recursului prin invocarea unor motive pe care nu le pot decât intui, întrucât hotărârea atacată nu este nici măcar redactată înăuntrul termenului de recurs", Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită.

Astfel, potrivit art. 304^1 din Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Prin urmare, nu se poate reține, astfel cum susține autorul excepției, că, neputându-se obiectiv motiva recursul, ar fi posibil ca instanța să-l anuleze ca nemotivat, deoarece legea însăși, în textul precizat, obligă instanța, în astfel de cazuri - hotărâri care nu pot fi atacate cu apel - să examineze cauza sub toate aspectele.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroconstrucția ELCO Timișoara" - S.A., Asociația Salariaților Societății Comerciale "Electroconstrucția ELCO" - S.A. din Timișoara și Ghiorghiță Modalca în Dosarul nr. 8.781/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția Comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.