Decizia nr. 776/2011
privind recursul formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal
prezumat în vigoare
Dosar nr. 2.251/33/2009
Președinte: Carmen Frumușelu - judecător
Joița Preda - judecător
Florentina Preda Popescu - judecător
Daniela Tudor - magistrat-asistent
La data de 2 februarie 2011 s-a luat în examinare recursul formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva
Sentinței nr. 71 din 23 februarie 2010
a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar pronunțarea deciziei a fost amânată pentru data de 9 februarie 2011.
CURTEA,
asupra recursului de față,
din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Prima instanță
1. Soluția pronunțată
Prin
Sentința nr. 71 din 23 februarie 2010
a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Asociația Clubul Ecologic Transilvania în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în sensul că s-a dispus anularea lit. G pct. 9 din cap. II "Prelucrarea și certificarea semințelor" din cuprinsul anexei nr. 7 "Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de cereale în România" la
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.262/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de cereale, așa cum acest text a fost modificat prin
Ordinul nr. 185/2009
al M.A.P.D.R., ca nelegale, precum și ale lit. G pct. 9 din cap. II "Prelucrarea și certificarea semințelor" din cuprinsul anexei nr. 7 "Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de oleaginoase și textile în România" la
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.264/2005 , cu modificările și completările ulterioare, text modificat prin
Ordinul nr. 186 din 23 martie 2009
al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca nelegale.
2. Motivarea instanței de fond
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că reclamanta Clubul Ecologic Transilvania este o asociație neguvernamentală având ca scop promovarea principiilor dezvoltării rurale durabile, activitățile acesteia concentrându-se pe două ramuri principale: o campanie de prezentare a impactului organismelor modificate genetic asupra sănătății, mediului și drepturilor micilor fermieri și consumatorilor, precum și o serie de proiecte de conservare și de promovare a valorilor rurale, în special concentrate pe păstrarea în câmp a soiurilor tradiționale.
Din această perspectivă, reclamanta acționează în interesul tuturor fermierilor și producătorilor din domeniul agriculturii, care doresc să se păstreze posibilitatea reală de a alege între diferitele tipuri de agricultură, ca și în numele consumatorilor ce au dreptul, de asemenea, de a alege, în cunoștință de cauză, alimente provenind din cele 3 tipuri de agricultură coexistente: ecologică, convențională și cuprinzând organisme modificate genetic.
Instanța de fond a reținut că reclamanta, având drept temei legal prevederile
art. 4 din Legea nr. 554/2004 , a solicitat instanței anularea unor texte cuprinse în actele normative precizate, respectiv lit. G pct. 9 din cap. II din anexa nr. 7 la
Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1.262/2005
și lit. G pct. 9 din cap. II din anexa nr. 7 la
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.264/2005 , ca fiind neconforme cu dispozițiile legale cuprinse în acte normative cu putere superioară.
În concret, în cauza de față instanța a reținut că se are în vedere modul de reglementare a pragului minim peste care prezența într-un lot de semințe a unor semințe modificate genetic trebuie în mod obligatoriu semnalată pe etichetă.
Evoluția actelor normative cu incidență în această materie, din punct de vedere juridic, s-a succedat în timp după cum urmează:
La data de 12 martie 2001, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat
Directiva nr. 18/2001/CE
privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei Consiliului nr. 90/220/CE.
După aderarea României la Uniunea Europeană, la data de 23 mai 2007 s-a adoptat de către Guvern
Ordonanța de urgență nr. 43/2007 , prin care a fost transpusă în dreptul intern al României
Directiva nr. 18/2001/CE
. Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlament prin
La data de 23 martie 2009, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a adoptat ordinele nr. 186 și 186, prin care a modificat
ordinele nr. 1.262/2005
și, respectiv,
1.264/2005 , Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale stabilind în privința semințelor de cereale, respectiv în privința semințelor de oleaginoase și textile nivelul pragurilor sub care prezența unor semințe modificate genetic nu este obligatoriu a fi semnalată pe etichetă, semințele fiind certificate ca fiind nemodificate genetic (non-OMG).
Potrivit
art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007
privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 247/2009 , sunt stabilite două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi aplicabilă regula statuată în textul legal.
Prima condiție, cea de la lit. a), prevede că, pentru certificarea unui lot de semințe ca fiind non-OMG, deși contaminat cu un anumit procent de OMG, organismul modificat genetic detectat trebuie să fie autorizat. Cu alte cuvinte, detectarea într-un lot de semințe de organisme modificate genetic neautorizate trebuie etichetată corespunzător alin. (1) al textului, respectiv lotul de semințe contaminat cu OMG-uri neautorizate, indiferent de procentul de contaminare, nu poate fi certificat ca fiind non-OMG.
