Decizia nr. 878/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2^1 și pct. 2^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, dispoziții introduse prin

art. I pct. 4 din Legea nr. 277/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și pentru modificarea lit. c) a

art. 6 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Prax Liquidation Î.P.U.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 11.514/301/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, avocat Simina Maria Miloș, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât privește interpretarea și aplicarea legii și, în subsidiar, ca neîntemeiată, deoarece textul criticat nu contravine principiilor constituționale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât critica autorului privește interpretarea și modificarea textului criticat, fapt ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 11.514/301/2009, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2^1 și pct. 2^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, dispoziții introduse prin

art. I pct. 4 din Legea nr. 277/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și pentru modificarea lit. c) a

art. 6 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Prax Liquidation Î.P.U.R.L. din Craiova cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din 20 august 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că în mod evident titlurile asupra fondului de lichidare nu pot fi deținute decât fie de practicienii creditori, fie de cumpărătorul/cesionarul unor astfel de drepturi, iar Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România nu se numără printre persoanele îndreptățite să participe în mod direct în procedura insolvenței, ci numai membrii acesteia.

Prin efectul lor, dispozițiile prohibitive ale textului alin. (10) al

art. 4 din Legea nr. 85/2006 , nou introdus, în sensul scoaterii sumelor ce constituie fondul de lichidare din sfera de acțiune a măsurilor asigurătorii, ca și punerea creditorului în imposibilitate de a iniția executarea silită și implicit de a-și realiza creanța potrivit Codului de procedură civilă, încalcă dreptul acestuia de a dispune de bunurile proprii, consacrate prin hotărâri judecătorești intrate în puterea legii, deoarece creanțele pe care acestea le constată nu pot fi valorificate contra unui preț rezonabil și nici aduse în garanție pentru contractarea de credite, din cauza riscului major de a nu mai putea fi niciodată puse în executare.

Autorul consideră, de asemenea, că în absența de pe rolul instanțelor de judecată și a altor executări silite, reglementărilor criticate le lipsește gradul de generalitate necesar adoptării normelor legale, în timp ce Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - în calitatea sa de ordonator principal de credite/administrator al fondului de lichidare - se situează deasupra legii, tocmai în baza prevederilor considerate a fi neconstituționale, prin crearea unui statut aparte față de orice alt debitor.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă (în opinie majoritară) apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, raportat la art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 53 din Constituție, în măsura în care aceste dispoziții se interpretează în sensul unei insesizabilități generale a fondului de lichidare, fără exceptarea creanțelor provenite din titluri executorii având ca obiect sume datorate lichidatorului pentru exercitarea profesiei sale.

Astfel, prin declararea insesizabilități fondului de lichidare, inclusiv cu privire la sumele cuvenite lichidatorilor, deși acesta a fost scopul instituirii fondului, se produce o restrângere nepermisă a dreptului creditorului-lichidator la a obține concursul forței coercitive a statului pentru realizarea creanței sale, respectiv la a obține executarea silită, ca parte a procesului civil.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. I pct. 2^1 și pct. 2^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, dispoziții introduse prin

art. I pct. 4 din Legea nr. 277/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și pentru modificarea lit. c) a

art. 6 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru.

Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței au fost modificate și completate prin

Legea nr. 277/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și pentru modificarea lit. c) a

art. 6 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009, care a prevăzut la art. I pct. 4 că după pct. 2 al

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008

se introduc, printre altele, pct. 2^1, care modifică alin. (9) al

art. 4 din Legea nr. 85/2006 , și pct. 2^2, prin care se introduce alin. (10) la

art. 4 din Legea nr. 85/2006 .

Potrivit

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.

Astfel, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă în realitate dispozițiile

art. 4 alin. (9) și (10) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(9) Sumele menționate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 și art. 123 pct. 1 și vor fi plătite în momentul existenței disponibilului în contul debitorului.

