Decizia nr. 544/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) și

art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și ale

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Luminița Munteanu în Dosarul nr. 851/45/2009 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Precizează că legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situații deosebite, atâta vreme cât părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 851/45/2009, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) și

art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și ale

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Luminița Munteanu într-o acțiune de contencios administrativ având ca obiect o cerere de suspendare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele criticate sunt neconstituționale, întrucât contestatorul ale cărui drepturi au fost încălcate prin emiterea unui act administrativ nelegal "nu beneficiază de garanția controlului legalității actului contestat prin parcurgerea a trei grade de jurisdicție", fiindu-i restrâns dreptul de acces liber la justiție, dreptul la exercitarea căilor de atac și dreptul la apărare.

Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 126 din Constituție, instituirea regulilor de desfășurare a proceselor în fața instanțelor judecătorești ține de competența exclusivă a legiuitorului, iar principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, dar în formele și în modalitățile instituite de lege.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 10 alin. (2) și

art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 15 și 29 din Legea nr. 262/2007

privind modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul conținut:

- Art. 10 alin. (2): "(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.";

- Art. 20 alin. (1): "(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

De asemenea, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, obiect al excepției îl reprezintă și dispozițiile

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următoarea redactare:

- Art. 106 alin. (1): "(1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 - "Egalitatea în drepturi", la art. 21 -"Accesul liber la justiție", la art. 24 - "Dreptul la apărare" și la art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției își axează critica pe imposibilitatea exercitării, în cadrul proceselor având ca obiect soluționarea litigiilor de contencios administrativ, a căii de atac a apelului împotriva sentinței pronunțate în primă instanță. În jurisprudența sa, analizând critici similare referitoare la prevederile

art. 20 din Legea nr. 554/2004 , Curtea a reținut că dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală conțin precizarea esențială potrivit căreia hotărârile instanțelor pot fi atacate, de Ministerul Public sau de părțile interesate, în condițiile legii, iar art. 126 alin. (2) din Constituție oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect. Curtea a conchis că nimic nu împiedică edictarea unei soluții legislative precum cea cuprinsă în textele de lege criticate, această opțiune a legiuitorului fiind impusă de exigența soluționării cu celeritate a procesului dedus judecății, care trebuie să caracterizeze acțiunile în contencios administrativ. Totodată, Curtea a reținut că dreptul la două grade de jurisdicție este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, chiar și aici putând fi instituite, însă, unele excepții de la această regulă. În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 549 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008. De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia din 14 mai 2002, pronunțată în Cauza Csepyova împotriva Slovaciei, paragraful 5, sau de Hotărârea din 6 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Gurepka împotriva Ucrainei, paragraful 51, că textul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează un drept de apel sau un drept la un al doilea grad de jurisdicție.

Având în vedere similitudinea criticilor formulate, considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește textele din

Legea nr. 554/2004

care formează obiectul prezentei excepții.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 , Curtea s-a mai pronunțat prin prisma pretinsei îngrădiri a accesului liber la justiție, reținând, prin

Decizia nr. 282 din 18 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, că textul reprezintă, prin sine însuși, o garanție instituită de legiuitor în vederea respectării drepturilor pe care funcționarul public le poate exercita în ipoteza încetării raporturilor sale de serviciu. Astfel, prevederile art. 106 alin. (1) au ca scop asigurarea condițiilor necesare pentru contestarea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei acestuia, prin intermediul textului criticat funcționarul public fiind protejat împotriva emiterii în mod abuziv a unui asemenea act administrativ. Întrucât nu au fost prezentate elemente noi, se justifică menținerea jurisprudenței amintite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) și

art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și ale

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Luminița Munteanu în Dosarul nr. 851/45/2009 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2011.