Decizia nr. 983/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale art. 305 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Maria Bratu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale art. 305 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Monica Ivonne Budiș în Dosarul nr. 12.560/200/2009 al Tribunalului Buzău - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.668D/2010.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 12.560/200/2009, Tribunalul Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale art. 305 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Monica Ivonne Budiș într-un litigiu de fond funciar.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că înlăturarea fazei procesuale a apelului, în procesele funciare, este de natură a contraveni prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21, art. 24, ale art. 53 și ale art. 124 alin. (2). În aceste condiții, "prevederile de lege criticate apar ca fiind de un formalism excesiv, inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege și să restrângă dreptul la apărare".
Tribunalul Buzău - Secția civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituționale și convenționale invocate, acestea fiind norme de procedură pe care legiuitorul este competent să le stabilească.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), al
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 305 din Codul de procedură civilă.
Aceste prevederi de lege au următoarea redactare:
-
Articolul 5
alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 : "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. [...]";
- Art. 305 din Codul de procedură civilă: "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 alin. (2) potrivit căruia "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți". Este invocată și încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
I. Prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al
au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții constituționale ca în prezenta cauză. În acest sens este Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008.
În această decizie, Curtea a reținut că prevederile
art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , potrivit cărora hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare, în primă instanță, sunt supuse numai recursului reprezintă norme de procedură.
Curtea a mai constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". De altfel, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Așa fiind, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 și ale art. 124 alin. (2) din Constituție.
De asemenea, Curtea a mai constatat că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, așa încât nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.
II. Referitor la prevederile art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunțat în numeroase cauze, constatând constituționalitatea acestora, sub aspectul unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. De exemplu, prin
Decizia nr. 164 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, Curtea a statuat că reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție, și nu încalcă drepturile fundamentale ale justițiabililor. Instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, nu este contrară dreptului la apărare, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a părților. Atât în sistemul nostru procesual, cât și în alte țări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. Mai mult, Curtea a reținut că, prin
art. I pct. 31 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a fost introdus alin. 3^1 la art. 315 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, "în cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege".
Soluția pronunțată în deciziile menționate și argumentele pe care acestea s-au bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale art. 305 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Monica Ivonne Budiș în Dosarul nr. 12.560/200/2009 al Tribunalului Buzău - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.