(10) Sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (2) care prevăd că "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție și art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. În ceea ce privește soluția pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Curtea observă că aceasta este corectă, îndeplinind strict formal condițiile de admisibilitate: dispoziția legală criticată să se afle în cuprinsul unei legi sau ordonanțe în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să fie ridicată în fața instanței de judecată sesizată cu soluționarea cauzei, să fie ridicată de o parte în litigiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial din oficiu sau de procuror, iar dispoziția legală contestată să nu fi fost declarată neconstituțională. Astfel, nicio instanță de judecată în fața căreia se ridică o excepție de neconstituționalitate nu are competența să examineze textul sub aspect constituțional sau să adauge o altă condiție la cele prevăzute de lege pentru admiterea cererii de sesizare a Curții, ci numai să verifice, strict, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de

art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , deoarece competența să se circumscrie doar la constatarea admisibilității cererii de sesizare a Curții, nu și la temeinicia ca atare a excepției.

2. Autorul excepției este nemulțumit de interpretarea dată de Judecătoria Sectorului 3 București dispozițiilor criticate, în baza cărora, prin Încheierea pronunțată la data de 20 iulie 2009, această instanță i-a respins cererea pentru încuviințarea executării silite asupra fondului de lichidare aflat la dispoziția Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România și care, în opinia primei instanțe, creează o insesizabilitate generală a sumelor aflate în fondul de lichidare, fără exceptarea creanțelor provenite din titluri executorii, având ca obiect sume de bani datorate lichidatorului pentru exercitarea profesiei sale. În acest sens, autorul excepției arată, de altfel, că, "atâta vreme cât prevederile considerate de noi neconstituționale sunt în vigoare, nici Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și nici vreo altă entitate juridică nu poate fi urmărită și/sau acționată în judecată pentru neplata unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești intrate în puterea legii".

Curtea observă că, în acord cu opinia autorului excepției de neconstituționalitate, și Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că "prin declararea insesizabilității fondului de lichidare, inclusiv cu privire la sumele cuvenite lichidatorului, deși acesta a fost scopul instituirii fondului, se produce o restrângere nepermisă a dreptului creditorului-lichidator la a obține concursul forței coercitive a statului, pentru realizarea creanței sale, respectiv la a obține executarea silită, ca parte a procesului civil".

Este, prin urmare, incontestabil faptul că excepția de neconstituționalitate vizează, în realitate, o chestiune de interpretare a legii în sensul scoaterii de sub incidența normei a măsurilor asigurătorii sau a executării silite declanșate de lichidatorii judiciari cu privire la creanțele izvorâte din exercitarea profesiei lor. Însă o atare operație ține strict de competența instanțelor judecătorești, iar nu de cea a Curții Constituționale, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Fondul de lichidare, instituit prin dispozițiile

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , a avut drept scop ca, în lipsa disponibilităților bănești ale debitorului falit, din care să se poată efectua cheltuielile prevăzute la alin. (1) al art. 4, să reprezinte o sursă de finanțare pentru acoperirea acestor cheltuieli de lichidare, sens în care prin dispozițiile art. 4 alin. (6) se prevede și modalitatea de constituire a acestui fond. Prin urmare, legiuitorul a stabilit cu titlu de principiu care sunt cheltuielile de lichidare, de unde se plătesc acestea (din averea debitorului), precum și care este soluția în cazul în care debitorul falit nu are disponibilități din care să poată efectua aceste cheltuieli. Astfel a apărut ideea de înființare a unui fond de lichidare instituit prin

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

și constituit prin dispozițiile art. 4 alin. (6) din aceeași lege.

În această situație, nu rămâne decât ca instanța de judecată sesizată cu o cerere de executare a unor astfel de cheltuieli de către lichidatorii care au efectuat cheltuieli cu lichidarea debitorului falit să facă interpretarea sistematică a tuturor dispozițiilor art. 4 și să se pronunțe în consecință.

Faptul că instanța de control constituțional apreciază că excepția ridicată privește o chestiune de interpretare și aplicare a legii nu înseamnă că aceasta încalcă sfera de competență a instanțelor ordinare, câtă vreme Curtea nu se pronunță efectiv asupra soluției fondului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (9) și (10) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Prax Liquidation Î.P.U.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 11.514/301/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011.