Decizia nr. 458/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 2 și 3, art. 264 alin. 3 și 4 și art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 2 și 3, art. 264 alin. 3 și 4 și art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Monica Adina Codreanu în Dosarul nr. 3.647/208/2009 al Judecătoriei Caransebeș.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, deoarece autorul excepției solicită modificarea textului legal criticat în sensul eliminării obligativității pentru instanțe a dezlegării date problemelor de drept judecate cu prilejul judecării unui recurs în interesul legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.647/208/2009, Judecătoria Caransebeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 197 alin. 2 și 3, art. 264 alin. 3 și 4 și art. 414^2 alin. 3 teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Monica Adina Codreanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale la fond.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, art. 61 referitoare la Rolul și structura Parlamentului și art. 126 alin. (2) teza finală referitoare la prevederea numai prin lege a procedurii de judecată, deoarece în cauza dedusă judecății de drept comun rechizitoriul nu poartă mențiunea verificat sub aspectul legalității. Or, neregularitatea a fost invocată în fața instanței care a respins-o pe motiv că, în acord cu
Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 , pronunțată cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în speță este vorba de o nulitate relativă care se poate acoperi prin acordarea unui nou termen de judecată.
Prin urmare, caracterul obligatoriu al dezlegărilor date problemelor de drept judecate cu prilejul pronunțării unui recurs în interesul legii are drept consecință înfrângerea dispozițiilor constituționale potrivit cărora numai Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării. Se ajunge la situația ca o hotărâre judecătorească să modifice procedura de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, este prevăzută numai de lege.
De asemenea, aplicarea prevederilor legale contestate în maniera descrisă de autor are, în opinia sa, drept urmare afectarea liberului acces la justiție și principiului neretroactivității legii. În consecință, justiția este înfăptuită nu în numele legii, ci în numele deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu prilejul soluționării recursurilor în interesul legii.
Judecătoria Caransebeș opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 197 alin. 2 și 3 cu denumirea marginală Încălcări care atrag nulitatea, art. 264 alin. 3 și 4 cu denumirea marginală Actul de sesizare a instanței și art. 414^2 alin. 3 teza finală cu denumirea marginală Recursul în interesul legii din Codul de procedură penală. După sesizarea Curții Constituționale prin încheierea din 7 iunie 2010, dispozițiile art. 414^2 alin. 3 teza finală din Codul de procedură penală au fost modificate prin
art. XVIII pct. 57 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Astfel, soluția legislativă contestată de autor, potrivit căreia "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe" a fost preluată de art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedură penală, text introdus prin
art. XVIII pct. 58 din Legea nr. 202/2010 , iar Curtea Constituțională, potrivit jurisprudenței sale, urmează să se pronunțe cu privire la textul legal în vigoare. Prin urmare, dispozițiile legale criticate au următorul conținut:
- Art. 197 alin. 2 și 3: "Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în niciun mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.";
- Art. 264 alin. 3 și 4: "Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmărirea este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-șef de secție, iar când urmărirea penală este efectuată de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestați, verificarea se face de urgență și înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente, împreună cu dosarul cauzei și cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpaților aflați în stare de deținere.";
- Art. 414^5 alin. 4: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, art. 61 referitoare la Rolul și structura Parlamentului și art. 126 alin. (2) teza finală referitoare la prevederea numai prin lege a procedurii de judecată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 851 din 24 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 264 alin. 3 și 4, art. 197 alin. 2 și 3 și art. 414^2 alin. 3 teza finală din Codul de procedură penală, statuând că instituția recursului în interesul legii este o cale extraordinară de atac, a cărei rațiune izvorăște din necesitatea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, și nu de a se reforma hotărârile judecătorești definitive. Tocmai de aceea dezlegarea dată problemelor de drept judecate este ex nunc obligatorie pentru instanțe.
O asemenea reglementare nu afectează cu nimic prevederile referitoare la accesul liber la justiție, având în vedere faptul că deciziile pronunțate ca urmare a formulării unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele ierarhic inferioare, acestea urmând să țină seama de ele în judecarea cauzelor aflate pe rolul lor în modul prevăzut de lege.
Totodată, referitor la critica de neconstituționalitate față de art. 61 din Constituție, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, întrucât scopul căii de atac a recursului în interesul legii nu este acela de creare a unor norme de drept, ci de interpretare și aplicare unitară a legii pe întreg teritoriul țării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care se pronunță exclusiv asupra chestiunilor de drept ce au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de autor în susținerea excepției, respectiv cele referitoare la verificarea legalității și temeiniciei actului de inculpare și la incidența într-un caz ori altul a dispozițiilor ce reglementează încălcări care atrag nulitatea absolută ori relativă, Curtea constată că acestea au fost dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin
Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 , prilej cu care a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând ca dispozițiile art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală să se interpreteze în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", iar lipsa mențiunii atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală, în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop. Însă, toate aceste critici vizează modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excedează competenței instanței de contencios constituțional.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 2 și 3, art. 264 alin. 3 și 4 și art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Monica Adina Codreanu în Dosarul nr. 3.647/208/2009 al Judecătoriei Caransebeș.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.