Decizia nr. 1163/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Obretin" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 453/36/2010 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.540D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 453/36/2010, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Obretin" - S.R.L. din Tulcea cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. 322 alin. 1 Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 și 129, precum și pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, arată că dispozițiile criticate, care dau posibilitatea formulării cererii de revizuire în cazul în care hotărârea judecătorească s-a pronunțat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, blochează accesul la justiție prin sintagma "atunci când se evocă fondul".

Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece revizuirea este o cale extraordinară de atac, fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă, promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului, ceea ce este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale referitoare la înfăptuirea justiției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 322 din Codul de procedură civilă.

Din motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate reiese însă că aceasta critică doar teza finală a părții introductive a art. 322 din Codul de procedură civilă în ceea ce privește sintagma "atunci când evocă fondul". Așadar, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor art. 322 teza finală a părții introductive din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

[...]"

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste texte de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 10 privind dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, să fie audiată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 paragraful 1 referitor la egalitatea în fața tribunalelor și curților de justiție din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Dispozițiile criticate reglementează o cale extraordinară de atac, care poate fi utilizată doar în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.

Astfel, acestea sunt norme de procedură, iar, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Din aceste prevederi constituționale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

Prin

Decizia nr. 258 din 6 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt.

Pentru acest motiv, ce ține de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunțate în recurs prin care se evocă fondul, adică acele hotărâri prin care fondul cauzei a fost soluționat chiar de instanța de recurs.

De asemenea, răspunzând unor critici similare, prin

Decizia nr. 437 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 august 2011, Curtea nu a putut reține critica referitoare la încălcarea accesului liber la justiție, deoarece, așa cum a statuat în jurisprudența sa, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

În final, Curtea a mai reținut că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice la care se referă impune ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

2. Distinct de cele arătate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care aceste prevederi legale nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, Curtea reține că sintagma "atunci când se evocă fondul", criticată în prezenta cauză, cunoaște o limitare în sfera sa de aplicare în privința art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 teza finală a părții introductive din Codul de procedură civilă în Dosarul nr. 453/36/2010 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2011.