Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 209/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) și art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și ale art. 6 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

prezumat în vigoare

Data actului
15 februarie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 343 din 18 mai 2011
Citează
8 acte
Structură
1 articol · 13.743 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 303/2004 28 iunie 2004 (prevederi anume) privind statutul judecătorilor și procurorilor
  • OUG nr. 24/2008 5 martie 2008 (prevederi anume) privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și ale

art. 6 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Corneliu Maria în Dosarul nr. 1.199/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, domnul Mihai Ionescu, în calitate de consilier juridic, cu delegație la dosar. Se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că instanța de contencios constituțional a statuat în repetate rânduri că deficiențele de constituționalitate constatate prin

Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008

au fost asanate prin chiar ordonanța de urgență criticată în cauza de față, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității fiind în prezent o instituție complet lipsită de atribuții jurisdicționale. În ceea ce privește dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 303/2004 , arată că nu se poate susține neconstituționalitatea acestora, întrucât se completează cu actualul cadru legislativ, nicidecum cu prevederile

Legii nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, declarată neconstituțională și ulterior abrogată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 . Cât privește obligația magistraților de a depune declarația privind apartenența sau neapartenența ca agent sau colaborator al organelor de securitate, arată că aceasta decurge din prevederile

Legii nr. 303/2004 , fiind lipsit de relevanță faptul că dispozițiile

art. 6 din aceasta fac referire și la Legea nr. 187/1999 , în prezent abrogată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.199/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și ale

art. 6 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Corneliu Maria într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatare formulate în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile ordonanței de urgență criticate mențin "veninul de neconstituționalitate" al

Legii nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, în ceea privește definirea conceptului de colaborator al Securității, întrucât nu fac distincție între activitățile de apărare a statului și cele de represiune politică și "promovează răspunderea morală, juridică și politică a persoanelor care au participat la acțiunile Securității". Arată că prevederile

art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

conferă Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității competențe care transformă această instituție într-o instanță extraordinară, interzisă de art. 126 alin. (5) din Constituție.

Referitor la prevederile

art. 6 din Legea nr. 303/2004 , susține că sunt neconstituționale deoarece "fac trimitere la

Legea nr. 187/1999

și o completează, această lege fiind declarată neconstituțională și nu mai există, chiar dacă, în prezent,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu mai impune pentru judecători să dea declarație dacă a fost lucrător sau colaborator al Securității".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt constituționale, expunând considerentele de principiu reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa definirii "noțiunilor esențiale de apărare și represiune", precizează că instanța de contencios constituțional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi la cele deja instituite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, precum și prevederile

art. 6 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Din motivarea scrisă a excepției rezultă însă că autorul acesteia critică, alături de

art. 6 din Legea nr. 303/2004 , doar anumite prevederi din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , și anume art. 2 lit. b) și art. 6-11. Dispozițiile art. 2 lit. b) stabilesc semnificația expresiei de "colaborator al Securității"; art. 6 se referă la activitățile specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, desfășurate de direcția de specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității; art. 7 are în vedere nota de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării; art. 8 prevede posibilitatea Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a aproba sau infirma nota de constatare, ulterior luării în discuție a acesteia; art. 9 privește situația în care din nota de constatare rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării; art. 10 se referă la comunicarea și publicarea adeverințelor prin care se atestă că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia; art. 11 prevede instanța competentă să soluționeze acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia și consacră reguli procedurale în legătură cu aceasta.

Articolul 6

din Legea nr. 303/2004

are următoarea redactare: "(1) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat magistraților și personalul auxiliar de specialitate sunt obligați să facă o declarație autentică, pe propria răspundere potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică.

(2) Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică declarațiile prevăzute la alin. (1). Rezultatele verificărilor se atașează la dosarul profesional.

(3) Dispozițiile

Legii nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică se aplică în mod corespunzător."

Textul din Constituție invocat de autorul excepției în motivarea criticii de neconstituționalitate este cel al art. 126 alin. (5) care interzice înființarea de instanțe extraordinare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în jurisprudența sa constantă a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a produs o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității, realizând o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor de judecată. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, sau

Decizia nr. 815 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009. Curtea observă că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate nu formulează argumente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, motiv pentru care își menține valabilitatea soluția pronunțată prin deciziile menționate.

Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 303/2004 , Curtea observă că autorul acesteia nu motivează pretinsa neconstituționalitate într-o manieră din care să se poată deduce contrarietatea cu vreun text sau principiu statuat de Legea fundamentală. Faptul că textul de lege criticat face trimitere la o lege care a fost declarată neconstituțională, dar care, ulterior, a fost abrogată și înlocuită cu un nou act normativ, redactat în spiritul Constituției și în acord cu cele statuate prin decizia Curții Constituționale, nu este de natură să atragă neconstituționalitatea acestuia. Este evident că, într-o asemenea situație, instanța de judecată chemată să facă aplicarea prevederilor

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 303/2004

le va interpreta prin prisma normelor de tehnică legislativă și va considera trimiterea ca fiind făcută la actul normativ actualmente în vigoare.

De altfel, Curtea constată că dispozițiile primelor două alineate ale

art. 6 din Legea nr. 303/2004

sunt suficiente pentru a asigura dovedirea probității morale și profesionale a magistraților, precum și a personalului de specialitate juridică asimilat magistraților și personalului auxiliar de specialitate, prin impunerea în sarcina acestora a obligației de a da o declarație autentică, pe propria răspundere potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică. Această declarație va fi analizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, potrivit procedurii stabilite prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , care, așa cum s-a arătat, este conformă cu prevederile Legii fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) și

art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și ale

art. 6 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Corneliu Maria în Dosarul nr. 1.199/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.