Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 733/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

prezumat în vigoare

Data actului
2 iunie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 601 din 25 august 2011
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 12.859 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 137/2002 28 martie 2002 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

Are ca temei 3

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 137/2002 28 martie 2002 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării
  • Legea nr. 137/2002 28 martie 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.C.S. Secure Investments" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.388/3/C/2010 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, consilierul juridic Marian Drugă, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc autorul excepției și partea Societatea Comercială "Institutul Național al Lemnului" - S.A. din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Consilierul juridic arată că înțelege să formuleze cerere prealabilă, în sensul că solicită Curții Constituționale să constate că lichidatorul părții Societatea Comercială "Institutul Național al Lemnului" - S.A. din București nu a fost citat.

Magistratul-asistent-șef arată că din actele și lucrările dosarului instanței de judecată nu rezultă lichidatorul părții Societatea Comercială "Institutul Național al Lemnului" - S.A. din București.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, deliberând, constată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul, pe fond, părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 514/2004 .

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia comercială nr. 924 din 16 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.388/3/C/2010, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Excepția a fost ridicată de recurentul Societatea Comercială "B.C.S. Secure Investments" - S.R.L. din București cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din 19 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimații Societatea Comercială Institutul "Național al Lemnului" - S.A. din București și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile

art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002

contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 124 și ale art. 126 alin. (2), arătând, în esență, că "legiuitorul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justiției". În acest sens, face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 6/1992 ,

nr. 50/2000 ,

nr. 259/2003 ,

nr. 388/2003 ,

nr. 77/2004

și

nr. 1.055/2008 . Autorul excepției consideră că prin dispozițiile de lege criticate "se întârzie și se împiedică executarea unei hotărâri judecătorești, fără a exista o hotărâre judecătorească de suspendare sau de anulare a executării silite sau chiar a titlului executoriu. Totodată, din modalitatea de redactare a textului, se permite suspendarea executării unei hotărâri judecătorești, fără însă a se preciza perioada în care operează această suspendare, termenele «imprecise și lungi» fiind sancționate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului".

Instanța de judecată nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând Decizia comercială nr. 924 din 16 iunie 2010, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: "La data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului se suspendă judecarea tuturor acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale, termenele de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și orice procedură de executare silită pornită împotriva ei."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) care consacră principiul separației puterilor în stat și principiul supremației legilor și Constituției, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 alin. (2) referitoare la competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, în raport cu art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, s-a pronunțat prin

Decizia nr. 514 din 18 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că "potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 137/2002 , această lege stabilește cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar potrivit dispozițiilor art. 2, prevederile sale se aplică societăților comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înființat, la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar sau asociat, filialelor la care sunt acționari sau asociați majoritari societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și regiilor autonome. De asemenea, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, intervine suspendarea judecării tuturor acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale cu capital majoritar de stat a cărei adunare generală a acționarilor a adoptat hotărârea de dizolvare și lichidare, a termenelor de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și a procedurii de executare silită pornite împotriva ei, de la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului".

Curtea a mai reținut că "procedura prevăzută de

Legea nr. 137/2002

nu exclude niciunul dintre creditorii societății comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendă dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toți creditorii. Rezultă deci că rațiunea suspendării judecării acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor, precum și a oricărei proceduri de executare silită se regăsește în necesitatea protejării tuturor creditorilor și a respectării ordinii de preferință instituite prin dispozițiile

art. 38 din Legea nr. 137/2002 . Dacă nu s-ar acționa în acest mod și s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să-și poată recupera creanțele, și anume aceia care au solicitat primii executarea creanțelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferință prevăzută prin lege. De altfel, Curtea reține că toți creditorii, indiferent dacă au sau nu o acțiune în pretenții judiciară sau extrajudiciară îndreptată împotriva societății comerciale sau au pornit procedura de executare silită împotriva ei și indiferent dacă creanța lor a ajuns sau nu la scadență, au posibilitatea înscrierii la masa credală, precum și dreptul de a contesta existența sau întinderea creanței ori rangul acesteia în ordinea de preferință. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai mulți creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanțele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege. De asemenea, Curtea constată că nu mai există rațiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul că, potrivit dispozițiilor

art. 38 din Legea nr. 137/2002 , pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăți în contul creanțelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadență.

Totodată, Curtea observă că și alte acte normative reglementează efectul suspensiv al deschiderii procedurii falimentului asupra debitorului cu privire la toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. De exemplu,

Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului dispune la art. 42 că "de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale", iar

Ordonanța Guvernului nr. 10/2004

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului instituțiilor de credit dispune la

art. 17 alin. (1), așa cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2004 , că «de la data deschiderii procedurii falimentului se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra instituției de credit debitoare sau bunurilor sale, dacă legea nu prevede altfel»."

Aceste considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel că nu poate fi primită critica privind înfrângerea prevederilor constituționale invocate.

De altfel, finalitatea urmărită de legiuitor prin crearea acestor proceduri simplificate a fost aceea de a asigura egalitatea între creditorii societății comerciale aflate în procedura dizolvării, iar efectul depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului, respectiv suspendarea judecării acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale, a termenelor de prescripție a acțiunilor în realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și a procedurilor de executare silită pornite împotriva societății comerciale, nu are ca scop decât instituirea unui tratament juridic egal pentru toți creditorii societății și acționarii acesteia. Așadar, toți creditorii societății comerciale debitoare sunt protejați și sunt supuși unui tratament juridic egal.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.C.S. Secure Investments" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.388/3/C/2010 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.