Pornind de la cele statuate în
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007 , instanța a constatat că prevederile atacate din cele două ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme cu textul legal arătat, deoarece nu s-a preluat condiția ca organismele modificate genetic detectate într-un lot de semințe să fie autorizate.
Astfel, în forma prezentă a textelor normative atacate, pot fi certificate ca fiind non-OMG și pot fi introduse pe piață loturi de semințe în care au fost detectate organisme modificate genetic sub pragul stabilit, chiar dacă acestea ar fi neautorizate. Aspectul relevat are o foarte mare implicație practică deoarece consecința acestei reglementări este că, dată fiind posibilitatea de certificare a unor loturi de semințe conținând semințe modificate genetic dintre cele neautorizate, există posibilitatea introducerii deliberate în mediu a unor organisme modificate genetic neautorizate, ceea ce contravine legislației în materia organismelor modificate genetic, a căror introducere în mediu trebuie să fie autorizată în mod individual, înregistrată și strict supravegheată.
Instanța de fond a reținut că prevederile atacate din cele două ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme și cu art. 21 din
Directiva 18/2001/EC
a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001. Potrivit paragrafului 2 al art. 21, stabilirea pragurilor pentru introducerea pe piață, etichetarea și ambalarea OMG-urilor nu este lăsată la latitudinea statelor membre, ci urmează a fi stabilită la nivel comunitar, în conformitate cu procedura menționată. Deși, până în prezent, nu au fost încă stabilite la nivelul UE pragurile pentru diferitele tipuri de semințe, nu se justifică încălcarea prevederilor directivei printr-un act normativ național, așa cum s-a întâmplat prin adoptarea celor două ordine atacate.
De altfel, această încălcare a normelor comunitare a fost constatată și de către Directoratul general pentru sănătate și consumatori din cadrul Comisiei Uniunii Europene, în cuprinsul raportului final întocmit în urma misiunii de control desfășurate în România din 2-6 martie 2009, pentru evaluarea sistemului oficial de control pentru hrană și furaje, constând în produse din organisme modificate genetic (OMG) (f.41-47).
Din chiar concluziile raportului final rezultă că întreaga legislație avută în vedere pentru scopul misiunii a fost transpusă, iar existența legislației naționale care stabilește praguri de etichetare pentru prezența accidentală a OMG în semințele non-OMG contravine prevederilor art. 21.2 din Directiva 18/2001/EC.
Prima instanță, comparând textul art. 21.2 din directivă cu textul
art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007 , a concluzionat că modul de transpunere este defectuos, deoarece în textul comunitar se precizează imperativ că stabilirea pragurilor este de competența exclusivă a Uniunii Europene, urmând a fi respectată procedura comunitară indicată, în timp ce textul național rămâne ambiguu cât privește competența de a stabili pragurile, lăsând posibilitatea de a permite stabilirea acestora în cadrul reglementărilor naționale, ceea ce contravine directivei CE.
Instanța a concluzionat că, în esență, se impune a se stabili prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului național, ce funcționează cu valoare de principiu.
Nu în ultimul rând prevederile
art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007 , aprobată prin
Legea nr. 247/2009 , precum și ale
art. 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005
privind protecția mediului, aprobată prin
Legea nr. 265/2006 , obligă pârâtul să ia toate măsurile pentru a menține coexistența culturilor convenționale, modificate genetic și ecologice. Aceasta înseamnă, printre altele, și păstrarea purității adecvate a semințelor certificate, în caz contrar însăși existența oricărui alt tip de agricultură decât cel cu organisme modificate genetic fiind pusă în pericol.
Pentru toate considerentele arătate, instanța a admis acțiunea reclamantei, cum s-a arătat anterior.
II. Instanța de recurs
1. Criticile recurentului-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care a criticat-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie, arătând că în mod greșit prima instanță a anulat pct. 9 lit. G din cap. 2 al
Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1.262/2005 , modificat prin
Ordinul nr. 185/2009
al aceleiași instituții, precum și lit. G pct. 9 din cap. 2 din anexa nr. 7 la
Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1.264/2005 , modificat prin
Ordinul nr. 186/2009
emis de aceeași instituție.
