Decizia nr. 239/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Ileana Firescu în Dosarul nr. 6.101/207/2009 al Tribunalului Olt - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că tratamentul juridic diferențiat instituit de

art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

și criticat de autorul excepției este justificat, întrucât categoriile de persoane comparate nu se află în situații identice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.101/207/2009, Tribunalul Olt - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Excepția a fost ridicată de Ileana Firescu cu prilejul soluționării unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat nu conferă un tratament juridic egal în ceea ce privește posibilitatea de reeșalonare a creditului între persoanele care au garantat în calitate de codebitori sau fidejusori o creanță aparținând unei societăți comerciale, persoană juridică, pe de o parte, și cele care au garantat o creanță aparținând unei persoane fizice, pe de altă parte, deși se află în aceeași situație.

Tribunalul Olt - Secția civilă apreciază că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, arată că nu există niciun act normativ care să oblige creditorul bancar să procedeze la reeșalonarea creditului acordat unei persoane fizice ajunse în situația de a nu mai putea rambursa ratele scadente. Reeșalonarea se stabilește numai în urma negocierii dintre solicitant și bancă și reprezintă o facultate, iar nu o obligație în sarcina creditorului bancar. Pe de altă parte, arată că necesitatea protejării intereselor creditorilor unei societăți comerciale au determinat o reglementare mai favorabilă pentru aceștia. Prin urmare și situația fidejusorilor unei societăți comerciale este diferită de cea a fidejusorilor unei persoane fizice, tratamentul juridic fiind justificat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, aplicându-se tuturor celor aflați în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora "Creditorii conservă acțiunile lor, pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului."

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că argumentele autorului excepției privesc existența unei diferențe de tratament juridic între fidejusorii societăților comerciale față de cei ai persoanelor fizice. În acest sens, sunt invocate situațiile diferite în care se pot afla cele două categorii de fidejusori atunci când debitorii, persoane fizice sau societăți comerciale, obțin o reeșalonare a creditelor.

Or, față de aceste argumente, Curtea reține că legea insolvenței este o procedură specială, caracterizată de celeritate, și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor. Specificul acestei proceduri este impus de necesitatea asigurării unui mediu economic viabil și coerent și de înlăturarea rapidă și eficientă a blocajelor economice determinate de incapacitatea de plată a societăților comerciale. Aceasta presupune, între altele, și instituirea unor mecanisme care să asigure creditorilor recuperarea cu cât mai mare celeritate a creditelor în vederea asigurării unei bune desfășurări a activității economice, dar și a evitării unei excesive împovărări a debitorului cu dobânzi și penalități. Pentru aceste rațiuni, textul de lege criticat prevede conservarea acțiunilor creditorilor, pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului de reorganizare.

Toate aceste rațiuni justifică soluția legislativă criticată de autorul excepției, precum și diferențele ce pot apărea, în practică, între modul de executare a obligațiilor ce revin fidejusorilor persoanelor fizice față de garanții persoanelor juridice - societăți comerciale. În acest sens, instanța de contencios constituțional a statuat în mod constant în jurisprudența sa că egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate, astfel că situații diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Ileana Firescu în Dosarul nr. 6.101/207/2009 al Tribunalului Olt - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2011.