Decizia nr. 1092/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 293 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 293 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Murariu (fostă Vornicu) în Dosarul nr. 3.502/245/2007 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.880D/2010.
La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției avocatul Laurențiu Trifan, cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu prevede limitele în care se poate realiza aderarea la apelul părții adverse. Deși aderarea la apel se face după curgerea termenului de apel, se ajunge practic la reformarea hotărârii chiar împotriva apelantului principal, ajungându-se astfel la o lipsă de echitate în procesul civil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că nu pot fi reținute cele susținute de autorul excepției, scopul aderării la apel fiind tocmai reformarea hotărârii primei instanțe. Textul de lege criticat reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. În final arată că autorul excepției tinde să solicite verificarea interpretării și aplicării legii, ceea ce nu intră în competența instanței de contencios constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 9 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.502/245/2007, Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 293 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Murariu (fostă Vornicu) într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei decizii civile pronunțate de Tribunalul Iași.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul criticat, prin posibilitatea acordată intimatului de a adera la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, încalcă principiul egalității în drepturi. De asemenea, textul de lege criticat contravine și dreptului părților la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție.
Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 293 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare.
Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a făcut înăuntrul termenului de apel, ea se consideră apel principal."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin dispozițiile art. 293 din Codul de procedură civilă se consacră posibilitatea intimatului, care nu a declarat inițial apel, de a adera la calea de atac exercitată de partea potrivnică. Această dispoziție reprezintă norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale consacrate prin dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
De asemenea, Curtea reține că aderarea la apel nu poate fi exercitată decât cu respectarea condițiilor impuse de lege. Astfel, aderarea se poate exercita doar de intimatul care justifică un interes în promovarea cererii de aderare; cererea se poate face până la prima zi de înfățișare; scopul aderării fiind acela de a obține reformarea hotărârii, prin cererea de aderare trebuie să fie probat și motivat un interes propriu al intimatului, ea putându-se face numai la apelul introdus de partea cu interese contrare în proces, cererea de aderare trebuie să îndeplinească condițiile impuse de lege pentru cererea de apel.
Mai mult, Curtea reține că, în cazul în care apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel rămâne fără efecte.
Având în vedere cele expuse, Curtea constată că textul criticat tinde la găsirea echilibrului în respectarea ansamblului drepturilor procesuale recunoscute părților în procesul civil, fără a contraveni prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 293 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Murariu (fostă Vornicu) în Dosarul nr. 3.502/245/2007 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.