Decizia nr. 1128/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 255 alin. 1 și art. 257 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Sorin Cigan în Dosarul nr. 4.689/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.734D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.689/111/2009, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 255 alin. 1 și art. 257 alin. 1 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de Sorin Cigan cu ocazia soluționării unei cauze penale privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 255 și art. 257 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 și art. 257 alin. 1 din Codul penal încalcă dreptul de proprietate privată și libertatea economică, precum și prevederile referitoare la promovarea obiectivelor europene ale sportului din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât extinderea calității de funcționar, cerință esențială pentru incriminarea infracțiunilor de dare de mită sau trafic de influență, la orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat, în speță sportivii semiprofesioniști sau profesioniști, lărgește, fără vreo justificare legitimă și constituțională și în absența unui interes general, regimul de "public" , în înțelesul prevăzut de art. 145 din Codul penal. Mai arată că, potrivit noului Cod penal, poate fi subiect activ al infracțiunilor de dare de mită și trafic de influență numai funcționarul public, astfel cum este definit de art. 175 din noul Cod penal.

Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 255 alin. 1 și art. 257 alin. 1 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese, însă, că aceasta privește dispozițiile art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 și art. 257 alin. 1 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra acestor prevederi de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 147 alin. 2: "Prin "funcționar" se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.";

- Art. 255 alin. 1: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";

- Art. 257 alin. 1: "Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică și ale art. 135 alin. (1) privind economia de piață, precum și a prevederilor art. 165 alin. (1) teza a doua referitoare la promovarea obiectivelor europene ale sportului din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 1.197 din 30 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere niciunei dispoziții și niciunui principiu din Constituție, ci se întemeiază pe acestea. Dacă, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, reglementarea statutului funcționarilor publici se face prin lege organică, deci de către legiuitor, cu atât mai mult reglementarea statutului juridic al celorlalți funcționari este de atributul legiuitorului. Întrucât Constituția nu definește noțiunile de "funcționar public" și de "funcționar", rămâne în sarcina exclusivă a legiuitorului să le definească. Este ceea ce Codul penal, care este o lege organică, face prin dispozițiile art. 147, în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, în sensul cărora infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică.

Totodată, Curtea a reținut că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracțiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalității de comitere a acestora, ci și, în anumite situații, circumstanțierea subiectului activ sau a celui pasiv. Prin urmare, noțiunea de "funcționar", la care se raportează incriminarea prevăzută de dispozițiile art. 255 alin. 1 din Codul penal, nu este de rang constituțional, definirea și reglementarea statutului acestei categorii de salariați fiind de domeniul legii.

Pentru aceste considerente nu pot fi primite susținerile de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (2), art. 45 și art. 135 alin. (1) din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 257 alin. 1 din Codul penal, față de care nu au fost formulate critici distincte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 și art. 257 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Sorin Cigan în Dosarul nr. 4.689/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2011.