Decizia nr. 358/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Silviu Șerban și Cornelia Șerban în Dosarul nr. 32.200/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent-șef, referând asupra cauzei, arată că părțile Simion Alexandru David și Mircea Diculescu au depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea criticii de neconstituționalitate și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 32.200/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă.
Excepția a fost ridicată de Silviu Șerban și Cornelia Șerban, contestatori într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (3), art. 24, art. 44 și art. 45. În acest sens, arată că art. 274 din Codul de procedură civilă "limitează dreptul de apărare al părților, acestea fiind constrânse să își aleagă avocatul nu în funcție de pregătirea profesională, ci în funcție de onorariu". De asemenea, acest text de lege "creează o discriminare între două categorii de liber profesioniști, și anume experții, pe de o parte, și avocații, pe de altă parte". Autorii excepției fac referire și la
Decizia Curții Constituționale nr. 458 din 31 martie 2009 .
Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992
să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă însă că, în realitate, autorii excepției critică doar alin. 3 al art. 274 din Codul de procedură civilă, care are următorul cuprins: "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
Autorii criticii susțin că acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 45 privind libertatea economică.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu aceleași prevederi constituționale și cu motivare similară. Astfel, Curtea, prin
Decizia nr. 493 din 29 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, a stabilit că nu se poate pune semn de egalitate între modul de fixare a onorariului expertului și cel al avocatului, tratamentul diferit aplicat fiind justificat, iar judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat.
În legătură cu acest aspect, prin
Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția din deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Curtea constată că, întrucât nu este încălcat niciun drept sau nicio libertate fundamentală a acestuia, dispozițiile art. 15 alin. (1) din Constituție, invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză. De asemenea, Curtea nu poate reține ca semnificative pentru soluționarea criticii celelalte prevederi constituționale invocate în cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Silviu Șerban și Cornelia Șerban în Dosarul nr. 32.200/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.