Decizia nr. 1356/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Crețu, Nița Lupașcu și Elisabeta Lungu în Dosarul nr. 2.099/110/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Arată că, anterior sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, a fost pronunțată

Decizia nr. 303/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 10 aprilie 2009, prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții din Codul de procedură civilă, în raport de critici similare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.099/110/2008, Curtea de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Crețu, Nița Lupașcu și Elisabeta Lungu în cadrul recursului având ca obiect anulare act.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că normele criticate, sancționând cu nulitatea absolută depunerea apelului la o altă instanță decât aceea a cărei hotărâre se atacă, apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție. Sancțiunea este cu atât mai nejustificată cu cât eroarea depunerii apelului la însăși instanța competentă să judece apelul ori la altă instanță decât aceea a cărei hotărâre se atacă este imputabilă nu numai apelantului, ci și magistratului sau funcționarului care primește cererea de apel greșit îndreptată, deși are posibilitatea să-l îndrume în cauză în sensul prevăzut de lege. Pe de altă parte, instituirea sancțiunii nulității pentru neîndeplinirea cerinței prevăzute de textul analizat - de cele mai multe ori din eroare, din ignoranță sau din alte motive, neimputabile apelantului - îl lipsește pe acesta, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a examina, pe calea apelului, susținerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluționat, prin hotărârea atacată, litigiul în care este parte.

Curtea de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care, la data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, aveau următorul cuprins: "Apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității." Din examinarea susținerilor autorilor excepției, Curtea constată că criticile formulate vizează teza finală a textului de lege menționat.

Astfel fiind, potrivit jurisprudenței sale, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancțiunea nulității", din Codul de procedură civilă.

Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 126 - Instanțele judecătorești și ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. Se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, anterior sesizării cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, a admis excepția de neconstituționalitate a aceluiași text de lege, formulată în raport de aceleași dispoziții constituționale și motivată similar, constatând în acest sens, prin

Decizia nr. 303 din 3 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 10 aprilie 2009 (ulterior sesizării Curții în prezenta cauză), că dispozițiile art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancțiunea nulității", din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale.

Astfel fiind, și având în vedere dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancțiunea nulității", din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Crețu, Nița Lupașcu și Elisabeta Lungu în Dosarul nr. 2.099/110/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011.