Decizia nr. 266/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360, art. 363 alin. 1 și 3 și art. 385^3 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360, art. 363 alin. 1 și 3 și art. 385^3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniela Ghindeanu în Dosarul nr. 23.752/245/2007 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 23.752/245/2007, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 360, art. 363 alin. 1 și 3 și art. 385^3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniela Ghindeanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale în recurs.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece creează un tratament juridic inegal, dezavantajos pentru partea care este prezentă la dezbatere, dar care lipsește de la pronunțarea hotărârii sau de la termenul la care a fost amânată pronunțarea și care nu a mai fost citată, comparativ atât cu partea care a beneficiat de pronunțarea hotărârii la aceeași dată în care au avut loc dezbaterile și a putut fi prezentă la pronunțare (întrucât în ambele cazuri termenul de recurs sau de apel curge de la pronunțare), cât și cu inculpatul deținut pentru care, spre deosebire de cel liber, termenul de recurs sau de apel curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dispozițiile criticate sunt neconstituționale întrucât, în aceste cazuri, există o cauză temeinică de împiedicare a exercitării căii de atac, și anume aceea că inculpatul liber nu a cunoscut soluția dată de instanță ca urmare a repetatelor amânări de pronunțare.
Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 360 cu denumirea marginală Comunicarea hotărârii, art. 363 alin. 1 și 3 cu denumirea marginală Termenul de declararea a apelului și art. 385^3 cu denumirea marginală Termenul de declarare a recursului, toate din Codul de procedură penală, dispoziții care au următorul conținut:
- Art. 360: "Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare.
Inculpatului deținut sau aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunțarea hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia dispozitivului hotărârii se comunică administrației locului de deținere.
După redactarea hotărârii, inculpaților prevăzuți în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta.
În cazul în care instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor.";
- Art. 363 alin. 1 și 3: "Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. [...]
Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.";
- Art. 385^3: "Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Dispozițiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin
Decizia nr. 306 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, statuând că "faptul că, potrivit reglementării criticate, pentru părțile prezente la dezbateri sau la pronunțare termenul de declarare a apelului curge (cu excepțiile prevăzute de lege) de la data pronunțării hotărârii nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare, respectiv dreptului la un proces echitabil al acestora, câtă vreme părțile, fiind prezente, au posibilitatea să cunoască soluția instanței și să acționeze în consecință, exercitându-și fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege."
Mai mult, pentru situațiile în care părțile sunt în imposibilitatea de a promova căile de atac în termenele prevăzute de lege, legiuitorul a reglementat repunerea în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală stabilind în acest sens că "apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile". Așa fiind, și în aceste cazuri este asigurată deplina exercitare a dreptului la un proces echitabil, criticile autorului excepției fiind neîntemeiate.
Curtea constată că nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a egalității în drepturi, întrucât, potrivit unei constante jurisprudențe, egalitate nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situații diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situația diferită a părților prezente la dezbateri sau la pronunțare și care, în cunoștință de cauză, pot să promoveze căile de atac împotriva hotărârii pronunțate justifică un tratament juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe să curgă termenul pentru declararea acestor căi de atac pe cel al pronunțării hotărârii.
De asemenea, prin
Decizia nr. 444 din 30 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 23 iunie 2006, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând că "prevederile legale criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, și, contrar susținerilor autorului excepției, acestea dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura, în condiții de egalitate, accesul oricărei persoane la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea promovării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești.
Articolul 360
din Codul de procedură penală prevede obligația comunicării de copii de pe dispozitivul hotărârii părților care au lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, în scopul cunoașterii soluției pronunțate. Termenul de recurs începe să curgă, potrivit art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală, de la data comunicării copiei de pe dispozitiv. Rațiunile pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligația comunicării dispozitivului hotărârii în toate situațiile sunt evidente. Astfel, părțile prezente la judecată sunt în măsură să cunoască data pronunțării și, prin urmare, să afle, cu o diligență minimă, care este hotărârea instanței, iar părțile prezente la pronunțare iau cunoștință de hotărâre chiar în momentul pronunțării sale. Așa fiind, lipsa comunicării dispozitivului hotărârii în cazurile menționate, precum și faptul că în aceste cazuri termenul de declarare a recursului curge (cu excepțiile prevăzute de lege) de la data pronunțării hotărârii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului părților la un proces echitabil, acestea având posibilitatea să cunoască soluția instanței și să acționeze în consecință, exercitându-și fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege.
De altfel, potrivit art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești se face "în condițiile legii". Ca urmare, eventuala lipsă de diligență a părții care, deși a fost prezentă la judecată sau la pronunțarea hotărârii judecătorești, nu promovează căile de atac în termenul prevăzut de lege, invocând lipsa comunicării dispozitivului hotărârii, nu poate constitui temei al criticii de neconstituționalitate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 din Codul de procedură penală referitoare la comunicarea hotărârii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360, art. 363 alin. 1 și 3 și art. 385^3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniela Ghindeanu în Dosarul nr. 23.752/245/2007 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.