Decizia nr. 1210/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 165 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Șandor în Dosarul nr. 1.713/33/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.223D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra notelor depuse la dosar de către părțile Ioana Șandor, Maria Șandor, Alexandru Șandor, Pavel Șandor, Ilie Grigore Șandor și Claudia Adriana Opriș, prin care aceștia solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.713/33/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 165 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Șandor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate dau posibilitatea reclamantului "de a fi apărat direct de instanța de judecată" prin disjungerea, suspendarea sau realizarea unui conflict negativ de competență, ceea ce determină o încălcare a principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 165 din Codul de procedură civilă prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentală. Dispozițiile de lege referitoare la conflictul de competență și procedura soluționării acestuia, precum și disjungerea cauzelor constituie norme de procedură pentru asigurarea unei bune administrări a justiției, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În continuare, face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 721/2007

și nr. 254/2006.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părți, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 165 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:

- Art. 20 pct. 2: "Există conflict de competență: [...] 2. când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.";

- Art. 21: Instanța, înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență, va suspenda din oficiu orice altă procedură și va înainta dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului.";

- Art. 165: "În orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de a fi judecată."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror edictare reprezintă, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, atributul exclusiv al legiuitorului, care poate reglementa competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, atâta vreme cât își subordonează acest demers normelor și principiilor constituționale. Or, în speță nu poate fi reținută încălcarea vreunui text constituțional.

De asemenea, Curtea constată că măsurile referitoare la disjungerea cauzelor, precum și la înaintarea dosarului instanței în drept să hotărască asupra conflictului de competență sunt dispuse de instanța de judecată și în interesul unei bune judecăți a cauzelor și a unei mai bune administrări a justiției, fără a se încălca prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Dispozițiile de lege criticate nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, contribuind totodată și la evitarea tergiversării în soluționarea cauzei.

De altfel, în cazul unui conflict negativ de competență, instanța este ținută de respectarea dispozițiilor legale care prevăd competența materială, în caz contrar hotărârea sa fiind lovită de nulitate absolută, potrivit art. 105 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 165 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Șandor în Dosarul nr. 1.713/33/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.