Decizia nr. 776/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 113/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 113/2009 24 aprilie 2009 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public …
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. III din Legea nr. 113/2009
pentru modificarea și completarea
privind statutul funcționarului public parlamentar, excepție ridicată de Rodica Maria Făt în Dosarul nr. 2.603/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Camera Deputaților, doamna Florentina Pop, în calitate de consilier juridic, cu delegație la dosar. Se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Camerei Deputaților, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu retroactivează, ci reglementează în mod unitar acordarea unor indemnizații, fără să aducă atingere drepturilor anterior câștigate. De asemenea, susține că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate nu încalcă principiul egalității, ci îl consolidează, fiind aplicate întregului personal al Camerei Deputaților. Depune la dosar și note scrise în sprijinul celor învederate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, precizează că textul de lege criticat are caracter interpretativ în raport cu dispozițiile
art. 71 din Legea nr. 7/2006 , având în vedere că vine să lămurească modalitatea de aplicare a acestui articol pentru o anumită perioadă de timp. Or, despre acest tip de norme, în doctrină s-a apreciat că reprezintă excepții de la principiul neretroactivității legii. Consideră că edictarea textului este în legătură cu evaluarea efortului financiar al ordonatorului de credite și apreciază că nu sunt nesocotite prevederile art. 16 din Constituție, neputându-se face o comparație între categorii socioprofesionale diferite, chiar dacă sunt din cadrul aceluiași angajator. Arată că susținerea referitoare la îngrădirea accesului liber la justiție este contrazisă chiar de introducerea acțiunii în cursul căreia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate.
CURTEA
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.603/2/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. III din Legea nr. 113/2009
pentru modificarea și completarea
privind statutul funcționarului public parlamentar, excepție ridicată de Rodica Maria Făt într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni formulate în scopul obligării Camerei Deputaților la plata către aceasta a diferenței dintre indemnizația cuvenită potrivit
art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 , egală cu 7 salarii lunare brute, și cea primită la încetarea reportului de serviciu, egală cu 7 salarii de bază lunare brute.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat are caracter retroactiv întrucât prevede în mod expres că se aplică și funcționarilor publici parlamentari pensionați anterior intrării în vigoare a acestuia. Se aduce astfel o gravă atingere dreptului câștigat în mod legal și încrederii în statul de drept ale oricărui funcționar public parlamentar pensionat în perioada 19 ianuarie 2006-27 aprilie 2009 (adică între data intrării în vigoare a
și data intrării în vigoare a
Totodată, susține că textul criticat creează o inegalitate de tratament între funcționarii publici parlamentari pensionați anterior intrării în vigoare a
și personalul contractual pensionat în aceeași perioadă, acesta din urmă beneficiind de un tratament privilegiat ca urmare a omiterii sale din cuprinsul
art. III din Legea nr. 113/2009 , întrucât pentru acesta calculul indemnizației și al diferențelor neachitate se efectuează, în mod legal și constituțional, potrivit legislației în vigoare la data încetării contractului de muncă.
Totodată, autorul excepției susține că prevederile
art. III alin. (2) și (3) din Legea nr. 113/2009
instituie un tratament diferențiat privind executarea creanțelor rezultate din aplicarea greșită a
art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006
funcționarilor publici parlamentari și personalului contractual pensionat potrivit
Legii nr. 7/2006 . În opinia sa, art. III instituie un tratament privilegiat pentru funcționarii publici parlamentari pensionați după data intrării în vigoare a
Legii nr. 113/2009 , cărora li se achită integral indemnizația la data pensionării, și un tratament defavorabil celor care s-au pensionat anterior intrării în vigoare a aceleiași legi, cărora diferența de indemnizație neachitată li se achită eșalonat în cursul anilor 2009 și 2010, ceea ce conduce la devalorizarea sumelor respective. Mai susține că funcționarilor publici parlamentari li se aplică un tratament discriminatoriu în ceea ce privește executarea creanțelor și în raport cu persoanele încadrate cu contract individual de muncă, pensionate în aceleași condiții, dar care beneficiază de plată integrală a creanței, în baza art. 24 din Legea contenciosului administrativ sau pe calea executării silite.
În fine, susține că redactarea art. III alin. (2) și (3) "permite instituirea unei proceduri speciale de executare, care încalcă accesul liber la justiție, fiind în contradicție și cu principii de drept reglementate în legislația adoptată în materia executării creanțelor".
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege ce formează obiect al excepției este conform cu prevederile constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate dispun pentru viitor, urmând să își găsească aplicarea de la data intrării lor în vigoare, astfel că nu aduc atingere principiului neretroactivității. Totodată, arată că se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. În acest sens, consideră că prevederile legale criticate reprezintă o garanție pentru a asigura egalitatea de tratament în cazul funcționarilor publici parlamentari care s-au pensionat anterior intrării în vigoare a
și al celor pensionați ulterior acestui moment.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. III din Legea nr. 113/2009
pentru modificarea și completarea
privind statutul funcționarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 aprilie 2009.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. III: "(1) Prevederile
art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006
privind statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege se aplică și funcționarilor publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat în condițiile art. 62 lit. d) și ale
art. 64 din Legea nr. 7/2006 , cu modificările și completările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Cheltuielile suplimentare determinate prin acordarea indemnizației potrivit alin. (1) vor fi asigurate prin bugetul Camerei Deputaților, respectiv al Senatului, în mod eșalonat în cursul anilor 2009 și 2010.
