Decizia nr. 1156/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 225 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Olimpia Groza, Geanina Groza și Laurențiu Groza în Dosarul nr. 955/233/2005 al Judecătoriei Galați - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 235D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 378/2006 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 955/233/2005, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 225 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Olimpia Groza, Geanina Groza și Laurențiu Groza într-o cauză având ca obiect un partaj judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin, în esență, că nicio lege nu poate obliga pârâtul să procure probe în favoarea părții adverse din proces. În aceste condiții, neînfățișarea pârâtului la instanță, în vederea obținerii interogatoriului, nu poate fi considerată, printr-o prezumție, o mărturisire deplină sau un început de dovadă, ambele împotriva sa. În opinia autorilor, dreptul la apărare conferă pârâtului posibilitatea să stea în pasivitate în proces, să nu răspundă la întrebările adresate de reclamant și, uneori, chiar să nu se prezinte la proces. De asemenea, prevederile art. 225 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, prin aplicarea acestora, se ajunge la administrarea unei probe defavorabile pârâtului, ceea ce determină o stare de inechitate și o inegalitate de tratament juridic.

Judecătoria Galați - Secția civilă își exprimă opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, reținând că aplicarea prezumției simple, instituite de prevederile art. 225 din Codul de procedură civilă, nu este obligatorie pentru judecător, ci este lăsată la libera sa apreciere. Instanța judecătorească constată că aplicarea prezumției este interzisă în cazul în care partea face dovada unor motive temeinice care au împiedicat-o să răspundă la interogatoriu sau să se prezinte în fața instanței. De asemenea, arată că prezumția este relativă și poate fi înlăturată de partea care nu a răspuns la interogatoriu prin proba contrară, fiind asigurată posibilitatea unei aplicări juste a prezumției, care să nu contravină obiectivului de aflare a adevărului în proces.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplin acord cu prevederile art. 21 și 24 din Constituție, precum și cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 225 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că acest text de lege încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 225 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare.

Astfel, prin

Decizia nr. 378 din 4 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 7 iunie 2006, Curtea a constatat că textul de lege criticat reglementează situația în care partea chemată la interogatoriu nu se prezintă în fața instanței sau, înfățișându-se la termenul stabilit, refuză să răspundă întrebărilor părții potrivnice. Într-o atare împrejurare, dacă motivele invocate de persoana în cauză nu sunt temeinic justificate, instanța poate considera această atitudine ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul celeilalte părți.

Așa fiind, Curtea a constatat că incidența reglementării criticate și deci a sancțiunii aplicate de instanță sub aspectul probatoriului este subsecventă refuzului nejustificat al părții chemate la interogatoriu de a se prezenta în fața instanței sau de a răspunde întrebărilor.

Distinct de cele reținute în decizia menționată anterior, Curtea subliniază că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității armelor semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața instanței judecătorești, fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces. Acest principiu - una dintre garanțiile desfășurării unui proces echitabil - presupune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu "adversarul" ei. Cu alte cuvinte, exigența "egalității armelor" presupune asigurarea unui just echilibru între părți (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din anul 1996, pronunțată în cauza Ankerl contra Elveției, paragraful 38).

De asemenea, în Hotărârea pronunțată în anul 1991, în cauza Igr≥ contra Italiei, paragraful 31, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că admisibilitatea probelor reprezintă o problemă ce ține de reglementarea prin normele de drept intern, iar aprecierea acestora revine instanțelor naționale.

Aplicând aceste principii în cauza de față, Curtea constată că nu există neconcordanțe între prevederile legale supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile constituționale și convenționale invocate, de vreme ce, în toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, instanța are îndatorirea de a-și exercită rolul activ, în temeiul art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, și de a stărui în aflarea adevărului, prin toate mijloacele legale, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Mai mult, părțile dispun de posibilități suficiente și echivalente pentru a-și apăra poziția asupra problemelor de drept și de fapt, în asemenea manieră încât mărturisirea deplină sau începutul de dovadă în folosul părții potrivnice să nu aibă înrâurire, în mod exclusiv, asupra hotărârii instanței judecătorești.

Pentru aceste motive, Curtea constată că textul de lege criticat nu conține nicio prevedere care să evidențieze încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței sale, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin

Decizia nr. 378 din 4 mai 2006 , precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 225 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Olimpia Groza, Geanina Groza și Laurențiu Groza în Dosarul nr. 955/233/2005 al Judecătoriei Galați - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2011.