Decizia nr. 327/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Boeru în Dosarul nr. 11.952/233/2009 al Judecătoriei Galați - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 11.952/233/2009, Judecătoria Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Boeru cu prilejul soluționării unei contestații împotriva popririi înființate asupra pensiei sale pentru plata contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale privind așezarea justă a sarcinilor fiscale. În acest sens, arată că, realizând mai multe tipuri de venituri, plătește de mai multe ori contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate. Or, o asemenea reglementare nu este justificată, întrucât nu beneficiază de o contraprestație sporită.

Judecătoria Galați - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate este asimilată din punct de vedere fiscal taxelor și impozitelor, iar obligația de a contribui prin taxe și impozite la cheltuielile publice este consacrată de art. 56 din Constituție. Totodată, dispozițiile de lege criticate reprezintă opțiunea legiuitorului, care a apreciat că este just ca cei care obțin venituri mai mari să aibă o contribuție corespunzătoare la constituirea fondului național de asigurări de sănătate, principiul solidarității prevalând în acest caz.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora: "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;".

Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare dispozițiilor art. 56 din Constituție privind contribuțiile financiare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

reglementează tipurile de venit asupra cărora se datorează contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate. O persoană care realizează mai multe tipuri de venit asupra cărora se datorează contribuția la asigurările sociale de sănătate este obligată, potrivit acestor dispoziții de lege, să contribuie pentru toate aceste tipuri de venituri. În acest sens, legea nu distinge între diferitele surse de venit, așa cum nu distinge nici în funcție de mărimea veniturilor realizate, pentru toate acestea prevăzându-se o cotă unică de 6,5% din venitul realizat. Astfel, indiferent de cuantumul contribuției, pachetul de servicii medicale care este oferit unui asigurat în sistemul public de sănătate este identic.

O asemenea reglementare este expresia principiului solidarității sistemului asigurărilor sociale de sănătate, principiu consacrat în

art. 208 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 95/2006 . Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate.

În același timp, dispozițiile art. 56 din Constituție nu interzic impunerea unor obligații fiscale de același tip dacă sunt avute în vedere surse diferite de venit. Din contră, se prevede obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Boeru în Dosarul nr. 11.952/233/2009 al Judecătoriei Galați - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 martie 2011.