(3) Procedura privind plata cheltuielilor care rezultă din aplicarea prevederilor
art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 , cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aprobă de Biroul permanent al fiecărei Camere, la propunerea secretarilor generali ai acestora."
Articolul 71
alin. (1) din Legea nr. 7/2006 , la care face referire textul criticat, modificat prin
art. I pct. 7 din Legea nr. 113/2009
și care, în prezent, în urma renumerotării și republicării
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 29 mai 2009, se regăsește la art. 73 alin. (1), prevede că funcționarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în condițiile art. 62 lit. d) și ale art. 64 beneficiază de o indemnizație egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii, prin salariu lunar brut înțelegându-se salariul de bază brut lunar și sporurile din ultima lună de activitate.
Articolul 62
lit. d) din Legea nr. 7/2006
[devenit art. 64 lit. d)] are următorul cuprins: "Încetarea raportului de serviciu al funcționarului public parlamentar are loc în următoarele condiții: (...) d) prin pensionare";
Articolul 64
din Legea nr. 7/2006
[devenit art. 66] are următoarea redactare: "(1) Secretarul general al Camerei Deputaților sau Senatului, după caz, va dispune eliberarea din funcție prin ordin, care se comunică funcționarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile acestuia, în următoarele cazuri:
a) reducerea personalului, ca urmare a reorganizării activității, prin desființarea postului ocupat de funcționarul public parlamentar;
b) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de către alt funcționar public parlamentar, a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare;
c) starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public parlamentar, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice parlamentare deținute.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), secretarul general al Camerei Deputaților sau Senatului, după caz, este obligat să acorde funcționarului public parlamentar care urmează să fie eliberat un preaviz de 30 de zile calendaristice.
(3) Funcționarul public parlamentar poate fi eliberat din funcție în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) numai dacă nu există funcții publice parlamentare vacante corespunzătoare în cadrul structurilor Camerei Deputaților sau Senatului, după caz."
În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, la art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în drepturi și la art. 21 privind accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că
art. III alin. (1) din Legea nr. 113/2009
reglementează drepturile bănești care li se cuvin funcționarilor publici parlamentari la încetarea raporturilor de serviciu din motive neimputabile lor. Critica de neconstituționalitate este îndreptată împotriva faptului că, potrivit modificării aduse prin
art. III alin. (1) din Legea nr. 113/2009 , noul mod de calcul este aplicabil și acelor funcționari publici ale căror raporturi de serviciu au încetat anterior intrării în vigoare a legii de modificare a
Legii nr. 7/2006 , în opinia autorului excepției, textul fiind, din acest motiv, retroactiv. Sub acest aspect, Curtea nu poate reține critica prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. Pentru a ajunge la această concluzie, constată că, în jurisprudența sa, a statuat, cu valoare de principiu, că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare". În acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, și
Decizia nr. 73 din 6 martie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001. Clarificarea adusă de Curte prin considerentele citate se verifică și în ce privește textul de lege ce formează obiectul prezentei excepții. Astfel, Curtea observă că textul de lege criticat se aplică, într-adevăr acelor funcționari publici parlamentari publici ale căror raporturi de serviciu au încetat anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 113/2009 , dar prevederile sale sunt aplicabile exclusiv pentru viitor, fără să afecteze negativ pentru trecut situația juridică a acestora, ci, dimpotrivă, fiindu-le chiar mai favorabile. Curtea observă că art. III alin. (1) din Legea 113/2009 explicitează sfera de aplicare a
art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 , nepunându-se problema retroactivității acestuia.
În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, Curtea constată că este, de asemenea, neîntemeiată, având în vedere faptul că principiul enunțat nu presupune și uniformitate. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul de lege criticat ar institui o discriminare a funcționarilor parlamentari față de personalul contractual angajat la Camera Deputaților, la care prevederile supuse controlului de constituționalitate nu face niciun fel de referire. Or, jurisprudența constantă a Curții Constituționale este în sensul că la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, astfel că, în speță, nu poate fi reținută nesocotirea dispozițiilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece în discuție sunt ipoteze distincte, cărora le sunt aplicabile reguli distincte, diferența fiind justificată de statutul deosebit al celor două categorii profesionale.
Totodată, Curtea observă că nu poate reține nici critica formulată prin raportare la art. 21 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia redactarea
art. III alin. (2) și (3) din Legea nr. 113/2009
permite instituirea unei proceduri speciale de executare, care ar încălca accesul liber la justiție. Instanța de contencios constituțional constată că reglementarea unor norme derogatorii de la procedura comună nu este de natură să îngrădească dreptul de acces liber la justiție, fiind atributul suveran al legiuitorului de a impune reguli procedurale diferite, în funcție de specificul materiei în care acestea intervin, atât timp cât nu sunt afectate drepturi garantate la nivel constituțional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. III din Legea nr. 113/2009
pentru modificarea și completarea
privind statutul funcționarului public parlamentar, excepție ridicată de Rodica Maria Făt în Dosarul nr. 2.603/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.