Decizia nr. 1233/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin-Alin Jurcă în Dosarul nr. 4.882/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.951D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.882/55/2010, Judecătoria Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Florin-Alin Jurcă cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 25 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 2 referitoare la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dispoziții privitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât aceste norme internaționale precizează că orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva unui justițiabil trebuie dedusă judecății în fața unui tribunal imparțial și independent, iar noțiunea de "tribunal" nu poate fi extinsă și cu privire la judecătorie, care este o instanță de grad inferior.

Judecătoria Arad - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din actele normative internaționale invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Judecătoria soluționează și alte cazuri anume prevăzute de lege."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 2 referitoare la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dispoziții privitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât, din punct de vedere terminologic, noțiunea de "tribunal independent și imparțial", specifică actelor normative internaționale invocate de autorul excepției, are un caracter autonom, fiind dezvoltată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și aprobată, practic unanim, de literatura de specialitate în materie. Astfel, această noțiune trebuie privită în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Substanța garanției în discuție este dată de "dreptul la un tribunal" ca drept de acces la justiție sau la un judecător, adică la un organ de jurisdicție. După cum a decis instanța europeană de contencios al drepturilor omului, un "tribunal" se caracterizează, în sens material, prin rolul său jurisdicțional, acela de a tranșa, pe baza normelor legale aplicabile și după o procedură organizată, orice litigiu dat în competența sa. În același timp, el trebuie să îndeplinească un ansamblu de condiții, precum organizarea tribunalului prin lege, independența și durata mandatului membrilor săi, ca și imparțialitatea și existența altor garanții de procedură (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată de Curtea de la Strasbourg în Cauza Coeme contra Belgiei, paragraful 99 al hotărârii).

Totodată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței și a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului, judecătoriile fiind o structură a puterii judecătorești, potrivit

Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară.

Prin urmare, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate aduse prevederilor art. 25 din Codul de procedură penală prin raportare la dispozițiile art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

De asemenea, prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci, dimpotrivă, asigură dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin-Alin Jurcă în Dosarul nr. 4.882/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011.