Decizia nr. 755/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Maftei și Marian Maftei în Dosarul nr. 6.885/121/2010 al Curții de Apel Galați - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.636D/2010.

La apelul nominal lipsesc autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.828D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius-Grigore Popescu în Dosarul nr. 2.167/109/2010 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției Marius-Grigore Popescu, care arată că renunță la judecarea excepției de neconstituționalitate. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este posibilă renunțarea la soluționarea excepției de neconstituționalitate, deoarece aceasta este o excepție de ordine publică, soluționarea acesteia fiind de interes general.

Curtea, deliberând, respinge cererea de renunțare formulată, având în vedere dispozițiile

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...)".

Având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 3.636D/2010 și nr. 3.828D/2010 au obiect identic, Curtea pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorul excepției prezent arată că este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.828D/2010 la Dosarul nr. 3.636D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care lasă la aprecierea instanței constituționale soluționarea cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 august 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.885/121/2010, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Adrian Maftei și Marian Maftei cu ocazia soluționării recursurilor împotriva unei încheieri prin care au fost respinse ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar.

Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.167/109/2010, Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Marius-Grigore Popescu cu ocazia soluționării unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, întrucât exclud din rândul persoanelor arestate preventiv care pot cere liberarea provizorie sub control judiciar pe cele cercetate pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, în condițiile în care Constituția nu face vorbire de nicio limitare.

Curtea de Apel Galați - Secția penală și Tribunalul Argeș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorii excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului,

Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (10) potrivit cărora persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, precum și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil ori eliberată în cursul procedurii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 521 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate, reținând că textul de lege criticat nu contravine art. 23 alin. (10) din Constituție și nici art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu împiedică persoana arestată preventiv să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. Acest drept îi este, de altfel, recunoscut inculpatului arestat preventiv prin art. 160^2 din același cod, care prevede că "în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune". Condițiile de acordare a acestei liberări provizorii sub control judiciar sunt stabilite însă de art. 160^2 din Codul de procedură penală, în temeiul dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", și, prin urmare, sunt conforme Constituției. Dreptul de a cere luarea unei asemenea măsuri procesuale se poate exercita numai în condițiile prevăzute de lege, în speță de Codul de procedură penală, fiind atributul legiuitorului să le stabilească.

În același sens este și

Decizia nr. 30 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 15 februarie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Maftei și Marian Maftei în Dosarul nr. 6.885/121/2010 al Curții de Apel Galați - Secția penală și de Marius-Grigore Popescu în Dosarul nr. 2.167/109/2010 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2011.