Decizia nr. 672/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) teza a doua și art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 (prevederi anume) privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…
- Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 (prevederi anume) privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…
----------
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și
art. 5 din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, în Dosarul nr. 3.917/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.659D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.177D/2010, nr. 2.178D/2010 și nr. 2.181D/2010 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și
art. 5 din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de același autor în dosarele nr. 495/90/2010, nr. 1.030/90/2010 și nr. 3.918/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 2.177D/2010, nr. 2.178D/2010 și nr. 2.181D/2010 la Dosarul nr. 1.659D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.177D/2010, nr. 2.178D/2010 și nr. 2.181D/2010 la Dosarul nr. 1.659D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 9 februarie 2010, 30 aprilie 2010 și 10 mai 2010, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și
art. 5 din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, în cadrul soluționării unor acțiuni prin care se solicită plata unor despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, cu privire la prevederile
art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 , că, prin textul de lege criticat, "legiuitorul a extins în mod abuziv și nelegal exercitarea dreptului de a introduce acțiune privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, dând mandat oricărei persoane fizice sau juridice interesate", precum și parchetului de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată, ceea ce aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 51 alin. (1) referitoare la dreptul cetățenilor de a se adresa autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor. Autorul excepției nu arată în ce constă încălcarea adusă art. 52 alin. (3) din Legea fundamentală.
În ceea ce privește prevederile
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 , se susține că acestea sunt neconstituționale, deoarece în cuprinsul legii nu se arată modalitatea și sursele de finanțare a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite. Totodată, textul de lege criticat nu îndeplinește cerința previzibilității și accesibilității legii, ceea ce aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligația respectării Constituției și a legilor.
Tribunalul Vâlcea - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nestabilirea sursei de finanțare a drepturilor ce urmează să fie acordate potrivit
nu este de natură a încălca vreo dispoziție din Constituție.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) și
art. 5 din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Din motivarea excepției, Curtea constată că, în realitate, sunt criticate din punct de vedere al constituționalității numai dispozițiile art. 4 alin. (1) teza a doua și
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , texte asupra cărora Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:
-
*) A se vedea opinia separată de la
Decizia Curții Constituționale nr. 1.461 din 9 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010.
Articolul 4
alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 : "[...] Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.";
-
Articolul 5
alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 : "Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: [...]."
Autorul excepției consideră că prevederile
art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009
încalcă dispozițiile constituționale ale art. 51 alin. (1) referitor la dreptul cetățenilor de a se adresa autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor și art. 52 alin. (3) privind obligația statului de a răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Totodată, se susține că dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009
contravin art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției și a legilor, art. 74 alin. (3) privind exercitarea inițiativei legislative de către Guvern și art. 138 alin. (5) potrivit căruia "Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare" din Legea fundamentală.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
1. Cu privire la critica referitoare la încălcarea prin dispozițiile
art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009
a prevederilor art. 51 alin. (1) din Constituție privind dreptul de petiționare, Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, sesizarea instanțelor judecătorești potrivit
art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009
de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată, după decesul persoanei, în scopul obținerii unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare nu reprezintă un aspect al dreptului de petiționare. Aceasta, deoarece dreptul de petiționare se concretizează în cereri, reclamații, sesizări și propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției, la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată, care declanșează procesul civil, se rezolvă după reguli specifice, proprii activității de judecată. Prin urmare, prevederile art. 51 alin. (1) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.
În acest sens, Curtea a statuat, spre exemplu, prin
deciziile nr. 175 din 15 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005 și nr. 389 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prin dispozițiile
art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009
a dispozițiilor constituționale ale art. 52 alin. (3) privind răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, Curtea observă că aceasta nu este motivată, așa încât nu sunt respectate exigențele
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Curtea reține că simpla indicare a textului constituțional pretins încălcat, fără a arăta motivele pe care se întemeiază excepția, nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituționalitate.
2. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , Curtea observă că, ulterior sesizării sale prin încheierile menționate, prin
deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010
și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , constatând că acestea sunt neconstituționale.
Or, potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi în privința dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, în dosarele nr. 3.917/90/2009, nr. 495/90/2010, nr. 1.030/90/2010 și nr. 3.918/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.
2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , excepție ridicată de același autor în dosare ale aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.