Decizia nr. 490/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2, 4 și 6 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2, 4 și 6 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Băloiu Vasilescu în Dosarul nr. 128/271/P/2008 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia critică dispozițiile legale din perspectiva comparării lor cu alte prevederi.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 715/R/2010 din 7 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 128/271/P/2008, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 184 alin. 2, 4 și 6 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Băloiu Vasilescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei acțiuni penale îndreptate împotriva inculpatului cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 184 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 referitoare la Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) și (12) referitoare la prezumția de nevinovăție și principiul legalității pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin modificarea art. 184 din Codul penal în ceea ce privește posibilitatea împăcării părților intervenită prin
Legea nr. 202/2010 , s-a creat o inegalitate de tratament judiciar între cei care săvârșesc fapta prevăzută și pedepsită de art. 182 din Codul penal și cei care comit aceeași faptă cu același urmări și chiar în stare de ebrietate în condițiile art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal. A mai arătat că în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă nu este posibilă împăcarea părților, ceea ce este în contradicție cu prevederile din Constituție invocate.
Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece înlăturarea răspunderii penale prin împăcarea părților, pentru faptele prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, reprezintă atributul constituțional al legiuitorului de a stabili o astfel de măsură, iar selecția se bazează pe gradul de pericol social al infracțiunii, în diferitele variante ale acesteia, precum și pe alte rațiuni de politică penală în concordanță cu dispozițiile și principiile Constituției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 184 alin. 2, 4 și 6 din Codul penal - Vătămarea corporală din culpă, care au următorul conținut:
Articolul 184
alin. 2, 4 și 6: "Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. [...]
Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. [...]
Pentru faptele prevăzute la alin. 2 și 4, împăcarea părților înlătură răspunderea penală."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 11 referitoare la Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) și (12) referitoare la prezumția de nevinovăție și principiul legalității pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la stabilirea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia și-a fundamentat criticile din perspectiva comparării dispozițiilor legale contestate cu dispozițiile art. 182 din Codul penal pentru care nu operează principiul disponibilității, în pofida faptului că urmarea socialmente periculoasă este identică în cazul ambelor infracțiuni.
O astfel de argumentare nu poate fi primită, deoarece, deși rezultatul produs prin cele două fapte antisociale este același, modalitatea de comitere și reprezentarea subiectivă a autorilor este diferită, una fiind comisă din culpă și cealaltă cu intenție.
În plus, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu prin
Decizia nr. 85 din 27 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2011, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea unor texte de lege și, pe cale de consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2, 4 și 6 din Codul penal urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2, 4 și 6 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Băloiu Vasilescu în Dosarul nr. 128/271/P/2008 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.