Recurentul a susținut că din cuprinsul cap. 2 din anexa nr. 7 la
rezultă că dispozițiile contestate de intimata-reclamantă se referă la prelucrarea și certificarea semințelor, privind numai semințele destinate însămânțării, nepunându-se problema introducerii deliberate în mediu a organismelor modificate genetic neautorizate, fiind vorba de impurificările accidentale ale semințelor cu organisme modificate genetic autorizate, care ar putea surveni pe parcursul proceselor de prelucrare și condiționare a acestora.
S-a învederat că, prin raportare la această situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 40 alin. (3), și nu ale alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007 , cum greșit a reținut în instanță.
O altă critică vizează împrejurarea că în mod eronat s-a reținut în sentința atacată că cele două ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme cu art. 21 din
Directiva 18/2001/CE
, încălcare constatată și în raportul final întocmit de directorul general pentru sănătate și consumatori în cadrul Comisiei Europene, în urma misiunii de control desfășurate în România în perioada 2-6 martie 2009, din moment ce pragurile de impurificare admise prin ordinele nr. 185 și nr. 186 emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în 2009 au fost modificate tocmai ca urmare a solicitării formulate de experții misiunii de evaluare menționate anterior, ținându-se cont de Recomandarea nr. 2 de la pct. 8 din Proiectul de raport al misiunii.
A precizat recurentul că în luna iunie 2009 s-a primit de la Comisie evaluarea Food Veterinary Office a Planului de acțiune transmis de autoritățile competente din România, prin care reprezentanții Comisiei UE s-au declarat satisfăcuți de acțiunea realizată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin elaborarea celor două ordine, care nu contravin și nu denaturează sensul și scopul dispozițiilor legale în aplicarea cărora au fost emise, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante ca nefondate.
În temeiul art. 308 pct. 2 din Codul de procedură civilă, intimata Clubul Ecologic Transilvania a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
a) Dispoziții legale aplicabile
Directiva CE nr. 18 din 12 martie 2001
Articolul 21
Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că în toate stadiile introducerii pe piață, etichetarea și ambalarea OMG-urilor introduse pe piață ca produse în sine sau componente ale altor produse sunt conforme cu cerințele relevante specificate în autorizația scrisă menționată în art. 15(3), 17(5), 18(2) și 19(3).
Pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG-urilor trebuie să se stabilească un prag minim sub care produsele respective nu trebuie etichetate în conformitate cu dispozițiile alin. (1).
Nivelurile acestui prag se stabilesc în funcție de produsul în cauză că, procedurii prevăzute în art. 30 (2).
Articolul 30
(2)
Dacă se face trimitere la prezentul alineat se aplică art. 5 și 7 din
Decizia 1999/468/CE
, ținându-se cont de dispozițiile art. 8.
Decizia CE nr. 468/1999
Articolul 5
Comisia este asistată de un comitet de reglementare format din reprezentanții statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.
Fără a aduce atingere art. 8, Comisia adoptă măsurile preconizate în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în lipsa acestuia, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care urmează a fi adoptate și informează Parlamentul European.
În cazul în care consideră că propunerea prezentată de Comisie în temeiul unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura prevăzută în art. 351 din tratat depășește competențele de executare prevăzute în actul de bază, Parlamentul European informează Consiliul asupra poziției sale.
Consiliul poate, atunci când este cazul, în conformitate cu o astfel de poziție, să hotărască cu majoritate calificată cu privire la propunere într-un termen care poate fi stabilit în fiecare act de bază, dar care nu depășește în niciun caz 3 luni de la data trimiterii de către Consiliu.
În cazul în care în acest termen Consiliul a indicat cu majoritate calificată că se opune propunerii, Comisia o reexaminează. Comisia poate să prezinte Consiliului o propunere modificată, poate să retransmită propunerea sau poate să prezinte o propunere legislativă pe baza tratatului.
În cazul în care, la expirarea acestui termen, Consiliul nu a adoptat măsurile de aplicare propuse și nici nu și-a exprimat opoziția față de propunerea măsurilor de aplicare, acestea sunt adoptate de către Comisie.
Articolul 7
Fiecare comitet adoptă propriul regulament de procedură la propunerea președintelui său pe baza unui regulament de procedură standard care se publică în Jurnalul oficial al Comunităților Europene.
În măsura în care este necesar, comitetele existente își adaptează regulamentul de procedură la regulamentul de procedură standard.
