Decizia nr. 762/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OUG nr. 62/2010 30 iunie 2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter poli…
- Decizia nr. 1354/2010 20 octombrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II …
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 27.870/3/2009 și care formează obiectul Dosarului nr. 3.880D/2010 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Aristide Buzuloiu a depus la dosar note scrise prin care, în esență, formulează precizări privind desfășurarea judecății și hotărârea instanței de fond, precum și motivele de recurs împotriva acesteia.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 3.881D-3.884D/2010 și nr. 3.954D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată, din oficiu, de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosarele nr. 15.524/3/2010, nr. 6.603/3/2010, nr. 3.328/3/2010 și nr. 26.160/3/2010, precum și de Ioan Adrian Băltărețu și NicolaeMarius Băltărețu în Dosarul nr. 419/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.
La apelul nominal răspunde personal partea Dionisie Dărău și, pentru partea Mihai Gheorghe Ștefănescu, avocatul Anelis-Vanina Istrățescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.880D-3.884D/2010 și nr. 3.954D/2010, având în vedere că acestea au obiect identic.
Partea Dionisie Dărău și reprezentantul părții Mihai Gheorghe Ștefănescu sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 3.881D-3.884D/2010 și nr. 3.954D/2010, la Dosarul nr. 3.880D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente Dionisie Dărău, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Avocatul părții Gheorghe Mihai Ștefănescu solicită admiterea criticii de neconstituționalitate și arată că aceleași rațiuni care au stat la baza pronunțării
Deciziei Curții Constituționale nr. 1.354/2010
subzistă și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată, din oficiu, de Tribunalul București - Secția a III-a civilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin
Decizia Curții Constituționale nr. 1.354/2010 , textele de lege criticate au fost declarate neconstituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 2 septembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 27.870/3/2009, nr. 15.524/3/2010, nr. 6.603/3/2010, nr. 3.328/3/2010 și nr. 26.160/3/2010, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Excepția a fost ridicată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, din oficiu, în cauze civile având ca obiect pretenții în temeiul
Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 419/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Excepția a fost ridicată de Ioan Adrian Băltărețu și Nicolae-Marius Băltărețu într-o cauză civilă având ca obiect pretenții în temeiul
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , prin care a fost plafonat cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite, restrânge dreptul stabilit de
și încalcă regula constituțională prevăzută de art. 52 în ceea ce privește acoperirea integrală a prejudiciului. Cuantificarea prejudiciului moral rezultat din condamnarea pe motive politice sau supunerea la măsuri administrative este obligația și atributul exclusiv al justiției, instanța de judecată fiind suverană ca, după administrarea probatoriului adecvat, să statueze în echitate asupra sumelor acordate. Intervenția legiuitorului printr-o modificare legislativă adoptată pe parcursul unui litigiu poate fi apreciată ca un obstacol de drept pentru una din părți, mai ales prin aceea că reprezintă un element de imprevizibilitate, ce aduce atingere dreptului substanțial dedus judecății. Invocând aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Tribunalul București - Secția a III-a civilă arată că limitarea sumelor acordate cu titlu de despăgubire este de natură a favoriza poziția procesuală a statului, în calitate de pârât în cauzele deduse judecății, ceea ce afectează justul echilibru care trebuie să existe între reclamant și pârât. Prin plafonarea despăgubirilor pe considerentul "impactului asupra bugetului", se încalcă astfel dreptul la un proces echitabil, precum și regulile fundamentale privind înfăptuirea justiției, în special independența judecătorilor.
De asemenea, dispoziția tranzitorie cuprinsă în
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
contravine principiului neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și generează discriminări în cadrul aceleiași categorii de persoane, în funcție de existența sau inexistența unei hotărâri judecătorești definitive, fără a fi respectat raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Astfel, există persoane care au obținut deja despăgubiri, în temeiul
Legii nr. 221/2009 , nemodificată, iar persoanele care au obținut în primă instanță despăgubiri sau vor introduce în viitor acțiuni similare vor obține despăgubiri plafonate în raport cu cele deja acordate până la momentul intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .
Totodată, consideră că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
a fost adoptată cu încălcarea interdicțiilor privind modificarea
Legii nr. 221/2009 , lege organică.
Tribunalul Hunedoara - Secția civilă își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată, deoarece excedează competenței executivului cuantificarea unor drepturi fundamentale, iar prin introducerea unor plafoane privind despăgubirile ce pot fi acordate pentru prejudiciul moral, se lipsește de eficiență puterea de apreciere a instanței judecătorești. Prin dispozițiile
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
se instituie un regim discriminatoriu între persoanele care au obținut deja hotărâri definitive, conform cărora statul român a fost obligat la plata unor despăgubiri într-un cuantum mult mai mare decât cel stabilit prin ordonanță, și persoanele îndreptățite care vor introduce, în viitor, cereri de chemare în judecată și care vor beneficia doar de o despăgubire limitată la anumite sume.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Aristide Buzuloiu la Dosarul nr. 3.880D/2010, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși, potrivit încheierilor de sesizare, acesta îl constituie dispozițiile art. I și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, în realitate, autorii excepției critică doar dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din această ordonanță de urgență, astfel că instanța constituțională urmează să se pronunțe numai asupra acestor prevederi de lege, care au următorul cuprins:
- Art. I pct. 1: " Art. I. - Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;».";
- Art. II: " Art. II. - Dispozițiile Legii nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 115 privind delegarea legislativă și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și interzicerea discriminării, ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, privind dreptul la respectarea bunurilor, și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, privind interzicerea generală a discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
sunt neconstituționale. În acest sens, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă și rațională, deși
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
este motivată de urgența și necesitatea reglementării "unor măsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despăgubirilor privind condamnările cu caracter politic pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989".
Totodată, Curtea a observat că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este determinat de celeritatea cu care a fost soluționată cererea de către instanțele de judecată, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Tratamentul juridic diferențiat aplicat celor care se consideră îndreptățiți la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcție de momentul în care hotărârea pronunțată de instanță privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu dețineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .
În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi.
De asemenea, Curtea a constatat că prevederile legale criticate încalcă și principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul
Legii nr. 221/2009 , nemodificată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci reprezintă un act normativ cu dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și
art. II ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010
înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece este afectat un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetățenilor, consfințit prin art. 16 alin. (1) din Constituție.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
În aceste condiții, Curtea constată că, în prezenta cauză, sunt incidente dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosarele nr. 27.870/3/2009, nr. 15.524/3/2010, nr. 6.603/3/2010, nr. 3.328/3/2010 și nr. 26.160/3/2010, precum și de Ioan Adrian Băltărețu și Nicolae-Marius Băltărețu în Dosarul nr. 419/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.