Decizia nr. 1093/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și

art. 13 din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială UPC România - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.653/99/2009 al Tribunalului Iași - Secția comercială și contencios administrativ. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.984D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate nu numai că nu contravin prevederilor constituționale invocate, ci, din contră, dau expresie acestora. Arată că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor dispune încetarea practicilor incorecte, acest fapt neconstituind un impediment în exercitarea dreptului la apărare. Totodată, textul de lege criticat reprezintă opțiunea legiuitorului pentru realizarea unei protecții a consumatorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.653/99/2009, Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și

art. 13 din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială UPC România - S.R.L. din București, într-o cauză de contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, fiind obligat la executarea sancțiunii înainte de soluționarea cauzei și rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate, se încalcă dreptul la un proces echitabil și principul egalității în fața legii. Deși au fost aplicate clauzele contractuale, societatea comercială a fost sancționată de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, care a aplicat dispozițiile art. 12 și

art. 13 din Legea nr. 363/2007 , ceea ce încalcă accesul societății comerciale la o activitate economică.

Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că normele supuse controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, textul de lege criticat nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala, neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil. Totodată, dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu principiul liberei exercitări a comerțului în condițiile legii. În contextul asigurării libertății economice, statul are obligația să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 12 și

art. 13 din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, cu următorul conținut:

- Art. 12: "(1) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor poate dispune măsuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducătorul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităților cu personalitate juridică din subordinea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

(2) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) se motivează.

(3) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare.

(4) Contestarea în instanță nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse.";

- Art. 13: "(1) În măsura în care se consideră necesar, ținând cont de toate interesele implicate și, în special, de interesul public, instanțele judecătorești competente sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor vor dispune, în procedură de urgență, chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenției sau a neglijenței comerciantului, una dintre următoarele măsuri:

a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte;

b) interzicerea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă puse în practică, dar acest lucru este iminent;

c) transmiterea de către Consiliul Național al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicității audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum și o copie a materialului publicitar difuzat.

(2) În cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărârea judecătorească prin care s-a dispus această măsură a rămas definitivă și irevocabilă ori ordinul, respectiv decizia emisă potrivit art. 12 alin. (1) nu a fost atacată potrivit art. 12 alin. (3), instanța care a emis hotărârea definitivă și irevocabilă, respectiv Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, poate solicita:

a) publicarea acesteia, integral sau parțial, în forma pe care o consideră adecvată;

b) publicarea unui comunicat rectificator. Comunicatul rectificator trebuie să cuprindă sediul și celelalte date de identificare ale comerciantului, practica incorectă săvârșită, data la care a fost săvârșită, precum și măsurile dispuse.

(3) Publicarea, în condițiile prevăzute la alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă circulație, pe cheltuiala comerciantului."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și art. 45 referitor la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate reglementează măsurile care pot fi luate împotriva operatorilor economici care recurg la practici comerciale incorecte, astfel cum acestea sunt definite la art. 4 din lege.

Totodată, Curtea reține că scopul declarat al legii este acela de a asigura o mai bună funcționare a pieței și un nivel înalt de protecție a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor. Astfel, reglementarea, în cuprinsul

Legii nr. 363/2007 , a măsurilor necesare combaterii practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii determină responsabilizarea operatorilor economici implicați în comercializarea produselor și serviciilor și, drept consecință, se asigură un nivel superior de protecție a consumatorului.

Obligațiile operatorilor economici de a nu recurge la practici comerciale incorecte, precum și măsurile și sancțiunile ce pot fi luate în cazul în care se constată existența/iminența recurgerii la practici comerciale incorecte au caracter de protecție pentru consumator, și nicidecum un caracter discriminatoriu, acestea fiind adecvate poziției specifice pe care fiecare participant (consumator sau comerciant) o deține în raporturile ce se creează. De altfel, în condițiile în care, în mod evident, situațiile în care se află consumatorii și partenerii lor - producători, comercianți și prestatori de servicii - sunt diferite, este firesc ca tratamentul juridic aplicabil să fie diferit, aceasta justificându-se în mod rațional și obiectiv.

În ceea ce privește chestiunea accesului liber la o activitate economică, instanța de contencios constituțional a statuat că, într-o economie de piață, guvernată de regulile concurenței, ale liberului acces la activitatea economică și ale liberei inițiative, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție". Or, libertatea comerțului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică căruia operatorii economici trebuie să i se conformeze și, în consecință, legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite ( Decizia nr. 89 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 28 februarie 2006).

Referitor la critica potrivit căreia operatorul economic este obligat la executarea sancțiunii înainte de soluționarea cauzei și rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Se observă că nemulțumirea autorului excepției pornește de la faptul că acestei contravenții nu îi este aplicabil regimul juridic general al contravențiilor, potrivit căruia plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții suspendă executarea acestuia. În cauza de față, lipsa efectului suspensiv de executare al plângerii formulate ține tocmai de asigurarea unei protecții sporite a consumatorului.

Astfel că, deși contestarea în instanță a ordinului emis de conducătorul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau a deciziei emise de conducătorii unităților cu personalitate juridică din subordinea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor prin care s-au dispus măsurile prevăzute la art. 13 din lege nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse, nu s-ar putea susține că legiuitorul nu are o justificare obiectivă și rațională pentru a adopta norme derogatorii de la dreptul comun.

În aceste condiții, Curtea constată că nu poate fi primită critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și art. 45 referitor la libertatea economică.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și

art. 13 din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială UPC România - S.R.L. din București în Dosarul nr. 8.653/99/2009 al Tribunalului Iași - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2011.