Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 498/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal

prezumat în vigoare

Data actului
19 aprilie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 497 din 12 iulie 2011
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 9.083 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Pune în aplicare 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Are ca temei 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Cristian-Marian Zota în Dosarul nr. 788/244/2008 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autorul excepției a transmis Curții o cerere de amânare a soluționării cauzei în vederea angajării unui apărător ales.

Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării judecării cauzei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 788/244/2008, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de Cristian-Marian Zota cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal încalcă neretroactivitatea legii, egalitatea în fața legii și a autorităților publice și dreptul la un proces echitabil, întrucât, pe de o parte permit incidența unei sancțiuni pentru o faptă anterioară, pentru care instanța a aplicat deja o pedeapsă, iar pe de altă parte, determină agravarea regimului sancționator pentru persoana aflată în stare de recidivă postexecutorie în comparație cu alte persoane care au săvârșit aceeași infracțiune, motivat de faptul că ar fi incidente aspecte și împrejurări legate de o faptă anterioară, deși pentru aceasta s-a aplicat deja o sancțiune.

Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, având următorul cuprins: "Există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri: [...] b) când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an".

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 284 din 28 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 17 aprilie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, reținând că recidiva, fiind o formă a pluralității de infracțiuni, presupune săvârșirea de către aceeași persoană a uneia sau a mai multor infracțiuni după ce acea persoană fusese definitiv condamnată pentru o altă infracțiune. Existența unei condamnări penale, în disprețul căreia făptuitorul perseverează pe calea infracțiunii, sau executarea unei pedepse de o anumită gravitate, care s-a dovedit ineficientă față de el, creează prezumția unui ridicat grad de pericol social al infractorului recidivist. Starea de pericol, care rezultă din dovada ineficienței avertismentului primit prin condamnarea definitivă și mai ales din dovada ineficienței executării pedepsei anterioare, face ca infractorul recidivist să se individualizeze criminologic ca o figură aparte, care ridică probleme specifice în lupta pentru reeducarea lui și pentru realizarea scopurilor urmărite prin pedeapsă. Aceste probleme specifice au impus ca necesară reglementarea instituției recidivei prin stabilirea cu exactitate a condițiilor de existență a stării de recidivă și a consecințelor pe care ea le antrenează.

Cu același prilej, Curtea a statuat că art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal prevede structura juridică a recidivei după executarea integrală, grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită anterior. De la data executării pedepsei sau de la data apariției decretului de grațiere ori de la data împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei, săvârșirea unei infracțiuni cu intenție de fostul condamnat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, constituie recidivă după executare. Drept urmare, contrar susținerilor autorului excepției, dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu retroactivează, ci, dimpotrivă, prevăd condițiile în care condamnatul se va afla în stare de recidivă, care, odată îndeplinite, determină aplicarea pedepsei prevăzute de art. 39 alin. 4 din Codul penal.

De asemenea, Curtea a constatat că norma juridică conținută de art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu se referă la drepturi de natura celor reglementate de art. 16 din Constituție, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ci la conduita condamnatului după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni. Săvârșirea unei noi infracțiuni cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, este sancționată conform prevederilor art. 39 alin. 4 din Codul penal, iar acest tratament penal se aplică tuturor condamnaților recidiviști.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Având în vedere că dispozițiile de lege criticate reprezintă norme de drept substanțial, prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală nu sunt aplicabile în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Cristian-Marian Zota în Dosarul nr. 788/244/2008 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.