Decizia nr. 198/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Altius Pro" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.730/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.730/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Altius Pro" - S.R.L. într-o cauză civilă având ca obiect reziliere contract - pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 969 din Codul civil permit ca persoanele private să stabilească convenții care să aibă putere de lege, fiind înfrântă astfel voința legiuitorului și aducându-se atingere dreptului de legiferare al Parlamentului.

De asemenea, consideră că prevederile art. 1020 și art. 1021 din Codul civil sunt neconstituționale și aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, deoarece instituie premisa încetării unilaterale a unui contract de către una dintre părți, cealaltă parte contractantă având o poziție inferioară, creând astfel o situație discriminatorie. Cu atât mai mult, arată că, pe lângă posibilitatea unei părți de a solicita încetarea unui contract fără voința celeilalte părți, aceasta are posibilitatea de a împovăra cealaltă parte prin obligarea la plata de prestații suplimentare, daune-interese, care excedează înțelegerii lor.

Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere este invocată jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

deciziile nr. 311/2009

și nr. 604/2009, respectiv

deciziile nr. 1.347/2008

și nr. 24/2009.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, care au următorul conținut:

- Art. 969: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.";

- Art. 1020: "Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.";

- Art. 1021: "Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune de interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi și celor ale art. 61 alin. (1) potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu motivări similare.

Astfel, în ceea ce privește prevederile

art. 969 din Codul civil, prin Decizia nr. 1.347/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, și

Decizia nr. 1.111/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Curtea a statuat că acest text de lege "consacră principii importante ale dreptului civil român - principiul forței obligatorii a convențiilor civile «pacta sunt servanda», principiul libertății contractuale, principiul relativității efectelor convențiilor și principiul irevocabilității actului juridic civil".

Analizând motivele de neconstituționalitate invocate de autor, Curtea a constatat că "încheierea unei convenții fiind guvernată de principiul libertății contractuale, părțile pot să determine, prin voința lor, clauzele contractuale și efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale și licite. Convenția astfel încheiată se impune părților întocmai ca legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ".

Cu privire la prevederile art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, Curtea a constatat că textele de lege criticate reglementează două forme de sancționare a neexecutării obligației de către o parte contractuală, și anume rezoluțiunea sau rezilierea contractului, după cum contractul este cu executare uno ictu sau contract cu executare succesivă.

În acest context, Curtea constată că nu pot fi primite criticile autorului excepției privind neconstituționalitatea prevederilor art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, deoarece, așa cum Curtea a statuat prin

Decizia nr. 24 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, "pentru neexecutarea culpabilă a unor obligații contractuale, se recunoaște părții care și-a executat sau este gata să-și execute obligațiile posibilitatea de a alege între executarea silită și încetarea contractului prin rezoluțiune, respectiv reziliere, în cazul când cealaltă parte nu-și execută obligațiile sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul forței obligatorii a contractului și principiul executării în natură și cu bună-credință a obligațiilor asumate.

Garanția acestui echilibru este dată tocmai de competența instanței judecătorești, reglementată prin teza ultimă a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilității părții creditoare de a cere rezoluțiunea sau rezilierea, acordând un termen de grație, în situațiile în care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligațiilor debitorului sau de a respinge acțiunea când debitorul și-a executat obligațiile în cursul procesului".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Altius Pro" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.730/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011.