Decizia nr. 951/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
- Decizia nr. 1355/2009 22 octombrie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (3) din Ord…
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 43 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Fabiola Maria Precup în Dosarul nr. 2.661/235/2009 al Judecătoriei Gherla. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.015D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la
Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.661/235/2009, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 43 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Fabiola Maria Precup, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că dispozițiile criticate, permițând emiterea actului administrativ fiscal prin intermediul mijloacelor informatice fără ca acesta să fie semnat și ștampilat, încalcă prevederile art. 52 din Constituție.
Judecătoria Gherla apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 43 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din data de 31 iulie 2007, cu următorul conținut: "(3) Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie.
(4) Prin ordin al ministrului economiei și finanțelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în condițiile alin. (3)."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 1.355 din 22 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009, a statuat că, în cadrul politicii de legiferare, legiuitorul are dreptul să opteze pentru soluția legislativă pe care o consideră adecvată în reglementarea unui domeniu, drept ce își are sorgintea în dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării". Preferința Parlamentului pentru o anumită soluție legislativă este un atribut suveran al acestuia, atâta timp cât nu contravine normelor și principiilor Constituției ( Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995). Așadar, legiuitorul poate să prevadă elemente de validitate diferite pentru categorii diferite de acte juridice. Astfel, dispozițiile criticate reglementează elementele obligatorii ale actelor administrative fiscale, care sunt acte de drept public.
Totodată, prin
Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, Curtea a reținut că spre deosebire de actele administrative fiscale care nu sunt emise pe cale electronică și care trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute la
art. 43 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , cele prevăzute la art. 43 alin. (3) din aceeași ordonanță sunt valabile și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal și ștampila organului emitent. Potrivit art. 43 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, un act administrativ fiscal, indiferent de mijloacele folosite pentru emiterea lui, cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi identificat organul emitent. În aceste condiții, este evident că va putea fi identificată persoana împuternicită a organului fiscal care a emis acel act, aceasta putând fi trasă la răspundere disciplinară, civilă sau penală, după caz. O asemenea persoană va răspunde în fața legii în aceleași condiții ca și persoana care a semnat și ștampilat actul administrativ fiscal.
Având în vedere cele expuse, precum și faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, Curtea constată că persoana interesată se va putea adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, fără ca textul criticat să încalce prevederile art. 52 din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 43 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Fabiola Maria Precup în Dosarul 2.661/235/2009 al Judecătoriei Gherla.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.