Convenția din 4 martie 2009

Domeniul de aplicare a convenției

Prezenta convenție se aplică în cazul adopției unui copil care, în momentul în care adoptatorul solicită adopția, nu a împlinit vârsta de 18 ani, nu este sau nu a fost căsătorit, nu are ori nu a intrat într-un parteneriat înregistrat și nu a devenit major.

Prezenta convenție privește numai instituția juridică a adopției care creează o legătură de filiație.

Încuviințarea adopției

Autoritatea competentă nu încuviințează adopția decât dacă și-a format convingerea că adopția este în interesul superior al copilului.

În fiecare caz autoritatea competentă acordă o importanță deosebită pentru ca adopția să asigure copilului un mediu stabil și armonios.

Consimțămintele la adopție

Sub rezerva alin. (2)-(5), adopția nu este încuviințată decât dacă cel puțin următoarele consimțăminte la adopție au fost date și nu au fost retrase:

a) consimțământul mamei și al tatălui; ori dacă nu există nici tată, nici mamă care să poată consimți, consimțământul oricărei persoane sau al oricărui organism abilitat să consimtă în locul părinților;

b) consimțământul copilului despre care se consideră, conform legislației, că are un nivel suficient de înțelegere; se consideră că un copil are un nivel suficient de înțelegere atunci când a împlinit vârsta prevăzută de lege, dar care nu trebuie să depășească 14 ani;

c) consimțământul soțului sau al partenerului înregistrat al adoptatorului.

Persoanele al căror consimțământ este necesar în vederea adopției trebuie să primească consilierea necesară și să fie informate corespunzător asupra consecințelor consimțământului lor, în special cu privire la menținerea sau încetarea, ca urmare a adopției, a relației legale dintre copil și familia de origine a acestuia. Consimțământul trebuie să fie dat în mod liber, în forma cerută de lege, și trebuie să fie exprimat ori consemnat în scris.

Autoritatea competentă nu poate renunța la luarea consimțământului și nici nu poate trece peste refuzul de a consimți al uneia dintre persoanele sau organismele menționate la alin. (1), decât pentru motive excepționale stabilite prin legislație. Cu toate acestea, se poate renunța la consimțământul unui copil care suferă de un handicap ce îl împiedică să își exprime consimțământul valabil.

Dacă tatăl sau mama nu este titularul drepturilor părintești cu privire la copil ori cel puțin al dreptului de a consimți la adopție, legislația poate să prevadă că nu este necesar consimțimântul acestuia/acesteia.

Consimțământul mamei la adopția copilului său este valabil numai atunci când este dat după naștere, la expirarea termenului prevăzut de legislație, care nu trebuie să fie mai mic de 6 săptămâni sau, dacă un astfel de termen nu este stipulat, de la momentul la care, în opinia autorității competente, mama se va fi restabilit suficient ca urmare a nașterii.

În sensul prezentei convenții, se înțelege prin tată și prin mamă persoanele care, în conformitate cu legislația, sunt părinții copilului.

Condiții pentru adopție

Legislația permite adopția unui copil:

a) de către două persoane de sex diferit

(i) care sunt căsătorite una cu cealaltă, sau

(îi) atunci când există o astfel de instituție, care au încheiat un parteneriat înregistrat;

b) de către o singură persoană.

Statele au posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare a prezentei convenții la cuplurile formate din persoane de același sex care sunt căsătorite una cu cealaltă sau care au încheiat un parteneriat înregistrat. De asemenea, acestea au posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare a prezentei convenții la cuplurile formate din persoane de sexe diferite și de același sex care trăiesc împreună într-o relație stabilă.

Vârsta minimă a adoptatorului

Un copil poate fi adoptat numai dacă adoptatorul a atins vârsta minimă prevăzută de legislație în acest scop, această vârstă minimă neputând fi mai mică de 18 ani, nici mai mare de 30 de ani. Trebuie să existe o diferență de vârstă corespunzătoare între adoptator și copil, respectându-se interesul superior al copilului, de preferat o diferență de cel puțin 16 ani.

Cu toate acestea, legislația poate să prevadă posibilitatea de derogare de la condiția vârstei minime sau de la diferența de vârstă, având în vedere interesul superior al copilului:

a) în cazul în care adoptatorul este soțul sau partenerul înregistrat al tatălui ori al mamei; sau

b) în circumstanțe excepționale.

