Decizia nr. 889/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Mircea Todericiu în Dosarul nr. 48.590/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.671D/2010.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece aceasta nu este motivată, conform exigențelor
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 28 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 48.590/3/2009, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Mircea Todericiu într-o cauză civilă având ca obiect
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
aduc atingere dreptului de proprietate privată, în acest sens făcând referire la situația concretă a cauzei deduse judecății, fără a argumenta în ce constă pretinsa contrarietate a reglementării criticate cu norma constituțională invocată.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea unui termen înlăuntrul căruia persoana îndreptățită este obligată să formuleze contestație împotriva modului de soluționare a notificării nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 1995.
Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile de lege criticate au fost modificate prin
art. XII din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, și prevăd că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel".
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în concret, criticile autorului excepției vizează fondul cauzei deduse judecății. Astfel, acesta procedează la o analiză critică a hotărârilor judecătorești pronunțate în speță, cu înfățișarea pe larg a ceea ce pretinde a constitui erori de judecată săvârșite de instanța de judecată sau de alte autorități, considerând că sorgintea acestor erori nu se află în aplicarea greșită a legii, ci în caracterul neconstituțional al textului de lege criticat.
Așa fiind, Curtea constată că autorul excepției invocă probleme ce țin de modul de interpretare și de aplicare a textului legal criticat, care nu pot constitui motive de neconstituționalitate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional. Exercitarea controlului asupra activității de aplicare a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit
art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe numai asupra problemelor de drept.
Totodată, Curtea constată că autorul excepției nu motivează în ce ar consta pretinsa contrarietate a reglementării criticate cu norma constituțională invocată, astfel încât simpla enumerare în susținerea excepției a unor norme constituționale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigențele
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , prevederi potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".
În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Mircea Todericiu în Dosarul nr. 48.590/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.