Decizia nr. 478/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Are ca temei 1
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Tomis Team" - S.R.L. din comuna Gălbiori, județul Constanța, în Dosarul nr. 673/118/2010 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, avocatul Doru Postelnicu, cu împuternicire avocațială depusă în ședința publică, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. În acest sens, arată că prevederile
art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004
contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației puterilor în stat, deoarece se permite unei instanțe judecătorești să anuleze un act administrativ intrat în circuitul civil. De asemenea, susține că textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 44 și 45 din Constituție, încălcând principiul securității raporturilor juridice civile și libertatea economică.
Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât specificul dreptului administrativ este preeminența intereselor publice asupra celor private.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 673/118/2010, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Tomis Team" - S.R.L. din comuna Gălbiori, județul Constanța într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile
art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004
sunt neconstituționale, în măsura în care permit unei instanțe judecătorești să interfereze în mod nejustificat cu atribuțiile ce revin puterii executive (administrative), prin posibilitatea recunoscută acesteia de a anula un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate și care a intrat în circuitul civil; intrarea unui act administrativ în circuitul civil reprezintă un fine de neprimire al acțiunii în contencios administrativ, de anulare a unui asemenea act. Astfel susține că, "în măsura în care prin dispozițiile
art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004
se recunoaște posibilitatea autorității emitente de a obține anularea unui act administrativ individual după ce acesta a intrat în circuitul civil, se prejudiciază în mod grav dreptul constituțional de proprietate privată al subiectelor de drept și dreptul acestora de a-și exercită activitatea unică la care este autorizat potrivit legii, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 44 și 45 din Constituția României".
Mai arată că, în cauzele Brumărescu împotriva României și Androne împotriva României, precum și în Cauza Societatea Comercială Mașinexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că principiul securității raporturilor juridice este "unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului". Prin urmare, consideră că reglementarea criticată este vădit neconstituțională, atâta timp cât nu prevede o limită temporală în care se poate exercita o acțiune în contencios administrativ, situație în care vătămarea raporturilor civile statornicite prin actul administrativ este și mai accentuată.
Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că, sub aspectul temeiniciei, criticile de neconstituționalitate nu se verifică.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale, dispozițiile
art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 2 din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea și completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul conținut:
Articolul 1
"Subiectele de sesizare a instanței"
"(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului".
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispoziția legală criticată contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 45 referitor la libertatea economică. Totodată, apreciază că dispozițiile a căror neconstituționalitate le invocă încalcă principiul securității raporturilor juridice consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Textul de lege criticat prevede subiectele de sesizare a instanței de contencios administrativ, precizând că, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței judecătorești anularea acestuia. Cu privire la același text de lege, dar cu o altă redactare, similară însă, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, reținând în esență că "posibilitatea autorității publice emitente a unui act administrativ nelegal să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, este o expresie a textului art. 1 alin. (5) din Constituție. Curtea a mai constatat că un act administrativ emis cu nerespectarea legii este nul, iar în lipsa
art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 , s-ar putea ajunge la menținerea în sistemul normativ a unor acte nelegale, care, în lipsa unei persoane interesate în mod direct și personal sau vătămate, nu ar putea fi atacate în justiție, rămânând definitive și putând pe această cale să pericliteze anumite interese de ordin public".
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, parțial aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În plus, Curtea constată că susținerea autorului excepției de neconstituționalitate în sensul că aceste prevederi încalcă principiul separației puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituție, prin faptul că se dă posibilitatea instanțelor judecătorești de a anula un act administrativ intrat deja în circuitul civil, este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești, iar, pe de altă parte, principiul separației și echilibrului puterilor în stat presupune exercitarea atribuțiilor specifice de către fiecare putere în parte, în mod independent. Or, dispozițiile de lege criticate dau expresie acestui principiu constituțional, prevăzând că, în cazul în care actul administrativ unilateral nu mai poate fi revocat de autoritatea publică emitentă întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, anularea acestuia se poate dispune numai de instanțele judecătorești.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice prin posibilitatea instanței judecătorești de a anula actul administrativ care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, Curtea reține că principiul stabilității raporturilor juridice, deși nu este în mod expres consacrat de Constituție, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Acest principiu al stabilității raporturilor juridice nu poate implica însă promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități. Obținerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică și care nu ar putea fi dovedită altfel decât prin soluționarea cauzei de către instanța judecătorească, chiar și atunci când actul administrativ a intrat deja în circuitul civil și a produs efecte juridice. Posibilitatea recunoscută instanțelor judecătorești de a anula actul administrativ, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate, care reprezintă însuși fundamentul statului de drept, neputând fi acceptată teza potrivit căreia actul administrativ ar trebui să-și producă efectele în continuare, chiar dacă este nelegal, din moment ce a intrat în circuitul civil.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate referitoare la art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 45 referitor la libertatea economică din Constituție, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece dispoziția cuprinsă de textul de lege criticat, text ce reglementează subiectele de sesizare a instanței de contencios administrativ nu are legătură cu protecția dreptului de proprietate privată și nici cu accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, liberă inițiativă și la exercitarea acestora în condițiile legii. Este adevărat că anularea unui act administrativ poate produce grave consecințe asupra dreptului de proprietate privată, însă Curtea constată că normele constituționale invocate protejează exercitarea, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată, adică în limitele și cu respectarea condițiilor legale, iar nu a unui drept de proprietate constituit pe baza unui act administrativ nelegal.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Tomis Team" - S.R.L. din comuna Gălbiori, județul Constanța, în Dosarul nr. 673/118/2010 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.