Decizia nr. 1200/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romsilvania" - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.044/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.056D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 960/F din 21 iunie 2010, astfel cum a fost rectificată prin Încheierea din 21 iunie 2010 de îndreptare a erorii materiale a sentinței comerciale menționate, pronunțată în Dosarul nr. 1.044/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romsilvania" - S.R.L. din Satu Mare într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii creditorilor de deschidere a procedurii de insolvență.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă principiul constituțional al accesului liber la justiție și dreptul la apărare, deoarece termenul de 10 zile prevăzut de acestea este de cele mai multe ori imposibil de îndeplinit, existând situații care impun o analiză economico-financiară, raportat la activul și pasivul societății, ceea ce necesită întocmirea unei expertize. Or, în opinia autorului, termenul de 10 zile nu permite debitorului să își angajeze un apărător și nici să contacteze un expert care să întocmească la timp raportul de expertiză.

De asemenea, autorul excepției consideră că trebuie eliminată sancțiunea prevăzută de teza a doua a alin. (2) din cuprinsul art. 33 al legii, aceasta fiind neconstituțională, deoarece creează o temere serioasă debitorului, singurul care are un interes în promovarea unui plan de reorganizare, temere de natură a-l împiedica să conteste starea de insolvență, având în vedere că respingerea contestației are drept consecință pierderea dreptului de a solicita reorganizarea judiciară.

Tribunalul Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie prevederile

art. 33 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică numai

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , text asupra căruia urmează a se pronunța prin prezenta decizie. Textul legal criticat are următorul conținut: "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor legale criticate, supuse unor critici similare și raportate la unele dintre prevederile constituționale invocate de autorul excepției, instanța constituțională s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, respingând criticile formulate.

Astfel, cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile

art. 21 din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 577 din 5 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 august 2011, și prin

Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, reținând că o atare critică este lipsită de temei, întrucât accesul liber la justiție, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituție, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.

Prin

Decizia nr. 142 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010, Curtea a reținut, raportat la critica de neconstituționalitate ce vizează termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste cererea creditorului de a cere deschiderea procedurii, că acesta este un termen de decădere scurt, stabilit de legiuitor în considerarea faptului că procedura insolvenței trebuie să se desfășoare cu celeritate. Mai mult, este o prevedere legală care atrage atenția părților asupra gradului de diligență ridicat pe care trebuie să îl manifeste atunci când se pune problema începerii procedurii. În consecință, nu se poate reține încălcarea art. 24 din Constituție.

În fine, cu privire la critica tezei a doua a alin. (2) al art. 33 din lege, care privește interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existența stării de insolvență, iar contestația i-a fost respinsă, prin

Decizia nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, și prin

Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 23 martie 2010, Curtea a reținut că debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluției cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluției de deschidere a procedurii insolvenței, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestația, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, legea pune la dispoziție mai multe căi prin care debitorul își poate valorifica drepturile sale.

Considerentele și soluțiile deciziilor menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romsilvania" - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.044/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.