Decizia nr. 620/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată de Mirela-Gabi Teodorescu în Dosarul nr. 26.850/233/2009 al Judecătoriei Galați - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Emilia Manon Cristoloveanu a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare, prin care arată că are nevoie de timp pentru a-și pregăti apărarea, motivată prin faptul necomunicării unei copii a excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arătând că timpul scurs de la data invocării excepției de neconstituționalitate până la data dezbaterilor în fața Curții Constituționale a fost suficient pentru ca partea Emilia Manon Cristoloveanu să își fi pregătit apărarea.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens practica constantă a Curții Constituționale și arătând că nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea acestei practici.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 26.850/233/2009, Judecătoria Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petenta Mirela-Gabi Teodorescu într-un litigiu având ca obiect soluționarea plângerii împotriva Rezoluției nr. 4.427/P/2009 din data de 14 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 277 și 278 din Codul muncii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (1) cu privire la unitatea poporului și egalitatea cetățenilor săi, ale art. 11 alin. (1) și (2) ce reglementează raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile, libertățile și obligațiile constituționale, ale art. 16 alin. (1) și (2) ce reglementează principiul egalității în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 148 alin. (2) și (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană, ale art. 154 alin. (1) ce reglementează conflictul temporal de legi, precum și ale art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ce reglementează dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.

În motivarea pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 148 alin. (2) și (4) și art. 154 alin. (1) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autoarea excepției face trimitere la hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 iunie 2004, 25 martie 1999 și 19 martie 1997, pronunțate în cauzele Luntre și alții împotriva Moldovei, Iatridis împotriva Greciei și, respectiv, Hornsby împotriva Greciei, arătând că statul nu poate invoca lipsuri financiare pentru a tergiversa punerea în executare a hotărârilor judecătorești, etapă care face parte integrantă din proces, că dreptul internațional are prioritate față de dreptul intern, că a fost privată de dreptul de a-și obține drepturile salariale și de a dispune de acestea, că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și la soluționarea litigiului într-un termen rezonabil și că, prin emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , puterea executivă a săvârșit o imixtiune gravă în sfera atribuțiilor puterii judecătorești, încălcând principiul separației puterilor în stat.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și ale art. 53 alin. (2) din Constituție, autoarea susține că i-a fost limitat dreptul de a obține executarea silită a drepturilor salariale și că astfel i-a fost aplicat un regim discriminatoriu în raport cu salariații din sectorul privat.

De asemenea, autoarea pretinde că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

încalcă principiul egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituție, și principiul liberului acces la justiție, prevăzut la art. 21 din Constituție.

Judecătoria Galați - Secția penală, în încheierea pronunțată, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă, arătând doar că aceasta întrunește criteriile de admisibilitate prevăzute la

art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 . Opinia instanței a fost solicitată de către Curtea Constituțională prin Adresa nr. 2.648 din 2 mai 2011, la care Judecătoria Galați a răspuns prin Adresa nr. 2.764 din 6 mai 2011, arătând că remiterea opiniei instanței cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată în Dosarul nr. 26.850/233/2009 al Judecătoriei Galați nu a fost posibilă, întrucât doamna judecător Geanina Elena Deliu se afla la data primirii adresei Curții Constituționale în concediu prenatal, lipsind din localitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, cu modificările și completările ulterioare.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (1) cu privire la unitatea poporului și egalitatea cetățenilor săi, ale art. 11 alin. (1) și (2) ce reglementează raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile, libertățile și obligațiile constituționale, ale art. 16 alin. (1) și (2) ce reglementează principiul egalității în drepturi, ale art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului" ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 148 alin. (2) și (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană, ale art. 154 alin. (1) ce reglementează conflictul temporal de legi, precum și art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ce reglementează dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 713 din 25 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, că "nu se poate reține existența niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitat» între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele «Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene» împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, Bocancea și alții împotriva Moldovei, 2004). Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele «Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene» împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea și alții împotriva Moldovei, 2004). Or, în cauza de față, astfel cum s-a arătat și mai sus, măsura contestată urmărește un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Astfel, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic".

2. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a reținut printr-o jurisprudență constantă că "procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația". Însă "actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând Cererea nr. 60.858/00 și pronunțând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare. Totodată, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de față, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica." (A se vedea în acest sens

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie, și

Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010).

3. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale de la

art. 44, Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, și în

Decizia nr. 712 din 25 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, că "Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate."

4. Având în vedere cele de mai sus, Curtea a reținut în

Decizia nr. 712 din 25 mai 2010

că nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

5. Referitor la pretinsa încălcare prin prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

a dispozițiilor din Constituție ale art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 4 alin. (1), ale art. 11 alin. (1) și (2), ale art. 15 alin. (1), ale art. 20, ale art. 41 alin. (1) și ale art. 148 alin. (2) și (4), Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, nevizând ipoteza normativă a textului legal criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată de Mirela-Gabi Teodorescu în Dosarul nr. 26.850/233/2009 al Judecătoriei Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2011.