Articolul 8
În cazul în care Parlamentul European indică, printr-o rezoluție motivată, că proiectul de măsuri de aplicare, a căror adoptare este preconizată și care au fost prezentate unui comitet în temeiul unui act de bază adoptat conform art. 251 din tratat, ar depăși competențele de executare prevăzute de actul de bază, Comisia reexaminează proiectul de măsuri.
Ținând seama de rezoluție și cu respectarea termenelor pentru procedura în curs, Comisia poate prezenta comitetului un nou proiect de măsuri, poate continua procedura sau poate prezenta o propunere Parlamentului European și Consiliului pe baza tratatului.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007
privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări prin
Articolul 40
Secțiunea a 9-a
Etichetarea
Articolul 40
Notificatorul și toți operatorii implicați în activitățile reglementate de prezenta ordonanță de urgență trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în toate stadiile introducerii pe piață, etichetarea și ambalarea organismelor modificate genetic introduse pe piață, ca atare sau componente ale unor produse, corespund cerințelor relevante specificate în autorizația prevăzută la art. 34, 37 și în art. 38 și sunt în conformitate cu legislația națională și comunitară.
Pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele de organisme modificate genetic, prezente accidental sau a căror prezență este inevitabilă din punct de vedere tehnic, se stabilește un prag minim sub care aceste produse nu se etichetează, conform prevederilor alin. (1), astfel:
a) organismul modificat genetic în cauză trebuie să fie autorizat;
b) pragul se stabilește în funcție de produs, conform procedurii comunitare și legislației naționale.
Pentru produsele care urmează să se folosească direct pentru prelucrare, alin. (1) nu se aplică pentru urmele de organisme modificate genetic autorizate care nu depășesc 0,9%, dacă se demonstrează că aceste urme sunt întâmplătoare sau inevitabile din punct de vedere tehnic și în conformitate cu legislația națională în vigoare și că s-au luat toate măsurile pentru a evita prezența acestui organism modificat genetic. Praguri mai joase se stabilesc conform procedurii comunitare.
Articolul 45
Secțiunea a 3-a
Prezența accidentală a unui organism modificat genetic
Articolul 45
Autoritățile publice centrale pentru siguranța alimentelor, agricultură, protecția consumatorilor și fiecare operator din domeniu iau măsuri, potrivit competențelor lor, pentru a evita prezența accidentală a organismelor modificate genetic în alte produse, conform prevederilor legislației comunitare și naționale în vigoare, precum și pe baza legislației și ghidurilor privind coexistența culturilor convenționale, modificate genetic și ecologice.
Ordin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 185 din 23 martie 2009
privind modificarea
Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale 1.262/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de cereale.
"În anexa nr. 7 "Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de cereale în România", la capitolul II "Prelucrarea și certificarea semințelor" litera G, punctul 9 va avea următorul cuprins:
9. Prezența semințelor modificate genetic în partide/loturi de semințe non-OGM se admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor non-OGM aparținând speciilor cu polenizare liberă (alogame) și hibrizilor, respectiv 0,5% semințe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM aparținând speciilor autopolenizate (autogame); semințele care prezintă un procent de impurificare cu OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certifică."
Ordin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 186 din 23 martie 2009
privind modificarea Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale 1.264/2005 pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de plante oleaginoase și textile.
În anexa nr. 7 "Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de oleaginoase și textile în România", la capitolul II "Prelucrarea și certificarea semințelor" litera G, punctul 9 va avea următorul cuprins:
"9. Prezența semințelor modificate genetic în partide/loturi de semințe non-OGM se admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor non-OGM aparținând speciilor cu polenizare liberă (alogame) și hibrizilor, respectiv 0,5% semințe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM aparținând speciilor autopolenizate (autogame); semințele care prezintă un procent de impurificare cu semințe OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certifică."
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 , aprobată prin
Articolul 87
Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale are următoarele atribuții și răspunderi:
....................................................................
g) aplică principiul coexistenței culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte culturi agricole.
b) Analiza motivelor de recurs
Prima instanță a anulat dispozițiile din ordinele nr. 185 și 186/2009 emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru modificarea o rdinelor nr. 1.262
și
1.264/2005
ale aceleiași instituții, apreciind că acestea contravin prevederilor art. 21 din
Directiva nr. 18/2001/CE
din 12 martie 2001, în sensul că se creează posibilitatea utilizării unor semințe de cereale sau plante textile și oleaginoase care pot fi afectate de organisme modificate genetic neautorizate, iar pe de altă parte s-a stabilit un prag-limită al prezenței organismelor modificate genetic în aceste semințe, până la care nu este necesară etichetarea, însă această dispoziție este, de asemenea, contrară prevederilor art. 21 pct. 2 din aceeași directivă, întrucât nu a fost stabilit, la nivelul UE un asemenea prag, care nu poate fi atestat unilateral de statul român, directiva menționată anterior fiind transpusă în legislația internă prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007 .
Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a considerat aplicabil
art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007
și nu alin. (3) al acestui text, cum este corect, fiind vorba de semințe destinate numai operațiunii de însămânțare.
Susținerile recurentei sunt nefondate, deoarece prima instanță a analizat corect conformitatea ordinelor a căror anulare s-a solicitat cu actul normativ comunitar, respectiv art. 21 din
Directiva nr. 18/2001/CE
, considerând că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007
nu a transpus corect prevederile acestei directive, iar dispozițiile din ordinele a căror anulare s-a solicitat contravin directivei menționate anterior.
De altfel, atât
art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007 , cât și art. 21 din
Directiva 18/2001/CE
prevăd obligația de a se lua de către statele membre și de către operatorii implicați toate măsurile necesare pentru a se asigura ca în toate stadiile introducerii pe piață etichetarea și ambalarea OMG-urilor intrate pe piață ca produse de sine stătătoare sau în compoziția altor produse să fie conforme cu cerințele relevante specificate în autorizația scrisă prevăzute de legislația specială.
Articolul 21
(2) din
Directiva 18/2001/CE
prevede că pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG-urilor, poate fi stabilit un prag minim sub care produsele respective nu sunt etichetate în conformitate cu dispozițiile alin. 1, fiind considerate non-OMG, nivelurile acestui prag stabilindu-se în funcție de produsul în cauză, potrivit procedurii prevăzute la art. 30 alin. 2 din directivă.
Prima instanță a constatat în mod corect că
art. 40 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007
corespunzător textului din directivă citat anterior prevede un prag minim al OMG autorizate de 0,9% în produsele ce urmează a se folosi direct pentru prelucrare, fără a fi exclusă posibilitatea stabilirii unor praguri mai joase ale prezenței OMG-urilor, conform procedurii comunitare, fără a fi etichetate, însă prin cele două ordine în litigiu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a stabilit pragurile de impurificare a semințelor non-ONG cu OMG, deși CE nu a stabilit asemenea praguri, astfel încât statul român, ca membru UE, era obligat să aștepte derularea procedurii legale a Comisiei prevăzută de art. 30, art. 5, 7 și 8 din
Directiva CE nr. 468/1999
și nu să stabilească în mod unilateral asemenea praguri.
Prin această modalitate de legiferare, prin cele două ordine contestate, care lasă loc posibilității prezenței OMG neautorizate, contrar
art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2007
și art. 21 (1) din
Directiva nr. 18/2001/CE
, dar și prin stabilirea unor praguri a prezenței OMG în semințele de cereale și de plante oleaginoase și textile, contrar procedurii de determinare a acestora, de către organismele UE competente, potrivit art. 30 din
Directiva CE nr. 468/1999
s-au încălcat dispozițiile legale emise de instituțiile UE, pe care statul român și-a luat obligația să le respecte și să le transpună direct în dreptul național, prin semnarea Tratatului de aderare la UE, în acest sens fiind și prevederile art. 148 alin. (2) din Constituția României.
Susținerile recurentului cum că pragurile stabilite prin cele două ordine criticate au fost agreate de oficialii UE sunt nedovedite, la dosar existând însă înscrisuri care probează concluziile negative ale misiunii de evaluarea FVO formată din experți UE, din perioada 2-6 martie 2009, așa cum rezultă din copia raportului întocmit de aceștia (f. 6,16 dosar fond), depus în traducere legalizată la filele 41-46 dosar fond.
De altfel, cele două ordine emise cu încălcarea legislației UE au fost deja abrogate de către recurentul-emitent:
Ordinul nr. 1.262/2005 , modificat prin
Ordinul MAPDR nr. 185/2009 , a fost abrogat la 30 iunie 2010 prin
Ordinul nr. 149/2010 , iar
Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1.264/2005 , modificat prin
Ordinul nr. 186/2009 , a fost abrogat la aceeași dată prin
3. Soluția instanței de recurs
Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva
Sentinței nr. 71 din 23 februarie 2010
a Curții de Apel Cluj ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2011.
Judecător, Carmen Frumușelu Judecător, Joița Preda Judecător, Florentina Preda Popescu Magistrat-asistent, Daniela Tudor
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.