Decizia nr. 1237/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" - S.A. din București în Dosarul nr. 418/99/2010 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului nr. 4.605D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 4.606D/2010, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" - S.A. din București în Dosarul nr. 420/99/2010 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 4.606D/2010 la Dosarul nr. 4.605D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 4.606D/2010 la Dosarul nr. 4.605D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, se apreciază că durata nedeterminată pe care se încheie contractele individuale de muncă nu afectează interesele angajatului sau ale angajatorului, din contră, asigură, pe de o parte, protecția angajaților și stabilitatea acestora în muncă, iar, pe de altă parte, menținerea la dispoziția angajatorului a unui personal calificat. În susținerea constituționalității textului de lege criticat este invocat și Preambulul din Anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, care prevede, între altele, că forma generală de raport de muncă între angajatori și lucrători este și va continua să fie contractul pe durată nedeterminată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin deciziile din 5 noiembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 418/99/2010 și nr. 420/99/2010, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" - S.A. din București în cauze având ca obiect anularea unor decizii ale acesteia emise în temeiul
privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că impunerea unei obligații legale în sarcina angajatorului de a încheia contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, și doar pe cale de excepție de a putea încheia contracte individuale de muncă pe durată determinată, reprezintă atât o situație "de natură a restrânge exercițiul unor drepturi" ale angajatorului, fără să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție, cât și o încălcare a textului art. 135 din Constituție.
Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispozițiile legale criticate reprezintă principii ale raporturilor de muncă ce au în vedere stabilitatea raporturilor juridice civile; totodată, acestea protejează angajatul de puterea discreționară a angajatorului și de eventualul abuz de drept al acestuia, fără însă a reprezenta o îngrădire împovărătoare a dreptului angajatorului de a decide.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât contractul individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată contribuie la siguranța și stabilitatea raporturilor de muncă, iar cel pe durată determinată reprezintă o situație de excepție, temeinic și obiectiv justificată prin creșterea temporară a activității angajatorului, activități cu caracter sezonier, favorizarea temporară a unor categorii de persoane fără loc de muncă. Se mai apreciază că prevederile art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție nu au incidență în cauza de față.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Ulterior sesizării Curții Constituționale,
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluția legislativă, în noua numerotare, regăsindu-se, în mod identic, tot la art. 12, text asupra căruia Curtea, prin prezenta decizie, urmează să se pronunțe și care are următorul cuprins:
"(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
(2) Prin excepție, contractul individual de muncă se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege".
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) privind economia.
Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată următoarele:
Prin
Decizia nr. 383 din 23 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, Curtea a stabilit că "Este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili condițiile cerute în vederea încheierii unui contract, indiferent de natura acestuia". Totodată, Curtea, prin
Decizia nr. 448 din 15 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005, definind noțiunea analizată, a statuat: "Contractul individual de muncă este convenția prin care se materializează voința angajatorului și a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de muncă. În această convenție, negociată și liber consimțită, sunt prevăzute, în limitele stabilite de legislație și de contractele colective de muncă, toate elementele necesare pentru cunoașterea condițiilor de desfășurare și de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligațiile și răspunderile ambelor părți".
Astfel, legiuitorul are obligația pozitivă de a prevedea și crea cadrul legal necesar în care să se desfășoare raporturile de muncă. Un element al acestui cadru legal este reprezentat chiar de obligația impusă celor doi cocontractanți - angajator și angajat - de a încheia contractele individuale de muncă pe durată nedeterminată, derogarea de la această obligație putând interveni doar în condițiile art. 12 alin. (2) și art. 82-87 din Codul muncii. O atare optică a legiuitorului protejează angajatul și reprezintă o expresie a ceea ce Curtea, prin
Decizia nr. 356 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 13 septembrie 2005, a stabilit, și anume că, în condițiile în care, de regulă, între părțile contractului de muncă - angajator și salariat - există o discrepanță vădită din punct de vedere al potențialului economic și financiar în favoarea celui dintâi, de natură să-i permită a-și impune punctul de vedere la negocierea clauzelor contractului, statul - și anume statul de drept, democratic și social, așa cum este definită România în termenii art. 1 alin. (3) din Constituție - este ținut să intervină legal în sprijinul celui aflat într-o poziție de inferioritate economică. Obligația statului, în sensul arătat, decurge nemijlocit din prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție.
În consecință, nu se poate reține încălcarea art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție, angajatorul având deplina libertate de a negocia clauzele contractului individual de muncă în cadrul legal stabilit și de a desfășura activități economice cu respectarea principiilor economiei de piață, libertății comerțului și concurenței loiale.
În privința invocării art. 53 din Constituție, Curtea observă că autorul excepției nu arată dreptul sau libertatea fundamentală pretins restrânsă, iar din critica extrem de lapidară a acestuia nu se poate nici măcar deduce acest lucru. Curtea reține că, întotdeauna, invocarea art. 53 din Constituție trebuie făcută în corelare cu un drept sau cu o libertate fundamentală pretins încălcată/restrânsă, instanța constituțională neputând invoca din oficiu un astfel de text constituțional, întrucât acțiunea sa ar echivala cu o autosesizare, ceea ce este inadmisibil în cadrul controlului de constituționalitate pe cale de excepție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" - S.A. din București în dosarele nr. 418/99/2010 și nr. 420/99/2010 ale Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.