Decizia nr. 236/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Daniel Iorga în Dosarul nr. 11.590/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 11.590/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Excepția a fost ridicată de Daniel Iorga cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea Procesului-verbal de contravenție seria CC nr. 1824007 din 15 decembrie 2008, emis de Brigada de Poliție Rutieră.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, o persoană poate fi sancționată contravențional de către agentul procedural înainte ca instanța de judecată să se fi pronunțat asupra vinovăției sale, fapt ce contravine dispozițiilor constituționale care dispun că, "până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată".

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, având în vedere că acest mod de sancționare este prevăzut de Constituție și că instanța de judecată poate verifica îndeplinirea condițiilor legale de către organele de poliție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare.

Autorul excepției consideră că dispozițiile acestui act normativ sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, potrivit cărora, "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

în raport cu critici asemănătoare. Astfel, prin

Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, reținea că folosirea în actul normativ criticat a noțiunii de contravenient nu implică declararea a priori a vinovăției și a responsabilității persoanei împotriva căreia organele administrative abilitate formulează procesul-verbal de contravenție. Astfel, "persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege". În același sens, s-a arătat și că "procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile de atac prevăzute de lege, dar în această ipoteză nu se poate reține că s-a înlăturat prezumția de nevinovăție, ci faptul că, nefolosind căile de atac, contravenientul însuși și-a recunoscut vinovăția". De asemenea, vinovăția contravenientului se stabilește definitiv în cazul în care acesta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată de acesta.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Daniel Iorga în Dosarul nr. 11.590/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2011.