Anchete prealabile

Autoritatea competentă încuviințează adopția numai după ce au fost realizate anchetele corespunzătoare cu privire la adoptator, la copil și la familia acestuia. Pe durata acestor anchete și ulterior, datele pot fi colectate, procesate și comunicate numai în conformitate cu reglementările privind confidențialitatea profesională și protecția datelor cu caracter personal.

Anchetele, în măsura corespunzătoare fiecărui caz în parte, se referă, pe cât posibil și printre altele, la următoarele aspecte:

a) personalitatea, starea de sănătate și mediul social al adoptatorului, situația familială a acestuia și condițiile de locuit, precum și aptitudinea sa de creștere a unui copil;

b) motivele pentru care adoptatorul dorește să adopte copilul;

c) motivele pentru care, atunci când numai unul dintre cei doi soți sau parteneri înregistrați dorește să adopte copilul, celălalt soț/partener nu se asociază la cerere;

d) potrivirea reciprocă dintre copil și adoptator și perioada pentru care copilul a fost încredințat în grija sa;

e) personalitatea, starea de sănătate și mediul social al copilului, precum și, sub rezerva limitărilor legale, mediul familial și statutul civil al acestuia;

f) originile etnice, religioase și culturale ale adoptatorului și ale copilului.

Aceste anchete sunt încredințate spre efectuare unei persoane sau unui organism recunoscut ori autorizat în acest scop prin legislație sau de către o autoritate competentă. Acestea sunt, în măsura în care este posibil, efectuate de către asistenți sociali calificați în acest domeniu, ca rezultat al formării sau al experienței acestora.

Dispozițiile acestui articol nu aduc atingere competenței sau obligației autorității competente de a obține toate informațiile ori probele care intră sau nu în domeniul de aplicare a acestor anchete și pe care acesta le consideră ca fiind utile.

Ancheta referitoare la aptitudinea de a adopta și la eligibilitatea adoptatorului, la situația și motivația persoanelor în cauză și la oportunitatea plasamentului copilului se efectuează înainte ca acesta să fie încredințat în grija viitorului adoptator în vederea adopției.

Efectele adopției

Prin adopție, copilul devine membru cu drepturi depline al familiei adoptatorului/adoptatorilor și are în raport cu adoptatorul/adoptatorii și familia acestuia/acestora aceleași drepturi și obligații ca și copilul adoptatorului/adoptatorilor a cărui filiație este legal stabilită. Adoptatorul/Adoptatorii își asumă responsabilitatea parentală față de copil. Adopția pune capăt legăturii juridice existente între copil și tatăl, mama și familia de origine.

Cu toate acestea, soțul sau partenerul, înregistrat ori nu, al adoptatorului își păstrează drepturile și obligațiile față de copilul adoptat, dacă acesta este copilul său, cu excepția cazului în care legislația nu prevede altfel.

În ceea ce privește încetarea legăturii juridice existente între copil și familia sa de origine, statele părți pot să prevadă excepții cu privire la unele aspecte cum ar fi numele de familie al copilului, impedimentele la căsătorie sau la încheierea unui parteneriat înregistrat.

Statele părți pot să prevadă dispoziții referitoare la alte forme de adopție, cu efecte mai puțin extinse decât cele menționate la alineatele precedente ale prezentului articol.

Cetățenia copilului adoptat

Statele părți facilitează dobândirea cetățeniei acestora de către copilul adoptat de unul dintre resortisanții lor.

Pierderea cetățeniei care poate rezultă în urma adopției este condiționată de deținerea sau dobândirea unei alte cetățenii.

Interzicerea restricțiilor

Numărul de copii care pot fi adoptați de către același adoptator nu este limitat prin legislație.

Nu se va interzice prin legislație unei persoane să adopte un copil pe motiv că aceasta are sau ar putea să aibă un copil.

Revocarea și anularea unei adopții

O adopție poate fi revocată sau anulată numai prin decizia autorității competente. Interesul superior al copilului trebuie să primeze întotdeauna asupra oricărui alt considerent.

Înainte de atingerea de către copil a vârstei majoratului, revocarea adopției nu poate să intervină decât pentru motive grave, prevăzute de legislație.

Cererea de anulare trebuie să fie depusă în termenul stabilit prin legislație.

