Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 979/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale art. 376 alin. 1 și ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
12 iulie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 706 din 6 octombrie 2011
Citează
5 acte
Structură
1 articol · 11.553 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale art. 376 alin. 1 și ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația Obștea Sătească Bălcești-Perești și de Obștea Pociovaliștea în Dosarul nr. 1.437/198/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.634D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.437/198/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale art. 376 alin. 1 și ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Fundația Obștea Sătească Bălcești-Perești și de Obștea Pociovaliștea într-un proces civil de fond funciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că "punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de primă instanță, pronunțată în materie funciară, prin punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate, transferându-se corelativ și atributele dreptului de proprietate, fără nicio restricție în exercitarea acestora, consacră o incertitudine în care se găsesc părțile și înfrâng dezideratul de restabilire a drepturilor încălcate prin reinstaurarea legalității care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept". În acest sens, invocă jurisprudența instanței de contencios constituțional, referitoare la exercitarea și protecția dreptului de proprietate al statului și al altor persoane fizice sau juridice.

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, exprimându-și opinia arată că, în ce privește constituționalitatea prevederilor de lege criticate în raport cu art. 21 și 44 din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, iar argumentele prezentate de autorii excepției nu sunt de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței acesteia. Menționează că nu a fost analizată constituționalitatea prevederilor de lege criticate în raport cu art. 136 alin. (2) din Constituție și nici în raport cu dispozițiile din actele internaționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși instanța de judecată a sesizat Curtea cu întregul text al alin. (1) al

art. 5 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , în realitate, autorii excepției de neconstituționalitate critică numai teza întâi a acestui articol.

Așadar, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 376 alin. 1 și art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Aceste prevederi de lege au următoarea redactare:

-

Articolul 5

alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 : "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. [... ]";

- Art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.";

- Art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă: "Sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel;".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) și art. 136 alin. (2) referitoare la ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, referitoare la protecția proprietății, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, într-o cauză cu o motivare similară. În acest sens este Decizia nr. 304 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2011.

În această decizie, Curtea, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, a reținut că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

sunt norme de procedură, potrivit cărora hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.

În acest context, Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar art. 126 alin. (2) din Constituție prevede că procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt stabilite numai prin lege.

De altfel, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Așa fiind, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Cât privește invocarea dispozițiilor art. 44 și 136 din Constituție, precum și a celorlalte reglementări internaționale, Curtea a constatat că acestea nu au incidență în cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

II. În ce privește art. 376 alin. 1 și art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceste prevederi de lege, de asemenea, au fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu

art. 21 din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 181 din 10 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, și

Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, Curtea a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) [fost 125 alin. (3) înainte de revizuire] din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege", întreaga procedură de executare silită, inclusiv prevederile legale criticate, este stabilită de lege, respectiv de partea a V-a din Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părțile au acces la justiție, iar debitorul are la dispoziție garanții procedurale care îi permit să se adreseze instanței și, pentru motive întemeiate, pe care le va aprecia instanța, să solicite suspendarea executării sau chiar anularea titlului care se execută.

Atât soluția, cât și considerentele reținute de Curte în deciziile menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea acestei jurisprudențe.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale art. 376 alin. 1 și ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația Obștea Sătească Bălcești-Perești și de Obștea Pociovaliștea în Dosarul nr. 1.437/198/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.