Decizia nr. 254/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius Predoi în Dosarul nr. 8.197/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și care face obiectul Dosarului nr. 1.111D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.114D/2010 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicoleta Greceanu și Valeriu Greceanu în Dosarul nr. 92/253/2010 al Judecătoriei Măcin.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 1.114D/2010 la Dosarul nr. 1.111D/2010, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.114D/2010 la Dosarul nr. 1.111D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 7 și 28 aprilie 2010, pronunțate în dosarele nr. 92/253/2010 și nr. 8.197/303/2010, Judecătoria Măcin și Judecătoria Sectorului 6 București au sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Marius Predoi, de Nicoleta Greceanu și Valeriu Greceanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite, respectiv a unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției Cătălin Marius Predoiu susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie posibilitatea suspendării executării fără citarea părților și fără să prevadă criteriile pe baza cărora se poate dispune această măsură cu efecte păgubitoare pentru creditorii care se văd în situația de a nu-și putea realiza drepturile recunoscute prin hotărâre judecătorească, încălcându-se dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Autorii Valeriu Greceanu și Nicoleta Greceanu consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 21 din Constituție, deoarece debitorul este împiedicat să formuleze apărări de fond. "O parte care dorește să invoce aceste apărări, prin intermediul contestației la executare, are această posibilitate numai în măsura în care legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, inclusiv o cale administrativă". În cauză neexistând o altă cale de atac, se încalcă dreptul de acces la justiție, "cu atât mai mult cu cât executarea s-a efectuat în temeiul unui titlu executoriu ce nu a fost emis de o instanță judecătorească și nu au fost îndeplinite cerințele legale".

Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Măcin consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul cuprins: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță, încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, precum și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate prin mai multe decizii și, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozițiile constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 128 din 1 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 24 mai 2005, Curtea a statuat că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu conține tratamente discriminatorii care ar contraveni principiului egalității în fața legii, întrucât măsura instituită prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fața legii.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile

art. 21 din Legea fundamentală, Curtea a reținut prin Decizia nr. 236 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006, că împrejurarea potrivit căreia împotriva încheierii instanței prin care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, la folosirea căilor de atac și la înfăptuirea justiției, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

De asemenea, prin

Decizia nr. 489 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 11 iunie 2010, Curtea a constatat că "procedura de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării silite - prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac și fără citarea părților -, se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului".

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile

art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a reținut prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, că aceste susțineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de-o parte, urgența care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgență care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanței -, iar, pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de președintele instanței nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretențiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile și garanțiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauțiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauțiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în privința art. 44 alin. (2) din Constituție.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de această normă constituțională, întrucât nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius Predoi în Dosarul nr. 8.197/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și de Nicoleta Greceanu și Valeriu Greceanu în Dosarul nr. 92/253/2010 al Judecătoriei Măcin.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.