Decizia nr. 203/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, precum și a celor ale art. 24 și art. 25 din Legea locuinței nr. 114/1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 114/1996 11 octombrie 1996 (prevederi anume) privind locuințele
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, precum și a celor ale art. 24 și
art. 25 din Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 418/257/2010 al Judecătoriei Mediaș.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume
deciziile nr. 24/2009
și nr. 311/2009.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 418/257/2010, Judecătoria Mediaș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, precum și a celor ale art. 24 și
art. 25 din Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Cornelia Lupu într-o cauză civilă având ca obiect reziliere contract, evacuare și pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 969 din Codul civil permit ca persoane private să stabilească convenții care să aibă putere de lege, fiind înfrântă astfel voința legiuitorului și aducându-se atingere dreptului de legiferare al Parlamentului. De asemenea, consideră că prevederile art. 1020 și art. 1021 din Codul civil sunt neconstituționale, deoarece orice transfer de proprietate determinat de o altă cauză decât voința părților sau executarea silită reprezintă o încălcare a principiului garantării dreptului de proprietate. În ceea ce privește prevederile art. 24 și
art. 25 din Legea locuinței nr. 114/1996 , acestea sunt considerate a fi neconstituționale, prin excluderea garanției păstrării calității de chiriaș și pentru viitor, în aceeași locuință și în lipsa garantării de către stat a asigurării unei alte locuințe corespunzătoare. Prin aceasta se creează un tratament discriminator în raport cu alți chiriași, protejați de acte normative anterioare, precum
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat sau
privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, prin care aceștia au achiziționat locuințele la prețuri rezonabile. De asemenea, susține că prin condiționarea, de către lege, a păstrării dreptului locativ de îndeplinirea anumitor condiții, cum sunt cele instituite prin
Legea nr. 114/1996 , se încalcă libertatea contractuală și principiul consensualismului.
Judecătoria Mediaș consideră excepția de neconstituționalitate a prevederilor din Codul civil, ca fiind inadmisibilă, iar în ceea ce privește textele din
Legea nr. 114/1996 , ca neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, precum și cele ale art. 24 și
art. 25 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
- Art. 969 din Codul civil: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.";
- Art. 1020 din Codul civil: "Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.";
- Art. 1021 din Codul civil: "Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune de interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.";
-
Articolul 24
din Legea locuinței nr. 114/1996 :
"Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face în următoarele condiții:
a) la cererea chiriașului, cu condiția notificării prealabile într-un termen de minimum 60 de zile;
b) la cererea proprietarului, atunci când:
- chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv;
- chiriașul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, clădirii în care este situată aceasta, instalațiilor, precum și oricăror alte bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părți ale acestora;
- chiriașul are un comportament care face imposibilă conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței;
- chiriașul nu a respectat clauzele contractuale;
c) la cererea asociației de proprietari, atunci când chiriașul nu și-a achitat obligațiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni, dacă au fost stabilite, prin contractul de închiriere, în sarcina chiriașului.";
-
Articolul 25
din Legea locuinței nr. 114/1996 :
"Evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 51 alin. (4) referitoare la dreptul de petiționare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 61 alin. (1) potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării", art. 120 alin. (1) referitoare la principii de bază (Administrația publică locală), art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) privind economia.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și având motivări similare.
Astfel, în ceea ce privește prevederile
art. 969 din Codul civil, prin Decizia nr. 1.347/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, și
Decizia nr. 1.111/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Curtea a statuat că acest text de lege "consacră principii importante ale dreptului civil român - principiul forței obligatorii a convențiilor civile "pacta sunt servanda", principiul libertății contractuale, principiul relativității efectelor convențiilor și principiul irevocabilității actului juridic civil".
Analizând motivele de neconstituționalitate invocate de autor, Curtea a constatat că încheierea unei convenții, fiind guvernată de principiul libertății contractuale, părțile pot să determine, prin voința lor, clauzele contractuale și efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale și licite.
Convenția astfel încheiată se impune părților întocmai ca legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ.
Cu privire la prevederile art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, Curtea a constatat că textele de lege criticate reglementează două forme de sancționare a neexecutării obligației de către o parte contractuală, și anume rezoluțiunea sau rezilierea contractului, după cum contractul este cu executare uno ictu sau contract cu executare succesivă.
În acest context, Curtea constată că nu pot fi primite criticile autorului excepției privind neconstituționalitatea prevederilor art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, deoarece, așa cum Curtea a statuat prin
Decizia nr. 24 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, "pentru neexecutarea culpabilă a unor obligații contractuale, se recunoaște părții care și-a executat sau este gata să-și execute obligațiile posibilitatea de a alege între executarea silită și încetarea contractului prin rezoluțiune, respectiv reziliere, în cazul când cealaltă parte nu-și execută obligațiile sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul forței obligatorii a contractului și principiul executării în natură și cu bună-credință a obligațiilor asumate. Garanția acestui echilibru este dată tocmai de competența instanței judecătorești, reglementată prin teza ultimă a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilității părții creditoare de a cere rezoluțiunea sau rezilierea, acordând un termen de grație, în situațiile în care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligațiilor debitorului sau de a respinge acțiunea când debitorul și-a executat obligațiile în cursul procesului".
Referitor la pretinsa neconstituționalitate a textelor de lege din
Legea locuinței nr. 114/1996 , Curtea constată că susținerile autorului sunt neîntemeiate, invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată neavând relevanță în prezenta cauză. Astfel, în jurisprudența sa, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Fernandez-Molina Gonzales ș.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002), Curtea a statuat că dispozițiile privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, autorul excepției nu are calitate de proprietar, ci de chiriaș.
În ceea ce privește susținerea că "prin excluderea garanției păstrării calității de chiriaș și pentru viitor, în aceeași locuință" și "în lipsa garantării de către stat a asigurării unei alte locuințe corespunzătoare" se creează un tratament discriminator în raport cu alți chiriași, protejați de acte normative anterioare, prin care aceștia au achiziționat locuințele la prețuri rezonabile, prin
Decizia nr. 1.059/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, Curtea a reținut că, potrivit
art. 23 din Legea nr. 114/1996 , în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.
Astfel, dacă pentru contractele în cauză nu a operat prorogarea legală (astfel cum s-a întâmplat în cazul contractelor de închiriere prelungite de drept conform
pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafețe locative), la expirarea termenului prevăzut în contract încetează dreptul de folosință al chiriașului, instanța urmând să dispună evacuarea lui. Curtea a constatat că acest aspect nu este de natură să genereze obligația statului de a asigura o locuință chiriașului evacuat la expirarea termenului contractual, cu atât mai mult cu cât statul este terț față de raportul contractual intervenit între chiriaș și locator.
Potrivit jurisprudenței sale, principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În speță, nu se poate susține o egalitate de situații în care se află chiriașii unor locuințe construite din fondurile statului sau ale unităților economice ori bugetare de stat, asupra cărora acesta din urmă poate dispune prelungirea contractelor de închiriere sau vânzarea locuințelor către locatari, pe de o parte, și chiriașii altor categorii de locuințe, cărora le este opozabil regimul juridic reglementat de
Legea locuinței nr. 114/1996 .
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, precum și a celor ale art. 24 și
art. 25 din Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 418/257/2010 al Judecătoriei Mediaș.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.