Decizia nr. 119/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 și art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Roman în Dosarul nr. 731/283/2009 și de Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar și Juned Akhtar în Dosarul nr. 1.205/210/2009, dosare ale Tribunalului Arad - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.400D/2010 și nr. 1.401D/2010 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.401D/2010 la Dosarul nr. 1.400D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 277 din Codul de procedură penală, respectiv de admitere a excepției de neconstituționalitate în ceea ce privește dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât acestea din urmă nu prezintă cerințele de claritate și coerență necesare și, astfel, contravin liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție și dreptului la un tribunal ca și componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 30 martie și 27 aprilie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.205/210/2009 și nr. 731/283/2009, Tribunalul Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 și ale art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar și Juned Akhtar, respectiv de Marian Roman, cu ocazia soluționării recursurilor împotriva unor sentințe penale prin care au fost respinse plângerile împotriva unor rezoluții de neîncepere a urmăririi penale ca tardiv introduse.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul de petiționare, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile constituționale privind înfăptuirea justiției și folosirea căilor de atac, întrucât, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluționează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ținută, sub sancțiunea decăderii, să se adreseze instanței în termen de 20 de zile de la expirarea termenului inițial de soluționare a plângerii de către procurorul ierarhic superior. Persoana vătămată este, astfel, sancționată pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condițiile în care textele de lege criticate nu prevăd nicio sancțiune pentru acesta din urmă. Mai mult, autorii excepției Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar și Juned Akhtar arată că, în situațiile în care plângerea trebuie soluționată de un procuror de la un alt parchet decât cel care a emis soluția, informațiile, explicațiile și clarificările necesare procurorului ierarhic superior ajung la acesta de cele mai multe ori după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală și chiar după expirarea termenului de 20 de zile stabilit de art. 278^1 alin. 2 din același cod, ceea ce creează o discriminare între părțile ale căror plângeri sunt soluționate de către un procuror din cadrul aceluiași parchet ca și procurorul emitent al actului de netrimitere în judecată atacat și părțile ale căror plângeri sunt soluționate de către un procuror din cadrul unui alt parchet. Astfel, partea vătămată este nevoită să renunțe la soluționarea plângerii de către procurorul ierarhic superior și să introducă plângere la instanță, fiind privată de o cale de atac stabilită de lege, și anume aceea a plângerii la procurorul ierarhic superior.

Tribunalul Arad - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorii excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 277 și art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 277: "Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a facut plângerea modul în care a fost rezolvată.";

- Art. 278^1 alin. 2: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 51 privind dreptul de petiționare, ale art. 53 referitoare la condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum și a prevederilor art. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi referitoare la obligația statelor contractante de a respecta drepturile și libertățile garantate de Convenție, și ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din aceeași convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 277 și art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008,

Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, și

Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a textelor de lege atacate. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, pe de o parte, că dispozițiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituționale ce consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 16.

Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora, la care face referire în motivare autorul excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acestuia, nu constituie motive de neconstituționalitate a textului de lege criticat și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.

Dispozițiile art. 51 din Legea fundamentală și ale art. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt incidente în cauza de față.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituție, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care nu poate fi însă reținută.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 și art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Roman în Dosarul nr. 731/283/2009 și de Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar și Juned Akhtar în Dosarul nr. 1.205/210/2009, ambele dosare ale Tribunalului Arad - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.