Decizia nr. 252/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liviu Stoica în Dosarul nr. 1.159/107/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.195D/2010.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.
Curtea, având în vedere cererea formulată, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , dispune respingerea acesteia, deoarece de la data sesizării sale prin Încheierea din 7 octombrie 2010 și până în prezent s-a scurs un interval de timp suficient pentru ca autorul excepției să își pregătească apărarea.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 4.214D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^1 și art. 91^6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihuț Firuț, Adrian Gheorghe Lungu, Ion Scorobete și Maria Grozav în Dosarul nr. 2.651/115/2010 al Tribunalului Caraș-Severin.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.214D/2010 la Dosarul nr. 4.195D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 7 octombrie 2010 și 14 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.159/107/2008 și nr. 2.651/115/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și Tribunalul Caraș-Severin au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală și, respectiv, art. 91^1 și art. 91^6 din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată în dosarele de mai sus de Liviu Stoica, Mihuț Firuț, Adrian Gheorghe Lungu, Ion Scorobete și Maria Grozav.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 28 referitoare la Secretul corespondenței, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil și la Dreptul la respectarea vieții private și de familie, în măsura în care sunt interpretate ca fiind incidente și înainte de începerea urmăririi penale împotriva unei persoane.
Se mai arată că secretul oricăror mijloace de comunicare este, potrivit Legii fundamentale, inviolabil. Or, dacă legiuitorul ar fi dorit ca norma să fie dispozitivă ar fi trimis la lege, cum a procedat prin aceeași Constituție cu alte articole, prin sintagme cum ar fi "potrivit legii" ori "condițiile exercitării ....se vor stabili prin lege organică". A extinde interpretarea acestora acolo unde legiuitorul nu o face înseamnă a crea o nouă procedură legislativă, nelegală, prin care se modifică Constituția prin intermediul instanțelor.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și Tribunalul Caraș-Severin opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală - Condițiile și cazurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, Organele care efectuează interceptarea și înregistrarea, Certificarea înregistrărilor, Alte înregistrări, Înregistrările de imagini și Verificarea mijloacelor de probă.
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 28 referitoare la Secretul corespondenței, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil și la Dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, și
Deciziei nr. 1.373 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011, Curtea Constituțională a statuat că interceptările și înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit alin. (3) al
art. 2 din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".
De asemenea, Curtea a mai statuat că "nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 28 și 53, deoarece înseși textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenței nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucției penale. Astfel, societățile democratice sunt amenințate de un fenomen infracțional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenințări și de a supraveghea elementele subversive ce acționează pe teritoriul lor. Așa fiind, asemenea dispoziții legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securității naționale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârșirii de infracțiuni".
Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispozițiilor legale criticate nu constituie o problemă de constituționalitate, sens în care a reținut că "nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumției de constituționalitate ca urmare a aplicării unor dispoziții legale în contradicție cu legea ori cu principiile fundamentale".
În plus, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat prevederile legale contestate prin Hotărârea din 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru Popescu împotriva României. Astfel, după ce a reținut existența unei încălcări a art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislația în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de
privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale și
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi) există numeroase garanții în materie de interceptare și de transcriere a comunicațiilor, de arhivare a datelor pertinente și de distrugere a celor nepertinente. Așa fiind, dispozițiile legale criticate oferă protecție împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viață privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înțeles univoc.
Distinct de acestea, Curtea a mai arătat că aspectele legate de modul de interpretare și aplicare a unor prevederi legale excedează competenței sale, instanțele de judecată de drept comun fiind singurele în drept să hotărască asupra incidenței textelor contestate într-un anumit moment procesual.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liviu Stoica în Dosarul nr. 1.159/107/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și de Mihuț Firuț, Adrian Gheorghe Lungu, Ion Scorobete și Maria Grozav în Dosarul nr. 2.651/115/2010 al Tribunalului Caraș-Severin.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.