Accesul la informații și divulgarea acestora

Pot fi adoptate dispoziții pentru ca o adopție să poată avea loc, după caz, fără ca identitatea adoptatorului să fie dezvăluită familiei de origine a copilului.

Se adoptă dispoziții care să impună sau să autorizeze desfășurarea procedurii de adopție cu ușile închise.

Copilul adoptat are acces la informațiile deținute de către autoritățile competente cu privire la originile sale. Atunci când părinții săi biologici au dreptul de a nu-și divulga identitatea, o autoritate competentă trebuie să aibă posibilitatea, în măsura în care legislația o permite, să stabilească dacă este cazul să se renunțe la acest drept și să se divulge informațiile privind identitatea, luând în considerare circumstanțele și drepturile copilului și ale părinților săi biologici. Copilul adoptat care nu a ajuns la vârsta majoratului poate fi consiliat în mod adecvat.

Adoptatorul și copilul adoptat pot obține documente care să conțină extrase din registrele publice și care să ateste data și locul nașterii copilului adoptat, dar care să nu dezvăluie în mod expres adopția sau identitatea părinților săi biologici. Statele părți pot alege să nu aplice această dispoziție în cazul celorlalte forme de adopție menționate la art. 11 alin. (4) din prezenta convenție.

Având în vedere dreptul unei persoane de a-și cunoaște identitatea și originile, informațiile relevante referitoare la adopție sunt colectate și păstrate timp de cel puțin 50 de ani după ce adopția devine definitivă.

Registrele publice se păstrează și, în orice caz, conținutul acestora se reproduce pentru a preveni astfel ca persoanele care nu au un interes legitim să poată lua cunoștință de adopția unei persoane sau, în cazul în care această informație a fost divulgată, să poată lua cunoștință de identitatea părinților biologici ai acesteia.

Efectele convenției

Prezenta convenție înlocuiește, în ceea ce privește statele părți, Convenția europeană în materia adopției de copii, care a fost deschisă spre semnare la 24 aprilie 1967.

În relațiile dintre o parte la prezenta convenție și o altă parte la convenția din 1967 care nu a ratificat prezenta convenție, art. 14 din convenția din 1967 se aplică în continuare.

Semnarea, ratificarea și intrarea în vigoare

Prezenta convenție este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei și statelor nemembre care au participat la elaborarea sa.

Convenția este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării perioadei de 3 luni de la data la care 3 semnatari și-au exprimat consimțământul de a fi parte la convenție în conformitate cu dispozițiile alin. (2) din prezentul articol.

În ceea ce privește orice stat menționat la alin. (1), care ulterior își exprimă consimțământul de a fi parte la convenție, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării perioadei de 3 luni de la data depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Aderarea

După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei poate, după consultarea părților, să invite orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea convenției, să adere la aceasta printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei și cu unanimitate de voturi ale reprezentanților statelor părți care au dreptul de a participa la Comitetul de Miniștri.

În ceea ce privește statul aderent, convenția intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

Aplicarea teritorială

Orice stat poate, la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, să specifice teritoriul sau teritoriile cărora li se aplică prezenta convenție.

Orice stat parte poate, la o dată ulterioară, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă domeniul de aplicare a prezentei convenții asupra oricărui alt teritoriu specificat în declarație și pentru ale cărui relații internaționale este răspunzător sau în numele căruia este autorizat să își asume angajamente. În ceea ce privește acest teritoriu, convenția intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării perioadei de 3 luni de la data primirii declarației de către secretarul general.

Orice declarație făcută în temeiul celor două alineate precedente poate fi retrasă, în ceea ce privește teritoriul specificat în această declarație, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea produce efecte din prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni după data primirii acestei notificări de către secretarul general.

Rezerve

Nu se admite nicio rezervă la prezenta convenție, cu excepția celor referitoare la dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) lit. a) pct. (îi) și alin. (1) lit. b) și ale art. 22 alin. (3).

Orice rezervă formulată de către un stat în temeiul alin. (1) este exprimată la momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare.

Orice stat poate retrage în totalitate sau parțial o rezervă pe care a formulat-o în conformitate cu alin. (1) prin intermediul unei declarații adresate secretarului general al Consiliului Europei, care produce efecte de la data primirii.

Denunțare

Orice stat parte poate, în orice moment, să denunțe prezenta convenție prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei.

Denunțarea produce efecte din prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.