Decizia nr. 183/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Cătălin Florințiu Vărzariu în Dosarul nr. 1.284/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care face obiectul Dosarului nr. 1.095D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.552D/2010 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unicomp" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.993/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect a excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 1.552D/2010 la Dosarul nr. 1.095D/2010. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.552D/2010 la Dosarul nr. 1.095D/ 2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 5 și 26 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.284/3/2010 și nr. 10.993/3/2010,Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Secția a VI-a comercială - a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Excepția a fost invocată de Cătălin Florințiu Vărzaru și de Societatea Comercială "Unicomp" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect drepturi bănești, respectiv într-o cauză comercială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției Cătălin Florințiu Vărzaru susține, în esență, că dispozițiile legale criticate introduc o stare de discriminare în fața justiției în raport cu un alt salariat, aflat într-o situație similară - de a cere drepturile legale și cele prevăzute în contractul de muncă, dar care se judecă cu o societate care nu se află în stare de insolvență.

În plus, faptul că

art. 36 din Legea nr. 85/2006

suspendă judecata privind recunoașterea dreptului izvorât din raportul de muncă îl împiedică să se înscrie la masa credală în termen, ca un creditor preferențial cu creanțe izvorâte din salarii. Astfel, îi este afectat liberul acces la justiție.

Autorul Societatea Comercială "Unicomp" - S.R.L. consideră că prin neincluderea sa la masa credală și suspendarea dosarului conform

art. 36 din Legea nr. 85/2006

se ajunge la încălcarea art. 21 din Constituția României, întrucât nu va mai avea cu cine să se judece și să își valorifice creanța.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Secția a VI-a comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța apreciază că, prin

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, legiuitorul a înțeles să instituie o procedură specială prin care creditorii își pot recupera creanțele împotriva debitorului față de care s-a deschis procedura insolvenței, aceștia având posibilitatea să se înscrie în tabelul creditorilor cu creanțele pe care le au împotriva debitorului, creanțe ce vor fi înregistrate de către administratorul judiciar conform evidențelor contabile, neaflându-se astfel în prezența vreunei discriminări sau împiedicări a liberului acces la justiție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, prevederi care au următorul cuprins: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor."

Curtea constată că, ulterior sesizării, dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței au fost modificate prin

Legea nr. 169/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, prevederile legale având următorul conținut: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale." În aceste condiții, în care soluția legislativă criticată a fost preluată în noua reglementare, Curtea urmează a se pronunța asupra noilor dispoziții.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate prin mai multe decizii și, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozițiile constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, prin care s-a stabilit că, "în cadrul procedurii insolvenței, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziție de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, se observă că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situația specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenței a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanție efectivă drepturilor creditorilor."

În al doilea rând, Curtea a reținut că "dreptul la acțiune al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind conservat prin

art. 40 din Legea nr. 85/2006 , care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripție a acțiunilor la care se referă textul de lege criticat. Aceste termene încep să curgă din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenței, în condițiile

art. 15 din Decretul nr. 167/1958 , publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958.

Existența riscului ca, ulterior încheierii procedurii insolvenței, creditorul să nu-și mai poată recupera creanța are ca temei lipsa de diligență a creditorului care nu a acționat pentru valorificarea drepturilor sale în cadrul procedurii colective și nu poate fi privită ca aducând vreo atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotărârilor instanței de judecată".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Cătălin Florințiu Vărzariu în Dosarul nr. 1.284/3/2010 al Tribunalului București- Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și de Societatea Comercială "Unicomp" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.993/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011.